PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Intre stabilitate şi cădere. Text postat de nicolae tudor Nicolai Tăicuţu spunea la lansarea cărţii sale, “piatra piatra de e piatră”, că vrea să deschidă o poartă. Iar eu am fost curios să aflu spre ce ne îndreaptă aceasta. Tocmai când credeam că adevăratul cuvânt (care precede gestul) trebuie să fie cu atât mai periculos cu cât viaţa Cetăţii se află în mai mare pericol. Că el, cuvântul, transformat în carte, deschide/ trebuie să deschidă porţi. Am aflat că poetul deschide mai multe porţi, dar le deschide doar aşa... să bată vântul prin ele! Acelaşi autor scria recent că nimic nu se întâmplă din ce ar vrea să se întâmple. Dar ce făcea el când spunea acestea? Se plimba cu... cercul, retras pe o zare, încercând o limpezire, un... contur de inimă! Iată-i simplele elemente poetice, oarecum copilăreşti şi hazlii, dar care duc, nu-i aşa? spre adânci înţelesuri, dacă e să luăm în serios gestul scrierii. Când ţara arde, ce dacă se piaptănă o babă, gestul ei este unul artistic, dacă vom vedea liniile prelungi ale părului lăsate de trecerea pieptenului - uite ce frumuseţe tulburătoare au când cad în cascadă spre hău, când argintiul este luminat aşa...drept dintr-o parte! Dacă facem abstracţie că afară arde (fenomen trecător care se uită) şi rupem imaginea cu baba care se piaptănă/poetul care se plimbă cu cercul... avem, nu-i aşa? un tulburător act artistic! Şi de ce să nu rupem poezia din contextul realităţii, doar se poartă? Zi că nu-i aşa, jură-te tu? M-a impresionat rugăciunea prin care cere să nu rămână singur la bine (fiecare carte are rugăciunea ei), după LUPTA din care ştie că va ieşi, cu siguranţă, învingător. Luptă dusă într-un timp când ne dezbină prea multele şi marile adevăruri, şi care ne fac atâta rău. Când ne mărunţim, oamenii, ca şi pietrele, poate chiar din prea multă plictiseală sau neînţeleasă iubire. Iar unii - fragezii, nevinovaţii-, precum iarba, preferă să moară adormind în malul călduţ, fără să se mai retragă-n sămânţă. Poetul duce o luptă aş numi-o mioritică, o luptă pentru înţelegere, chiar dacă ia zilele în spirit de glumă, ca şi când nu s-ar întâmpla mare lucru; o duce singur, pentru sine, dar... vrea să nu fie lăsat singur, ca şi cum ar duce-o pentru noi. Cam paradoxal acest poiet. Am căutat asiduu lupta sa, voiam io să-l văd cu se bate, dar n-am întâlnit-o nici măcar în gândul său! Doar un vers transparent-adiator - dacă n-ar lăsa urmele sării trudei, i-aş defini adierea ca fiind feminină. Poetul se dezvăluie treptat, spune tot până la urmă.. Cică este periculoasă forma care tinde spre perfecţiune fiindcă-şi pierde stabilitatea! Şi ce face el? Priveşte mut natura (dac-aş fi mai rău, l-aş porecli Mutul), o priveşte de undeva de sus şi ştie, astfel, ce se întâmplă cu toatele, dar nu intervine să oprească nimic din ce ar putea şi ştie opri, măcar cu un sfat. Printre altele observă (atenţie) inşi puşi să tacă. Opa? Şi-i vede mai apoi aruncaţi ca o dejectie solidă. Nu-i rămâne decât să construiască nişte tablouri din poeme, pentru a-şi justifica trăirea: aici piatra se rupe, acolo-i însângerată de-o pasăre, dincolo se târâie un şarpe pe ea iar piatra crapă de emoţie... In altă parte, un copac rupt vrea să fie dus de apă, la vale. Atâta spune: “lasă-l să vină”. Nicolai Tăicuţu a ales singurătatea şi, prin observaţii şi trăiri, îşi încarcă sinele şi încarcă şi elementele naturii cu el (“mă ştie apa după urma privirii uitată-n foşnet de trestie"). Astfel scrierea sa devine o cădere de apă, temperată din loc în loc de sleşuri, ca de diguri, pentru a se revărsa în aval de fiecare dată mai spectaculos, câteodată în ritmul unui bocet. Atunci bara care dă sa cadă devine of-of-oful tânguirii. Există un timp pentru toate, există un timp al gândirii, iar poetul este entitatea necesară apărută să gândească în timp, să fie prezent cu inima, cu privirea şi mai ales cu tăcerea sa - tăcere care înseamnă până la urmă neimplicare prin neputinţă. Iată două tăceri: a celor puşi să tacă şi tăcerea poetului (asumată organic, pentru a fi pe plac, tăcere provocată de frica de a nu avea soarta celor aruncaţi, după ce sunt întrebuinţaţi cu folos). Intre cele două tăceri se află poporul, prins ca-ntr-o menghină. Poetul tace de frică şi împinge - constient sau nu- şi poporul spre frică, acum, într-un timp al libertăţii. Ba chiar chiar îşi croieşte, perfid, pentru a se apăra, o mantie filozofică: tot ori nimic, tot una e; ceea ce este să se întâmple, se întâmplă oricum; importante sunt doar amintirile cu care rămâi. Chiar aşa să fie? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   D-le Tudor, am afirmat că vă îndreptaţi spre extremism, nicidecum să aţi fi deja. Admit însă faptul că mă pot înşela. Continuaţi totuşi să mă uimiţi cu modul cum înţelegeţi să mă judecaţi. Referitor la prietenie, înainte de a face un astfel de pas, prefer să văd reacţia acelei persoane în momentul când ne certăm. Deocamdată nu sunt nici mulţumit, nici nemulţumit de reacţia dvs, dar câtă vreme veţi continua să judecaţi după suspiciuni, nu există nici o şansă de apropiere. Chiar de ar exista, eu ştiu deja ce voi face în viaţă şi, printre viitoarele mele activităţi, în nici un caz nu se înscrie o viaţă politică activă. Că mai intervin de pe margine, precizându-mi poziţia şi exprimându-mi părerea, o fac din considerente de pură credinţă, credinţă ce îmi impune să nu-mi las "fratele" să greşească şi să-i arăt în ce constă greşeala lui, dar nu mai mult de atât. Adică, o dată ce i-am spus cuivă "greşeşti", conştiinţa mea este nepătată şi el este liber să facă tot ce doreşte, după propria alegere. Să intervin ar fi chiar total contraindicat şi dăunător. Pot exista şi excepţii, bineînţeles, dar regula este neintervenţia. De ce? Pentru a nu păţi ceea ce tocmai am păţit: v-aţi supărat şi pe bună dreptate. Ca urmare îmi cer scuze! A fost o exprimare mai mult decât nefericită, a fost efectiv ca şi cum aş fi încercat să întervin în viaţa dvs politică, pentru a vă îndrepta în altă direcţie şi aceasta, după cum vedeţi, este în totală contradicţie cu principiile mele de viaţă. Nu mă pretind însă perfect ci perfectibil, iar ceea ce am enunţat mai sus sunt obiective de atins, nicidecum calităţi deja obţinute. Tocmai de aceea am luat act de observaţia dvs pertinentă şi mă voi strădui să nu se mai repete. Sper că scuzele şi afirmaţiile de mai sus vor fi satisfăcătoare pentru neplăcerile provocate. Să fiţi iubit!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-14 15:57:15               merita sa lupti nu pentru a invinge sau convinge un adversar de idei, ci pentru a pastra un prieten care este cu ochii pe tine. Un om care are idei fixe se va ambitiona mai tare intr-o disputa, asadar pentru ce sa va conving atata timp cat nu am un prieten aici care sa merite sa ma bat in fata lui? S-au pus pe tapet zeci de idei care puteau fi contrazise. De exemplu. Spuneti ca sunt extremist pentru ca acuz intelectualii. dar nu este ideea mea, internetul e plin cu astfel de concluzii. Dar ce inseamna extremist? De curand s-a spus despre SRI ca este in cautare de creiere prin scoli. Dupa ce acelasi sri spune intr-o emisiune tv ca el a fost cel care a incurajat scriitorii sa scrie, el le-a dat bani sa publice si premii, i-a laudat apoi, ca a fost in casele lor. Asadar am dreptul sa ma intreb cine de aici si din orice cuib, unde se face cultura, da raportu'? Si cum as sti cand este un secret? Nu pot decat sa banuiesc, sa am suspiciuni, iar oamenii cu care vin in contact sa se tradeze cate putin. Nu prin vorbe, ci prin atitudini si mai ales prin taceri. mafia punea banuitul sa ucida, dar in viata reala nu trebuie testat nimeni atat de departe. Fiind scriitor si preocupandu-ma un pic cu intelegerea scrierilor am pretentia ca am instrumente fine de masura. Dar dv nu aveti fiindca ma faceti extremist. Sa va spun eu ce inseamna extremist: sa vin si sa spun: "intelectualii lumii sunt vinovati de saracia planetara. trebuie sa dispara aceasta specie. copiii lor vor ajunge dictatorii de maine, nu merita sa traiasca." Pana aci sunt extremist. iar daca adaug: "vanati copiii intelectualilor si omorati-i!", am devenit terorist, daca acest lucru se si intampla. Dv va grabiti sa ma catalogati extremist, imi puneti o eticheta sa ma compromiteti si sa-mi impiedicati activitatea viitoare. Spuneti ca acuz intelectualii in bloc. Se spune ca daca trei oameni iti spun ca esti beat, mergi sa te culci. Si ce as putea crede eu cand de ani de zile am contacte cu intelectualii tarii si nici unul nu are o intelegere corecta asupra saraciei planetare, cand invoca desteptaciunea si-i trimite cu violenta la munca pe cei saraci? Cand se tabara pe tigani, in Elvetia, si protesteaza ca de ce li se spune tigani, ca ei sunt profesori, doctori etc si cer sa se ia masuri drastice contra tiganilor (in bloc!) in loc sa gaseasca solutii inteligente sa ne vindecam frumos de rusinea asta nationala? Problemele sunt mult mai profunde si necesita mult talent, intelegere si umanitate sa fie rezolvate. Ca "a treia cale" nu este capabila sa miste ceva? Acum 22 de ani am iesit in strada si, de frica, dictatorul a fugit. cand am vazut cum taiau sabiile cu gura intelectualii tarii, noi, aia multi si prosti, ne-am retras, ne-am vazut limitele si am zis: sa faca ei ce trebuie, noi mergem la munca grea. le-am/v-am datin brate o tara fara datorii, cu fabrici si bogatii naturale si-n 22 de ani ati vandut tot si ne-ati lasat in pielea goala. "A treia cale" vrea sa aiba alaturi intelectuali, de-aia sta pe loc, popor e garla, dar nu vrea nici unul dreptate pentru saraci. Dupa 22 de ani dl Corbu vorbeste in treacat ca "la munca europeana meritam salarii ca-n europa", dar e numai punctul dumnealui de vedere, ca usl-u' tace malc. Sunt in discutie sa devin legal printr-o asociere. Daca vrea Dumnezeu schimbam lumea noi, prostii. Avem drepul moral sa incercam si dupa mintea noastra. ati avut 22 de ani si ati facut (aici e bip). Nu ma cunoateti: eu fac mamaliga fara malai, asta am facut toata viata. Si poporul ma recunoaste, ala la care am ajuns. va arat eu cum se face politica adevarata, daca ajung legal, si va incepe totul sa se miste si dupa mintea noastra.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-14 15:16:59 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Tudor, am numit "umbra unei gloabe" nu pe dvs, ci modul cum este formulată de dvs, actualmente, cea de "a treia cale". Şi am numit-o nu pentru a spune că-i o ideea proastă, ci pentru că nu o consider capabilă să mişte ceva. Îmi pare foarte rău că aţi înţeles greşit, niciodată nu am avut intenţia să vă jignesc, mai ales că apreciez ceea ce încercaţi să faceţi. Nu ştiu cine bănuiţi că sunt, dar cred că ar fi indicat ca orice judecată şi orice decizie, despre orice persoană, să le bazaţi pe fapte concrete şi lucruri certe, nicidecum pe bănuieli. Cât priveşte lungitul, dvs şi numai dvs decideţi cât de important este să vă prezentaţi ideile într-o lumină cât mai clară sau să renunţaţi.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-14 13:09:06               marian, nu mai raspund, ca trebuie s-o lungim prea mult. cu atat mai mult cu cat banuiesc cine sunteti. prefer sa fiu in ochii dv gloaba aia sau umbra sau ce dracu ati zis ca sunt.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-14 12:40:55               ("importante sunt doar amintirile cu care raman altii. Tu, poet sau nu, fiinta supusa pieirii, nu ramai cu nimic. De aceea, important este cat de viabil este ce lasi in urma. Poetii, ca si eroii, pot lasa in urma modele, cu care generatiile viitoare se pot sau nu compara, pot sau nu concura." (Gheorghe Rechesan) Sunt intru totul e acord de data asta. Postat de catre ... Epigramist ) Plângere cu privire la slujba părintelui Olariu după ce mă rebotează fără să mă fi-ntrebat, dumnealui mai şi cutează sa-mi dea nume de bărbat!   Postat de catre . Atalanta la data de 2012-02-14 11:05:50               Tudore, te cred pe cuvânt. Privitul face întradevăr bine, judecatul intelectualilor în bloc, nu. Mai ales că sunt destui care încearcă să se implice, dar este cam greu să faci faţa viesparului politic. În plus, cred că, înainte de a vorbi, orice intelectual ar trebui să se pună la punct cu geopolitica.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-13 20:20:16               "importante sunt doar amintirile cu care raman altii. Tu, poet sau nu, fiinta supusa pieirii, nu ramai cu nimic. De aceea, important este cat de viabil este ce lasi in urma. Poetii, ca si eroii, pot lasa in urma modele, cu care generatiile viitoare se pot sau nu compara, pot sau nu concura." (Gheorghe Rechesan) Sunt intru totul e acord de data asta.   Postat de catre General Motors la data de 2012-02-13 18:59:16               treaba cu amintirile era filozofia poetului. cu modelele este de preferat. esenta acestui eseu este insa altceva. pentru Marian: nu sunt un extremist, ci un om drept. privesc si constat. privitul face bine si la sanatate.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-13 17:14:50               "importante sunt doar amintirile cu care rămâi. Chiar aşa să fie?" Domnule Nicolae, importante sunt doar amintirile cu care raman altii. Tu, poet sau nu, fiinta supusa pieirii, nu ramai cu nimic. De aceea, important este cat de viabil este ce lasi in urma. Poetii, ca si eroii, pot lasa in urma modele, cu care generatiile viitoare se pot sau nu compara, pot sau nu concura.   Postat de catre . Atalanta la data de 2012-02-13 14:23:07               ce nu a vazut poetul analizat, de-acolo de sus, este ca sunt pusi si oameni sa vorbeasca.   Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-13 12:51:05               Nicolae Tudor, viaţa cetăţii este în mare pericol şi totul stă să crape... ca mugurele primăvara. Eşti pesimist. Problema este în tine, nu în afara ta.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-13 12:01:33	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE