PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
instant Text postat de . solitaire privesc apa învolburată ieșind pe sub pod ca o adolescentă ce a încercat suicidul își poartă resemnată unduind scamele de salcâm și resturile de la furtuna de ieri mașini trec podul și apoi dispar oameni trec se plimbă aleargă pe urmă dispar cu căței cu cărucioare cu cronometre de pași cu tot doar linia de orizont se joacă de-a aproapele și departele un biciclist trece cu viteză pe lângă mine ne fecundăm privirile preț de câteva secunde un zâmbet se naște instantaneu din grabă are trei picioare și un cap de berbec apoi dispare și el fără a ști că e deja tată malul îmi pare o oțelărie în lumina dimineții apă iarbă reflexe apă iarbă apă apă reflexe bombe cu ceas toate topindu-se curbîndu-se îmi deschid gura larg larg dragonul îmi scuipă cuvintele apoi dispar și eu linia orizontului nu mai are importanță (refăcută 2014) privesc uşoara învolburare a apei ieşită de sub pod cum îşi poartă scamele de salcîm şi resturile de la ploaia de ieri cu un gest paşnic resemnat maşinile trec podul şi apoi dispar oamenii trec se plimbă aleargă şi apoi dispar şi ei cu căţei cu cărucioare cu vorbe cu tot după linia orizontului care nu e foarte departe un biciclist trece foarte aproape de mine ne fecundăm privirile preţ de cîteva secunde născîndu-se instantaneu un zîmbet cu trei picioare şi cap de berbec dispare şi el malul se curbează topindu-se apă iarbă reflexe iarbă apă apă apă reflexe bombe cu ceas deschid gura foarte mare dragonul îşi aruncă pe nas cuvintele apoi dispar şi eu linia orizontului nu mai are importanţă Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   De remarcat şi opinia destructurantă a domnului Peia. Sigur, îndreptăţită. Însă va fi fiind ea şi validă? Dacă ar depăşi nivelul de simple aserţiuni ale propriilor gusturi şi ar fi şi, oarecum, cât de puţin şi argumentată poate ne-am lumina. Aşa constatăm doar gustul distinsului domn în materie de poezie modernă.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-08 09:05:24               Poemul ca transfigurare artistică a percepţiilor autor-lector Secvenţă de lume şi viaţă. Realitate care transcende percepţiei comune. Compoziţie pictural-dinamică. I-am putea spune "Natură vie cu poet ad-hoc şi biciclist" Se poate observa cu ochiul liber construcţia poematică. Inteligentă. Un eu auctorial integrat într-un peisaş cu natură, pod şi râu. În acest peisaj, conştiinţa artistică reverberează imaginile accesate secvenţial. Pe care pare a le înregistra neutru, chiar banal, în aparenţă. Această "fotografie instant" surprinde oameni, maşini, apă, scame, etc în dinamica filosoficei spuneri "pantha rei". Apar şi dispar. Gestul paşnic, resemnat pare a le caracteriza. Până când? Până când "un biciclist trece foarte aproape de mine" Când autoarea renunţă la pasivitatea simplelor consemnări faptic-artistice şi devine pro-activă. "Ne fecundăm privirile preţ de cîteva secunde" spune ea, frumos şi original, sugerând parcă dorinţă, aspiraţie, himeră, inteligenţă clarvăzătoare. Respectiv acţiune. Fie şi doar imaginată. Adică subiectiv percepută. Însă,concret, întâmplată. Şi, de aici, din acest cuantic joc al privirilor - se cunosşte forţa şi seducţia care pot fi induse într-un simplu schimb de priviri - se naşte "un zîmbet/ cu trei picioare şi cap de berbec/ Un fel de particulă elementară uşor monstruoasă, disimetrică "zâmbetul cu trei picioare" şi cu o anumită forţă de reacţie, de lovire, de acţiune sugerată de capul de berbec. Fecundarea privirilor reprezintă amplitudinea maximă a forţei ilocuţionare poematice. Care, în fapt, reprezintă paroxismul percepţiei şi al acţiunii participative de fecundare a privirilor. În cele câteva secunde se trăieşte intens, la maxim, poate surescitat. Cel puţin într-o parte a binomului fecundant. Respectiv în aceea care transfigurează trăirea în poem. Este de presupus că şi cealaltă parte va fi fost avut o percepţie proprie asupra întâmplării. Apoi lucrurile revin la normal iar zîmbetul acela uşor monstruos intră şi el în logica firească a lumii. Dispare şi el. Se integrează adică în peisaj şi se topeşte împreună cu "totul" în ceva indefinit în care nici linia orizontului "nu mai are importanţă" Însă există şi o "consecinţa" a manifestărilor acestui tablou: exorcizarea eului care, astfel, se purifică, "deschid gura foarte mare/dragonul îşi aruncă pe nas cuvintele". Şi, odată şi această secvenţă derulată, respectiv, ritualul împlinit, un fel de pace atotstăpânitoare, de integrare într-un tot imprecis ia locul tabloului. Şi, conchide autoarea, "dispar şi eu" iar "linia orizontului nu mai are importanţă" Se susţine o astfel de cheie de lectură? Sigur că da. Pentru că poemul oferă tot sprijinul logistic necesar edificării unei astfel de ipostaze interpretative. Sigur, cum spuneam şi altă dată, interpretarea propusă de noi nu este şi nu poate fi singura. Însă, cu siguranţă, are propria sa autonomie şi, evident, originalitate!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-08 08:59:08               asta-i o simplă bucată de proză, tip bref, cumplit de banală. nici o fărîmă de inteligenţă în construcţie, niciun pic de fior în comunicare, nici măcar o fărîmă de imagine credibilă. zero.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-08-07 23:52:26               "cu cărucioare" minus "ne fecundăm privirile preţ de cîteva secunde" inedit, frumos. "inia orizontului nu mai are importanţă" şi dă importanţă textului pe care l-am înstelat!   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-08-07 15:23:50	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE