PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Interviu cu o otravă Text postat de Andrei Ghejan Ce chestie! S-ajungi aşa-ntr-o doară, să-ţi pui întrebări care nu fac nimic altceva decât să-ţi alimenteze starea de bolovan de pe fundul unui pârâu jegos. Câteodată, analitic, îţi iei un mic interviu, vrând parcă să te erijezi în reporterul model, obiectiv, conştient că are în faţă cel mai perfect asasin al propriei sale fiinţe, dar căruia îi acceptă necondiţionat lungul şir de motivaţii, iar în subsidiar prezumţia de nevinovăţie şi natural, respectând „principiile” reportericeşti care ignoră aparent minciuna, rezumându-se la fapte, circumstanţele atenuante (aferente, sau de conjunctură). S-o lăsăm, deocamdată, să sune pompos aşa... cam toate otrăvurile au nume pompoase. Firesc, o să mă întrebaţi: „Ce-are, mă, ăsta? Vorbeşte de el, sau de vreo otravă anume?” Ei bine, răspunsul ar putea suna cam aşa: „în urma ingurgitării, sau expunerii îndelungate la o otravă, prin asimilare, poţi deveni tu însuţi o otravă - mai mult, sau mai puţin letală pentru ceilalţi, ori pentru mediu, în stadii diferite ale procesului de îmbolnăvire proprie.” Mi-am permis, în calitatea mea de reporter ad-hoc, să-mi imaginez o clasificare proprie, de principiu, a otrăvurilor, mai mult să am un colţ de care să m-apuc. Simplificat, le-am categorisit: fizice şi psihice. Printre ele am găsit şi una care, fi-r-ar mama ei (blestemăţie!), o găseşti multiplicată în toate categoriile. Banii. Mascată, adulată, dătătoare de dependenţă, înjurată, sau asasină din umbră, otrava asta nenorocită, consumată, sau neconsumată, pentru cei mai mulţi chiar vitală, e atât de păcătoasă sub toate formele ei „cameleonice”, încât asimilarea ei se face practic mecanic (chiar şi atunci când asimilarea nu e proprie). Cu mici excepţii, care nu fac nimic altceva decât să întărească regula, un fel de „rău cu rău, dar mai rău fără rău”, otrava asta este , a fost şi va fi (după mintea mea cretină), o distrugătoare temporală a spiritului. Fiind fan al relativităţii de orice tip, nu mi-a dat prin cap să-i perenizez caracterul distrugător, dar în sinea mea, i-am atribuit în compensare latenţe perfide, infame şi mai ales calitatea de a te minţi perfect: „succes”. Mai am, de altfel, un număr impresionant de motive să-i spun „temporală”: azi ai, mâine, nu (sau invers), haleşte timp, efort şi gândire bolnavă în detrimentul celei sănătoase, iluzorie, etc. E greu să-i demaşti toate semnele, mai mult decât atât, părerile vor fi veşnic împărţite. Spre exemplu, morfina, la dureri insuportabile, e chiar recomandată. Asta n-o exclude din rândurile otrăvurilor, iar alte droguri d.e. deşi îţi creează pe moment „starea de bine”, lucrează pe ascuns tot distructiv atât dpdv fizic, cât şi psihic. Nu ştiu cât de reuşită este comparaţia, dar e prima care mi-a venit în minte. Pentru un spirit creator (şi nu numai), otrava asta, acţionează devastator într-un mod foarte ciudat. Absenţa ei în planul fizic induce blocaje psihice şi frustrări, iar in exces produce fenomenul numit „lene”, sau şi mai trist migrarea pasiunii de la artă, la otravă. Dependenţă ar fi puţin spus. Rădăcinile odată pierdute, transformarea unui spirit cândva creator către nesimţit este iminentă, şi cu atât mai pregnantă, cu cât otrăvirea este mai avansată. Sunt prea puţini cei care nu uită cu adevărat de unde au plecat. Apare concomitent fenomenul numit „fiţe”, o îmbălsămare a subiectului cu o vanitate şi un orgoliu greu de stăpânit. Se evidenţiază poluarea, disiparea excesului de otravă în mediul intim şi mai puţin intim, care deja ingurgitează involuntar totul cu dezgust, ca un nefumător într-o cameră tixită de fum de ţigară. Aroganţa este, de asemenea, unul din semnalele clare că bolnavul este în starea contagioasă. Fugi, că se ia! Apare, inevitabil, întrebarea: „Vrem, sau nu, să fim bolnavi de boala asta?” Cândva, rezumam (pentru mine) interviul cam aşa: „În spatele oglinzii în care se reflectă oglinda E umbra... În palma de piatră, ce pluteşte pe apă, Stă şi priveşte ochiul lui Ra. Şi dreapta fiind, noi o vedem ca fiind stânga Şi-n stânga ghicim... c-atâta ştim Şi vrem să vedem ce-a văzut şi Brâncuşi: Clepsidra de bronz şi semnele-n stânci Dansăm în 3 un vals în ritm barbar Dansăm... şi nici măcar n-avem habar Că nu-i ternar... e scris quaternar. Spirala rotitoare, carusel ADN Se zbate-ntre cortex şi vise Şi vrem să vedem dincolo de-oglinda Ce ne bate în cap subarcad-K1 Priveliştea-i sumbră... e numai umbră. Catâr rătăcit, întreb resemnat, obosit: "- La ce-i buna lumea?... doar la ghicit?" De E=mc2, că aşa s-a demonstrat, Gândind aşa... la rece... că “m” ba e , ba nu e..., Ia-l tu pe E, io-l iau pe c." Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23953 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE