PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Conu' Clevetide faţă-n faţă cu realitatea Text postat de Dragoş Iovan Trickery Bulevard, L.A., restaurantul Mioritza, orele 12 a.m., 59,5 grade fahrenreit la umbră, cer senin, briză moderată. Interior lambrisat cu stejar băiţuit rustic, mobilier dat la rindea din acelaşi material, cioplit cu motive din "coloana fără sfîrşit" , acoperite cu overlay-uri brodate în roşu-galben-albastru, pe ziduri scoarţe olteneşti, fotografii cu Carpaţii înzăpeziţi, pelicani clocind în Delta du Danube, un pridvor pictat în voronetzian blu şi pliante turistice cu " visit Romania country the land of choise". Aşezat într-un easy-chair din fibre de ratan, Mitică, septuagenar, păr cărunt, mustaţă pe oală aşijderea, soarbe dintr-o sticlă de budweiser şi răsfoieşte o gazetă. În salon intră Sache, cam la şaizeci de ani, într-o ţinută casual, din denim, cu mîinile în buzunarele jeanşilor. Se îndreaptă spre masa unde adastă Mitică. " Hello, mr. Si, cum o mai duci? Mitică îi întinde mîna amical: " Hello, răspopitule, ce mai e nou? " Sache îi strînge dreapta şi se aşează la masă oftînd după ce face un semn chelnerului să-i aducă meniul. " Nimic nou, nene, toate-s okey, mulţumesc de interogare..." Mitică oftează adînc, soarbe un gît de bere şi bate cu palma ziarul "Vocea patriotului internaţional ". " Ai văzut, e zarvă mare în ţară?! Proteste contra guvernului şi a domnului preşedinte!" " Asta e firea românului nostru, să protesteze, mereu nemulţumit, mereu pus pe harţă!" " Că bine zici, bre Sache, românaşu e mai tot timpul nemulţumit, da io sincer să fiu nu pricep de unde vine nemlţumirea asta...a vrut democraţie, l-a pus la zid pe ceauşescu şi-a făcut democraţie... a vrut economie de piaţă, are economie de piaţă la greu...a vrut privatizare, iaca s-au privatizat toate privatele din capitală...acu' a luat miliarde de la FMI şi tot nemulţumit e! " Da' de la ce s-au luat?" " Eiii, parcă nu ştii? Pretextul e cică unu' Arafat, rudă cu Saddam sau cu ben Laden, care e şefu' serviciului dă urgenţe pă România....ş-arabu, dat dracu' că deh, îi musulman în legea lui a zîs să dea jos crucile roşii dă pă ambulanţe, că cică nu-i politically correct, c-ar jicni sentimentele religioase ale cetăţenilor dă alte religii... Sache îşi face cruce indignat: " Doamne-păzeşte, păi cum să dea crucile jos de pe salvare că nu se mai ştie cine şi ce transportă! Şi l-au lăsat? " " Aş, preşedintele i-a bătut obrazu' şi i-a făcut vînt...uite ce-i, musiu, dacă nu-ţi convine, du-te mata-n Palestina ta şi fă acolo medicină dă urgenţă cu semiluna roşie, aicea io-s şef! " Bine i-a făcut, domle, ce dacă în USA vrea un arab să facă pe bossu' crezi că îl lasă Casa Albă şi Senatul american? Democraţie-democraţie, da' n ţara mea io-s stăpîn!" Se lasă un minut de tăcere, răstimp în care cei doi sorb din paharele cu bere. Mitică se lasă pe spătarul fotoliului şi întreabă: " Da' afacerile cum îţi merg? Că-i recesiune globală, cică..." Sache îşi şterge elegant, cu mîneca cămăşii cadrilate, spuma din jurul buzelor. " Merge, dom' Mitică, că fac export cu oale din ceramică şi căni de ceai din porţelan în China... " Da' ce chinejii n-au porţelanuri şi căni de ceai?" " Au, da' ale mele-s mai ieftine, ceştile au toarta pe interior, face şi chinezu economie de ceai...am vrut să export şi tacîmuri, cuţite, linguri, furculiţe, din astea de-ale gurii, da' după se ştie chinejii halesc cu beţele, aşa că le-am dat toate la topit şi-am turnat crucifixuri din ele, 100.000 de bucăţi engros cu zece dolari bucata..." " Păi ce chinejii-s creştini? Io ştiam că-s atei sau budişti!" " Numa' circa 0,01 la mie, da' suficient ca să-mi desfac toată marfa-n profit!" Chelnerul apare şi le aduce încă un rînd. Ciocnesc şi beau cu poftă. Mitică, sîcîit de o idee, reia discuţia. " După mine, România n-o duce bine, fiindcă are prea mulţi pensionari...cică-s cinci milioane, îţi dai seama ce povară la buget? Au muncit o viaţă la statu comunist, iar acu e nemulţumiţi şi vrea pensii ca-n capitalism..." Sache îl aprobă, vizibil agasat . "Aşa e, că mai am şi eu neamuri prin ţară, unchi, mătuşi, şi le-am zis de la obraz: fiţi domle realişti că nu se mai poate aşa, cu pomană de la stat, s-a terminat, cu miloaga, gata, doamne-ajută, comunismu' e mort-îngropat, puneţi mîna şi munciţi că nu vă dă nimeni nimic de gratis...uite, îmi vezi mîinile cît îs de bătucite? Io, cînd am venit în State am muncit pe brînci...primu' milion de dolari l-am făcut din oale...fabricam manual căni, ulcioare şi blide şi le vindeam prin tîrguri ca artizanat navajo..cu mîinile mele învîrteam roata şi fasonam lutul...am muncit şi-acuma am!" Mitică îl aprobă. " Românu' nu e obijnuit cu munca grea...numa' cu şmecheria...dacă nu fraiereşte pe cîte unu' nu-i fericit...Pe urmă e şi prea multă funcţionărime...cînd am fost ultima dată la Bucureşti, pe stradă vedeai numai inşi cu serviete diplomat, traşi la costume luxoase, cu cravată de mătase la gît...la administraţie, un' te duci, un' te-ntorci, tot aşa....cinci ghişee, cinci pupeze înţolite, parfumate, coafate, clămpănind la cinci computere...păi, la noi, în California, dacă deschizi o afacere cu cinci ghişee, găseşti la ele un unemployed dispus cu cinci dolari pe oră să tasteze la cinci computere şi cu deştele de la picioare! Iar pentru pensionari aş găsi ceva de făcut...ăia de au rude-n State să vină-aici să-şi crească nepoţii, iar ăia de n-au să facă un job util: bunicuţele pot croşeta ciorapii, macrameuri, pulovere pentru iarnă, bărbaţii în loc să stea în crîşme i-aş pune să cosească iarba de pe marginea drumului, s-adune mizeria din parcuri şi de pe şosele, că-i năpădită ţara de buruieni şi gunoaie!" Răsfoieşte ziarul şi se întunecă la faţă. " Da' uite că-i groasă, cică protestele iau amploare, s-au încăierat cu forţele de ordine sunt pagube materiale...după ce se plîng că e criză şi sărăcie se-apucă să spargă geamurile, să dea foc, să scoată dalele din pavaj...păi, ştii cît costă un metru patrat de termopan? O avere...io de-aş fi în ţară m-aş apuca de-o afacere cu sticlă şi amenajări stradale..." Sache tuşeşte şi-şi drege vocea cu încă o duşcă. " La fabrica mea, dacă un angajat sparge o oală, o plăteşte din buzunar fără să crîcnească...oalele sparte de ăştia cine le plăteşte?" " Inconştienţi, domle, le distruge că nu-s a lor, e bunu' întregului popor...da' ştii ce nu pricep iar? Dacă e aşa sărăcie acolo, cum se face că numai în anu' ce-a trecut românii ăştia năcăjiţi a importat peste cinci mii de autoturisme de lux numa' maserati, bugati, ferari, d'astea...io să fiu în locu băncii mondiale nu le-aş da un sfanţ! " Nici io...să circule cu dacii, că-s mai ieftine şi se-ncurajează industria autohtonă...uite eu mă plimb cu un prăpădit de ford galaxy de doi ani încheiaţi...iar concedii în străinătate de unde, nici vorbă...mi-am petrecut holidayu' la o fermă de oi din Wisconsin, optzeci dolari pe zi all inclusive...şi să-ţi spun drept m-am simţit de milioane...aer curat, jogging prin stînă, mîncare bio, făcea grecu o feta nici nu pute telemeaua din România pe lîngă ea...că drept să-ţi spun, acolo, acasă, nimic nu mai e cum era pe vremuri!". " Şi eu am făcut economii..concediul tot între graniţe...în Hawai, da' drept să-ţi spun m-am cam săturat de soare, coctailuri, barbecue şi hula-hula...mi-e dor de o ciorbă de burtă şi de nişte mici stropiţi cu must..." Sache îl priveşte nedumerit. " Mici, face un sîrb din San Fernando, marfă originală din carne de oaie, porc şi vacă amestecate laolaltă cu usturoi şi cimbru din belşug, dacă vrei îţi dau adresa...iar must găseşti la treizeci de cenţi galonu' în Napa Valley cît vrei!" Mitică oftează lung şi-şi freacă pleoapele. " Da' mă, dar n-are acelaşi gust, cum avea pe vremuri...nimic nu mai e cum ierea cînd ieream tineri..." Sache răsfoieşte şi el gazeta. "Realitatea e că-n ţara românească e debandadă, toţi e puşi numa' să fure şi să şmecherească, iar acu' de vine guvernu' şi pune austeritate, ies în stradă şi fac scandal că nu mai pot trăi cum s-au obişnuit pîn'acum!" Celălalt îl aprobă rînjind: " Da' ce, guvernu-i prost să plece cînd zic ei...au o treabă de terminat, după aia 'om vedea, nene! Uite, io l-am cunoscut acu mulţi ani în urmă pe actualul preşedinte, pe cînd era doar comandant de vas...a făcut o escală la Pasadena cu petrolieru' Sperantza şi s-a nimerit să fim la o tăiere de moţ împreună...să-ţi spun drept, mi-a făcut o impresie excelentă, un adevărat gentleman, bea Johnny Walker numa' cu patru cuburi de gheaţă...păi, te întreb io, pe ăsta vrei tu să-l demiţi? Şi pă cine pui în loc? Că opoziţia, de cînd a răposat Coposu, stă în nişte puştani cu caş la gură care habar n-au de politica românească..." " E uşor să dărîmi, iar românu' e pus pe stricăciuni...numai aşa, de-al dracului...eu să fiu în locul preşedintelui i-aş pune pe toţi să plătească...un adevărat patriot nu face aşa ceva...eu, deşi nu mai locuiesc între graniţele României, o iau peste tot cu mine!" (scoate portmoneul) : uite aici am o cruciuliţă sfinţită la Agapia, de acu' doi ani, cînd am fost ultima dată în ţară...aici, în pozele astea îs eu, nevastă-mea şi copiii pe litoral, la Sinaia, la Tg.Jiu sub Poarta Sărutului....ştii care-i principalul defect al patriei noastre? Că-i populată cu români...eu aş face un experiment dacă s-ar putea...aş aduce în ţară numa nemţi, mexicani şi chineji că ăia ştiu ce-i munca...iar după zece ani le-aş da ţara înapoi românaşilor..poftiţi, bre, e okey acu' puteţi s-o terfeliţi again!" Mitică oftează din nou. " Da' măi, răspopitule, da' mi-e tot mi-e poftă de-o ciorbă de burtă şi-un must de Drăgăşani...în California nici mălai ca acas', să pui de-o mămăligă, n-am găsit!" Sache priveşte bănuitor în jur şi şopteşte: " Că veni vorba de mămăligă, crezi matale că explodează din nou, ca-n decembrie 89'? Nu de alta da' să-mi iau măsuri, că am o afacere cu ceramică de Horezu, marfă prima-ntîi şi ieftină de n-ai văzut..." Mitică zîmbeşte liniştitor, mîngîindu-şi mustaţa căruntă: " Stai liniştit, bre, nicio şansă, aşa ceva se întîmplă o dată la o mie de ani...mi-a spus mie nevastă-mea, că a fost la una Mercedes Timişoara Caterpilar să-i ghicească dacă se mărită fii-mea anu' ăsta şi ştii ce i-a spus, aia? Canci revoluţie, numa' aşa o încăierare, ca la derbiul Dinamo-Steaua!" Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ce să fac altceva, Ioane, tre' să ripostăm prin mijloace adecvate! e drept, lupta e cam inegală, ei sunt dotaţi cu "dosare", baze de date despre tot ce mişcă, electronică, scule de-ascultat, chestii de manipulat, noi doar cu bietul cuvînt...iar cînd o mînă de ipocriţi ne fac ciumpalăi de rahat, poţi doar să faci din cuvînt bici, deşi am mare îndoială asupra finalităţii, sub toval sfişcuiri de'astea, vag caragialeşti nu se resimt.   Postat de catre Dragoş Iovan la data de 2012-01-17 11:39:05               ".eu, deşi nu mai locuiesc între graniţele României, o iau peste tot cu mine!" (scoate portmoneul) : uite aici am o cruciuliţă sfinţită la Agapia, de acu' doi ani, cînd am fost ultima dată în ţară..." Tocmai mă-ntrebam, Gheorghe, ce să-i ripostez lu epigramistu portocaliu, care-i dă cu busuiocu prin americi şi sar stropii pînă aici, ce să-i spun, zic, legat de chestia cu "ţara luată peste tot"(!). Ai găsit o variantă excelentă. Varianta mea era "luată peste tot" la... miştoc, ca să folosesc un eufemism! Dar a ta e mai finesco! Condei de meseriaş, pe lîngă că mi-a sărat inima. Acuş, afeistu se învîrte-n găurică de ciudă şi îi iese surplusul de "dicernământ" pe nas, ca magiunul! Iar meteleu-i ţine hangu, cu buhaiul din dotare! Grămada deştepţilor, doldora de "discernă/minte", cum ar veni.   Postat de catre ioan peia la data de 2012-01-17 10:46:51	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23955 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE