|
|
|
|
|
|
|
|
|
sa invatam de la MISCAREA DESCULTILOR! |
|
|
Text
postat de
nicolae tudor |
|
|
http://www.ted.com/talks/lang/ro/bunker_roy.html
TRADUCEREA VIDEOCLIPULUI:
Aș dori să vă duc într-o altă lume. Și aș dori să vă împărtășesc o poveste de dragoste veche de 45 de ani cu cei săraci, care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Am urmat o foarte elitistă, snoabă, și costisitoare școală în India, și acest lucru aproape m-a distrus.Pentru mine totul era stabilit să devin un diplomat, profesor, doctor -- totul fusese prevăzut. Apoi, nu arăt, însă am fost campion național la squash timp de trei ani. (Râsete)Întreaga lume fusese stabilită pentru mine. Totul era la picioarele mele. Nu aș fi putut să fac nimic greșit. Și apoi, din curiozitate, m-am gândit Că aș dori să merg să trăiesc și să muncesc și doar să văd cum arată un sat.
Deci in 1965 M-am dus la ceea ce a fost numit cea mai rea foamete, localitatea Bihar din India, și am văzut foametea, moartea, oameni care mureau de foame, pentru prima dată.Mi-a schimbat viața. M-am întors acasă și i-am spus mamei "Aș vrea să trăiesc și să muncesc într-un sat" Mama a intrat în comă. (Râsete) "Ce este asta? Întreaga lume ți se întinde la picioare, cele mai bune locuri de muncă sunt aranjate pentru tine, și tu vrei să mergi să muncești într-un sat? Vreau să spun, este ceva în neregulă cu tine? " Am spus, "Nu, am primit cea mai bună educație. Ea m-a făcut să mă gândesc. Și vreau să dau ceva înapoi în felul meu propriu." "Ce vrei să faci într-un sat? Nu loc de muncă, nu bani, nu securitate, nu perspectivă." I-am spus, "vreau să trăiesc și să sap fântâni pentru cinci ani." "Să sapi fântâni pentru cinci ani? Ai urmat cele mai scumpe școli și colegii din India,și mergi să sapi fântâni pentru cinci ani?" Ea nu a mai vorbit cu mine pentru un timp foarte lung, pentru că a considerat că mi-am abandonat familia.
Dar atunci, Am fost expus la cele mai extraordinare cunoștințe și abilități pe care acei oameni săraci le aveau care nu sunt aduse niciodată in prim plan - care niciodată nu sunt identificate, respectate, aplicate la scară largă. Și m-am gândit că aș începe un colegiu Barefoot -- colegiu doar pentru săraci. Ceea ce săracii credeau că era important ar trebui să se reflecte în colegiu. M-am dus pentru prima dată în acest sat. Vârstnicii au venit la mine și mi-au zis, "Ești de la poliție?" Am spus, "Nu". (Râsete) "Ai eșuat la examen?" Am spus, "Nu". "Nu ai primit un job guvernamental?" Am spus, "Nu." "Ce faci aici?" "De ce ești aici?" Sistemul educațional din India te face să te uiți înspre Paris, New Delhi și Zurich; ce cauți tu în acest sat? Este ceva în neregulă cu tine și nu ne spui?" Am spus, "Nu, eu vreau de fapt să deschid un colegiu doar pentru cei săraci. Ceea ce gândesc săracii că este important ar trebui să se reflecte în acest colegiu."
Așa că, bătrânii mi-au dat un sfat foarte solid și profund. Mi-au spus, "Te rugăm, nu aduce pe nimeni cu diplomă și calificare în colegiul tău." Deci, este singurul colegiu din Indiaunde, dacă ai un doctorat sau un master, nu ești eligibil pentru post. Trebuie să fii un ratat sau unul care a dat greș sau unul care a abandont școala pentru a veni la colegiul nostru.Trebuie să lucrezi cu mâinile. Trebuie să ai o demnitate a muncii. Trebuie să arăți că ai o aptitudine pe care o poți oferi comunității și să asiguri un serviciu pentru comunitate. Așa că am creat Colegiul Barefoot și redefinim profesionalismul.
Cine este un profesionist? Un profesionist este cineva care prezintă o combinație între competențe încredere și credință. Cel care găsește apa în pământ este un profesionist. O moașă tradițională este o profesionistă Un ortoped tradițional este un profesionist.Aceștia sunt profesioniști peste tot în lume. Îi veți găsi în orice sat inaccesibil din întreaga lume. Și ne-am gândit că acești oameni ar trebui să fie aduși în prim plan și să arate că atât cunoștințele cât și competențele pe care le au sunt universale. Este nevoie să fie folosite, să fie aplicate, este nevoie să fie arătate lumii din afară -- că aceste cunoștințe și competențe sunt relevante chiar și astăzi.
Deci, acest colegiu funcționează în conformitate cu stilul de viață și de muncă a lui Mahatma Gandhi. Mănânci pe podea, dormi pe podea, lucrezi pe podea. Nu există contracte, nici un contract scris. Ai posibilitatea să stai cu mine 20 de ani și să pleci mâine. Și nimeni nu poate câștiga mai mult de 100 $ pe lună. Dacă vii pentru bani, atunci nu vii la Colegiul Barefoot. Dacă vii pentru munca ta și pentru provocare, atunci vii la Colegiul Barefoot. Acesta este locul în care dorim să încercați idei și să creați. Oricare ar fi ideea pe care o aveți, veniți și încercați-o Nu contează dacă nu reușiți. Bătut, învinețit, începi din nou. Este singurul colegiu în care profesorul este învățăcel și învățăcelul este profesor. Și este singurul colegiu unde nu eliberăm certificate. Ești certificat de comunitatea pe care o servești. Nu ai nevoie de o hârtie pe care să o atârni pe perete ca să arăți că ești inginer.
Astfel, când am spus asta, ei au spus, "Ei bine, arată-ne ceea ce este posibil. Ce faci?Toate acestea sunt vorbe fără sens dacă nu ne poți arăta practic." Așa că am construit primul Colegiul Barefoot în 1986 A fost construit de 12 arhitecți Barefoot care nu pot citi și scrie, la costul de 1,5 $ metrul pătrat. 150 de oameni trăiesc și muncesc acolo. Au primit premiul Aga Khan pentru arhitectură, în anul 2002. Dar apoi au suspectat, au crezut că a existat un arhitect în spatele lucrării. Am spus, "Da, au făcut planuri, dar arhitecții Barefoot au construit de fapt colegiul." Noi suntem singurii care au returnat, de fapt, premiul pentru 50.000 $, deoarece ei nu ne-au crezut, și ne-am gandit ca de fapt ei au făcut remarci defăimătoare la adresa arhitecților Barefoot din Tilonia.
Am întrebat un pădurar -- cu multă autoritate, un expert atestat -- I-am spus, "Ce se poate construi în acest loc?" El a aruncat o privire la sol și a spus, "Las-o baltă. În nici un caz.Nu merită. Fără apă, sol pietros." Am fost într-o situație ciudată. Și i-am spus, "Bine, voi merge la înțeleptul din sat și spun: "Ce ar trebui să crească în acest loc? '" S-a uitat liniștit la mine și a spus, "Construiești aceasta, construiești aceasta, pui aceasta, și va funcționa." Aceasta este felul în care arată astăzi.
S-a dus la acoperiș, și toate femeile au spus, "Pleacă. Barbații ar trebui să plece pentru că nu dorim să împărtășim această tehnologie cu bărbații. Aceasta este hidroizolarea acoperișului." (Râsete) Este un pic de jaggery (produs concentrat din suc de trestie de zahăr), un pic de urens și un pic de alte lucruri pe care nu le cunosc. Dar de fapt, nu are scurgeri. Din 1986, nu a avut scurgeri. Această tehnologie, pe care femeile nu o împărtășesc bărbaților.
(Râsete)
Este singurul colegiu care este în întregime alimentat cu energie solară. Toată energia este furnizată de soare. prin panourile solare de 45 Kw de pe acoperiș. Și totul va funcționa pe baza soarelui pentru următorii 25 de ani. Atâta timp cât soarele strălucește,nu vom avea probleme cu energia. Dar frumusețea este că acestea au fost instalate de către un preot, un preot hindus care a facut doar opt ani de învățământ primar -- niciodată nu a fost la școală, la colegiu. Știe mai multe despre energia solară decât oricine altcineva pe care îl știu, oriunde în lumea specialiștilor.
Mâncarea, dacă vii la Colegiul Barefoot, este gătită solar. Dar oamenii care au fabricat aragazul solar sunt femei, femei analfabete, care de fapt au fabricat cel mai sofisticat aragaz solar. Este un aragaz solar parabolic. Din nefericire, sunt aproape pe jumătate germane, sunt atât de precise. (Râsete) Niciodată nu vei găsi femei indiene atât de precise. Absolut până la ultimul inch, pot face acest aragaz. Și avem 60 de mese de două ori pe zi de gătit solar.
Avem un medic stomatolog -- ea este o bunică, analfabetă, care este un medic stomatolog. Ea de fapt, are grijă de dinți a 7000 de copii. Tehnologia Barefoot: acesta a fost în 1986 -- nici un inginer, nici un arhitect nu s-a gândit la asta -- dar noi colectăm apa de ploaie de pe acoperișuri. Foarte puțină apă este risipită. Toate acoperișurile sunt conectate subteran la un tanc de 400.000 de litri, și nici o picătură de apă nu este irosită.Dacă avem patru ani de secetă, inca mai avem apă în campus, pentru că noi colectăm apa de ploaie.
60 la sută din copii nu merg la școală, pentru că trebuie să aibă grijă de animale -- oi, capre -- treburi casnice. Așa că ne-am gândit să deschidem o școală pe timp de noapte pentru copii. Datorită școlilor de noapte din Tilonia, peste 75.000 de copii au trecut prin aceste școli de noapte. Pentru că este pentru confortul copilului; nu e pentru confortul profesorilor. Și ce predăm în aceste școli? Democrație, cetățenie, modul în care ar trebui să-ți măsori pământul, ce trebuie să faci dacă ești arestat, ce trebuie să faci în cazul în care animalul tău este bolnav. Aceasta este ceea ce predăm în școlile de noapte. Dar toate școlile sunt luminate solar.
La fiecare cinci ani avem alegeri. Copiii cu vârste între 6 și 14 ani participă în cadrul unui proces democratic, și aleg un prim ministru. Prim ministrul are 12 ani. Ea are grijă de 20 de capre dimineața, însă seara este prim ministru. Are un cabinet, un minister al educației, un minister al energiei, un minister al sănătății. Și ei monitorizează și supraveghează efectiv 150 de școli pentru 7000 de copii. În urmă cu cinci ani, ea a primit Premiul Copiii Lumii și a fost în Suedia. Prima dată, când a ieșit din satul ei. Niciodată nu a văzut Suedia. Nu a fost fascinată de tot ceea ce i s-a întâmplat. Și regina Suediei, care era acolo, s-a întoars spre mine și a spus, "Puteți să-l întrebați pe acest copil unde își găsește încrederea? Are doar 12 ani, și nu este uluită de nimic." Iar fata, care era la stânga ei, s-a întors spre mine și s-a uitat la regina drept în ochi și a spus, "Te rog, spune-i că eu sunt primul-ministru."
(Râsete)
(Aplauze)
Acolo unde procentul de analfabetism este foarte mare, folosim păpuși. Păpușile reprezintă modul în care comunicăm. Ai Jokhim Chacha care are 300 de ani. El este psihanalist meu. El este profesorul meu. El este doctorul meu. El este avocatul meu.Este donatorul meu. De fapt, el strânge banii, rezolvă conflictele. El rezolvă problemele mele în sat. Dacă există tensiuni în sat, dacă scade participarea în școli și există diferende între profesor și părinte, marioneta cheamă profesorul și părintele, în fața întregului sat și spune, "Dați mâna. Participarea nu trebuie să scadă. " Păpușile sunt realizate din rapoartele reciclate ale Băncii Mondiale .
(Râsete)
(Aplauze)
Deci această descentralizate, abordare demistificată a satelor electrificate solar, a acoperit întreaga Indie de la Ladakh la Bhutan -- toate satele electrificate solar de către oameni care au fost pregătiți. Și am fost în Ladakh, și am întrebat-o pe această femeie --aici, la minus 40, trebuie să urci pe acoperiș, pentru că nu există loc, totul era nins pe ambele părți -- și am întrebat-o pe acestă femeie, "Care a fost beneficiul pe care l-ai avutde la energia solară?" S-a gândit un minut și a spus, "Este prima dată când am putut vedea fața soțului meu, în timpul iernii."
(Râsete)
Am fost în Afganistan. În India am învățat o lecție că bărbații nu pot fi instruiți. (Râsete)Bărbații sunt neliniștiți, bărbații sunt ambițioși, bărbații sunt nestatornici compulsivi, și toți doresc un certificat. (Râsete) Pe tot globul, există această tendință a bărbaților care doresc un certificat. De ce? Pentru că ei doresc să părăsească satele să meargă la oraș și să caute o slujbă. Așa că am venit cu o soluție grozavă: să instruim bunicile. Care este cel mai bun mijloc de comunicare astăzi în lume? Televiziunea? Nu. Telegraful? Nu.Telefonul? Nu. Spune unei femei.
(Râsete)
(Aplauze)
Așa că am mers în Afganistan pentru prima dată, și am ales trei femei și am spus, "Vrem să le ducem în India." Ei au spus, "Imposibil. Ele nu ies nici măcar din camerele lor, și voi vreți să le duceți în India." I-am spus, "Voi face o concesie. Îi voi lua și pe soții lor." Așa că i-am luat și pe soții lor cu noi. Desigur, femeile au fost mult mai inteligente decât bărbații.În șase luni, cum am schimbat aceste femei? Limbajul semnelor. Nu alegi cuvântul scris. Nu alegi cuvântul vorbit. Folosești limbajul semnelor. Și în șase luni au putut deveni ingineri solari. S-au întors și si-au electrificat propriul sat.
Aceste femei s-au întors la ele și au electrificat solar primul sat, au înființat un atelier de lucru -- primul sat din Afganistan electrificat solar vreodată a fost realizat de trei femei.Această femeie este o extraordinară bunică. În vârstă de 55 de ani, a electrificat solar pentru mine 200 de case în Afghanistan. Și ele nu s-au prăbușit. Ea a mers de fapt și a vorbit cu un departament de inginerie din Afganistan și i-a spus șefului departamentuluidiferența dintre AC și DC. Ei nu știau. Aceste trei femei au antrenat alte 27 de femei și au electrificat solar 100 de sate în Afghanistan.
Ne-am dus în Africa, și am făcut același lucru. Toate acese femei provenind din opt, nouă țări, stând la aceeași masă, toate vorbind una cu celalaltă, neînțelegând nici un cuvânt,pentru că ele toate vorbeau limbi diferite. Însă limbajul trupului lor este unul puternic. Ele își vorbesc și de fapt devin ingineri solari. Am fost în Sierra Leone, și acolo era acest ministru conducând în miez de noapte -- vine de-a lungul acestui sat. Se duce înapoi, merge în sat, spune, "Ei bine, care-i povestea?" Ei au spus, "Aceste două bunici ...""Bunicile?" Ministrul nu putea să creadă ce se întâmplă. "Unde au fost?" "Au fost în India și înapoi." S-au dus direct la președinte. El a spus, "Știți că e un sat electrificat-solar în Sierra Leone?" El a spus, "Nu." Jumătate din cabinet a mers pentru a vedea bunicile a doua zi. "Care este povestea." Așa că m-a chemat și a zis, "Poți să-mi instruiești 150 de bunici?" I-am spus, "Nu pot, domnule președinte. Dar ele pot. Bunicile pot." Așa că mi-a construit primul centru de formare Barefoot în Sierra Leone. Și 150 de bunici au fost instruite în Sierra Leone.
Gambia: am fost să selectăm o bunică în Gambia. M-am dus în acest sat. Știam ce fel de femeie aș dori să aleg. Comunitate s-a unit și a zis: "Luați aceste două femei." Am spus, "Nu, vreau să iau această femeie." Ei au spus, "De ce? Nu cunoaște limba. Tu nu o cunoști. I-am spus, "Îmi place limbajul corpului. Îmi place modul în care ea vorbește..""Soțul este dificil; nu este posibil." Au chemat soțul, soțul a venit, galant, politician, cu un mobil în mână. "Nu este posibil." "De ce nu?" "Femeia, uite cât de frumoasă este ea." I-am spus, "Da, ea este foarte frumosă." "Ce se întâmplă dacă ea fuge cu un bărbat indian?" Asta era cea mai mare frica a lui. I-am spus, "Ea va fi fericită. Te va suna pe telefonul mobil." Ea a plecat ca o bunica și s-a întors ca un tigru. Ea a iesit din avion și a vorbit cu întreaga presă ca și cum ar fi fost un veteran. Ea a manevrat presa națională, și a fost o stea. Și când m-am întors șase luni mai târziu, i-am spus, "Unde e soțul tău?""Oh, undeva pe aici. Nu contează." (Râsete) O poveste de succes
(Râsete)
(Aplauze)
Voi termina prin a spune că eu cred că nu trebuie să cautăm soluții în afară. Căutați soluțiile în interior. Și ascultați oamenii care au soluțiile în fața ta. Sunt peste tot în lume.Nu vă faceți griji. Nu ascultați la Banca Mondială, ci ascultați oamenii de pe pământ. Ei au toate soluțiile din lume.
Voi încheia cu un citat din Mahatma Gandhi. "Mai întâi te ignoră, apoi râd de tine, apoi se luptă cu tine, și apoi tu învingi."
Mulțumesc.
(Aplauze) |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tudore, Tudore singurul pământ pe care trebuie să învățăm să-l prelucrăm este cel din care suntem făcuți. Dacă nu vei fi în stare să aduci mai întâi raiul în inima ta, nu vei semăna în jur decât nenorocire și tristețe, oricât de înălțătoare ți-ar fi intențiile și faptele. Eu deja îmi permit tot mai mult să pun pasiunea cunoașterii pe primul plan. Singurul inconvenient care mi-a mai rămas este faptul că încă aleg, cu ce știință să încep, sub presiunea mediului înconjurător, dar voi depăși și această fază. De exemplu, acum studiez asiduu istorie, dar prima și cea mai mare dragoste a mea rămâne matematica.
Din punctul meu de vedere, însă, poți să faci politică oricâtă dorești, dar este pierdere de timp, atâta vreme cât nu știi încotro merge curentul.
Și nu mai aștepta ziua când vom avea aceleași idei, pentru că ziua aceea a și venit, deși nu va veni niciodată. Pentru că, parțial, vom avea mereu aceleași idei, într-un procent crescător sau descrescător, dar total este imposibil, cât vom fi amândoi oameni. Pot să-ți spun însă sigur, că ai mult mai multe idei în comun cu mine, decât cu oricare altă persoană de aici. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2012-02-17 10:55:43 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
pe mine m-a impresionat ca oamenii au putut comunica fara sa stie limbi straine, ca au folosit energia solara si nu mai sunt dependenti de un sistem ticalosit care ne face robi pentru gaze si curent electric. eu visez sa aduc prin conducte, in cadere libera, apa raurilor la poarta cetateanului, iar aceasta sa fie gratuita, incat oricine sa-si poata amenaja o crescatorie de pesti si sa lucreze pamantul. avuta apa, pe langa folosirea energiei solare (cr. electric) prin panouri solare si eoliene, pe un pamant recuperat (dar care nu se mai poate instraina), avem toate conditiile pentru a avea cu adevarat raiul. De-abia apoi ne putem apuca/permite sa avem pasiunea cunoasterii sub toate formele ei. iar asta este posibil. daca reusesc politic (nu sa ajung sa conduc orasele/tara!) ci sa organizez oamenii cat de putin, ar putea fi un inceput.
Eu vreau sa schimb astfel lumea si sa traiesc in ea.
multumesc pentru interventii, sper sa avem aceleasi idei intr-o zi. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2012-02-17 07:45:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tudor, fac ce fac și mă iau de tine. Nu știu cum de reușesc. Recunosc că, articolul de mai sus, pur și simplu m-a entuziasmat. Dar mi-am adus aminte că mie-mi place diversitatea și iubesc hamsterii, dar admir și șerpii care îi înghit. Nu vreau să schimb lumea, vreau doar să trăiesc în ea. Iubesc căldura, dar și frigul care mă îngenunchează, încerc să sădesc dragostea, dar nu fug nici din calea urii și mă entuziasmez în fața geniului, tot atât pe cât mă minunez de arabescurile minții proștilor, care în final se dovedesc a nu fi deloc proști, ci doar organisme vii. Lumea este minunată și perfectă, iar praful drumului mă face să apreciez așternuturile curate ale refugiului, în care rămân doar până mă apucă iarăși dorul de mers prin praf. Dacă nu am mai avea pentru ce să luptăm, viața nu ar mai avea nici un farmec. Și atunci de ce să mă vait, că am parte de luptă?!
Încep să cred tot mai mult, că a treia alternativă este, în fapt, suma tuturor alternativelor sau, ca să folosesc cuvintele tale, "a treia cale" este "toate căile".
Să fii iubit! |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2012-02-16 23:37:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dragă Tudor, din punctul meu de vedere, civilizația desculților nu este cu nimic mai puțin elitistă decât cea a încălțaților. Doar criteriile de excludere diferă. Tocmai de aceea sunt convins că avem tot atâtea lucruri bune de învățat de la desculți pe cât avem și de la încălțați. Și prefer cuptorul cu microunde tot atât de mult pe cât îmi place să merg, într-o zi călduroasă de vară, desculț, pe nisipul cald. Nu aș renunța nici la una, nici la cealaltă. Tu?
privitor la Mahatma Gandhi, a fost și rămâne un om mare și are mare dreptate în ceea ce spune. Ceea ce nu poate spune însă, este câtă durere trebuie să înfrunți până când pielea îți este suficient de tăbăcită să nu mai simtă biciul ignorării și răsetelor și să poți ajunge să învingi. La fel cum un orb nu îți poate descrie durerea ce rămâne în urma orbirii, în pofida faptului că pierderea văzului a fost compensată cu ascuțirea altor simțuri. Cred însă că nu l-ai amintit degaba pe Gandhi și că deja ai fost din plin răsplătit cu durerea orbului pe calea ascuțirii simțurilor. Se vede.
Așa că prefer să ascult de Banca Mondială, că altminteri ar însemna să mă tem de ea. Și frica naște monștri! |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2012-02-16 18:27:01 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23956 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|