|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ultimul punct de întâlnire |
|
|
Text
postat de
Vasile Hurmuzache |
|
|
Nu te-ai purtat precum o mamă,
Tu te-ai purtat dumnezeește.
În juru-mi totul se destramă,
Doar chipul tău senin zâmbește.
Încerc să calc cărări pierdute,
Le văd în zare pitulate.
Deasupra lor, ciocârlii mute
Un Cântec vor să îmi arate
Și e ciudat că eu aud
Doar pașii tăi prin bătătură
Și-n foșnet frunzele de dud
Cum îți pun Cântecul pe gură.
Apoi
doar flori de busuioc
La o icoană tot mai vie,
Care mă poartă ca un foc
Pritr-o biserică pustie.
Acolo preotul sunt eu
Care contemplu panorama
Și-l rog frumos pe Tatăl Meu
Să mi-o aducă iar pe mama.
Nu mi se pare, chiar L-aud
Șoptindu-mi limpede și clar:
- Fă nani sub pământul ud
Și împreună veți fi, iar
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|