|
|
|
|
|
|
|
|
|
despre impartirea dragostei, sau... |
|
|
Text
postat de
Dumitru Cioaca |
|
|
... cand mi-am dat seama ca nu voi ajunge niciodata diplomat.
"Și, în privința dreptului la dragoste, nu se nasc toți egali? "
(Veronica Pavel)
Dintre toate inegalitatile pe care Dumnezeu le-a lasat pe aceasta lume, cea mai revoltatoare si vatamatoare este inegalitatea in operatia de impartire a dragostei parintesti. Eu m-am lovit de aceasta inegalitate, pot sa spun, inca de la varsta de prescolar. Aveam (si slava Domnului o am inca, dar acum pe langa de postul de sora si l-a asumat si pe cel de bunicuta) o sora mai mare cu cativa ani decat mine, care pe langa faptul ca era frumusica foc (o brunetica cu par carliontat care mai facea si gropite in obraji cand radea din te miri ce) avea si marele defect ca era favorita lui tata. Traiam tot timpul cu impresia ca parintele in a carui alegere eu nu avusesem un cuvant de spus, o iubea pe ea mai mult decat ma iubea pe mine. Nu ca i-ar fi luat ei mai multe jucarii decat mie, fiindca din acest punct de vedere, tata isi impartea dragostea intr-un mod absolut egal: nu ne cumpara la nici unul nici un fel de jucarie. Pentru el jucariile erau un fel de inventii boieresti care ar putut sa sa aiba asupra noastra, copii sanatasi nascuti din tarani cu mintea la cap, efecte extrem de negative.
Ce copil e ala care nu e in stare sa-si faca propriile lui jucarii atunci cand simte nevoia? Inseamna ca nu-l duce capul! Tata, mai ales cand dadea de o sticla de tarie, povestea prietenilor de pahar despre un consatean nu prea intreg la minte, din moment ce, mergand odata la targ, l-a pus dracu' sa cumpere o minge pentru odraslele lui. Perfidul obiect a declansat un intreg lant de evenimente nefericite, fiindca taranul, pe langa ca stricase banii pe un lucru inutil in casa unui gospodar care se respecta, a mai comis si o a doua tampenie: nu a spus celor doi feciorasi ai sai, departajati, ca varsta, numai de un an, cand si unde poate fi folosita mingea. La un moment dat,cei doi, in timp ce se pregateau sa mearga cu vacile la pasunat, s-au gandit ca mingea lasat singura acasa s-ar plictisi de moarte, asa ca au luat-o cu ei. Dobitoacele, care sunt ele dobitoace, dar proaste nu sunt, au profitat de ocazie. Vazund ca atentia mini-pastorilor este indreptata suta la suta asupra guguloiului aflat intr-o continua miscare si nu asupra lor s-au hotarat sa-si imbunatateasca dieta in defavoarea unu lan de porumb care se afla in vecinatatea pasunii.
Cumparatorul de minge a trebuit sa plateasca daune pentru paguba produsa, iar fundurile fotbalistilor in devenire au facut cunostinta cu o joarda proaspat rupta dintr-o salcie.
-Copiii n-au avut nici o vina, sustinea tata, fiindca copiii sunt copii! Nu trenuiau pedepsiti! Ala care le-a cumparat mingea trebuia sa se dea de zece ori cu capul de gard!
In atitudinea lui tata fata de orice minge produsa la scara industriala eu gaseam ca se face o alta nedreptate. Sora mea nu arata nici un interes fata de acest minunat de rotund obieact, pe cand eu trebuia sa-mi intep cu acul buricele de la degete, pana reuseam sa-mi incropesc una sanatoasa, din carpe. Mi-era foarte clar, daca sora mea s-ar fi milogit, tata probabil ca si-ar fi calcat pe inima si pe principii si ar fi cumparat una, dar asa, interesul venind numai din partea mea, el nu arata nici cel mai mic interes. Punand cap la cap faptul ca tata, tinand mai mult la surioara mea nu-mi cumpara mie minge si faptul ca sora mea, o fata extrem de silitoare si cuminte imi era data tot timpul ca exemplu demn de urmat, am majuns la concluzia ca singura metoda de a reechilibra, cat de cat, situatia din domeniul impartirii dreptatii, era sa-mi fac singur dreptate. Pentru a compensa surplusul de dragoste pe care sora mea il primea, pe nemeritate dupa parerea mea, am hotarat sa-mi exprim dragostea fata de favoita conducatorului de familie intr-un mod destul de muzical: bateam la ea ca la toba!
Observand ce urechi muzicale am, si vrand probabil sa ma faca si mai muzical, bunul meu parinte ma tragea de ele. Lucru care se si intampla, fiindca ii urlam timp de una sau dou ore, durata performantei mele muzicale fiind direct proportionala cu forta aplicata in timpul operatiunii de tragere. (Numai cu mult mai tarziu, cand am avut si eu copii, mi-am dat seama de cat de efectiva era metoda mea de a-mi teroriza tatal prin exersarea la maxim a coardelor mele vocale.)
De-ati sti cat de mult sufeream ca urechile mele dadeau destul de des noroc cu labele batatorite de munca ale parintelui meu, pe cand urechiusile surioarei mele ramaneau neatinse de astfel de bucurii.
Ea era mangaiata numai pe crestetul capului, pe cand eu...
Imi era foarte clar ca mai trebuia facut inca ceva pentru a corecta aceasta extrem de nedreapta impartire a dragostei parintesti. Seful suprem, am judecat eu, ma trage pe mine de organele dedicate perceptiei auditive datorita faptului ca eu incerc sa-mi aduc surioara pe calea adevarului prin aceleasi metode prin care el incearca sa ma converteasca pe mine la o existenta mai pasnica. Daca ea m-ar bate pe mine, eu as reclama-o la tata si atunci ea ar fi cea trasa de urechi! Ea nu luase de la tata, dupa cunostinta mea, nici un deget, nici macar un deget! Este adevarat ca o bataie luata de la o sora la care ti atat de mult nu poate fi ceva ademenitor, dar bucuria de a o vedea si pe ea trasa de urechi merita sacrificiul. Zis si facut: am zgandarat-o pe favorita, ea mi-a tras o palma dar eu, spre surprinderea ei care se astepta la represalii, in loc sa-mi fac damblaua asa cum imi era obiceiul, am inceput sa urlu suficient de tare pentru a-mi trezi parintele care atipise dupa o zi de tras la coasa. Cand a aflat din gura mea ce s-a intamplat, nedreptul impartitor de dragoste si dreptate nu numai ca nu a urechiat-o pe agresoare, dar stiind cu cine are deaface, a inceput sa rada indemnandu-ma sa-i mai spun odata cum de am reusit sa fiu batut de o fata.
Nu cred ca aveam mai mult de sapte ani cand s-a intamplat epocalul eveniment, dar mi-am dat imediat seama ca din mine nu va iesi niciodata un diplomat.
Si asta inainte de a sti ce inseamna cuvantul diplomat.
p.s.
Rog pe cei care au avut curajul sa citeasca polologhia mea a nu ma judeca prea aspru. Articolul Veronicai Pavel despre impartirea dragostei m-a facut sa-mi reamintesc de copilaria mea fericita petrecuta intr-un sat din Oltenia. Stiu ca ce am scis mai sus nu este literatura adevarata, dar am facut-o si pentru feciorii mei care ma indeamna sa-mi pun, prin mijloacele reduse pe care le am, pe hartie o parte din amintiri. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asculta-ti baietii si scrie-ti amintirile! Le raman lor in amintire. Mi-a placut povestea ta. Daca ma gandesc, eu eram in locul surorii tale si i-am promis fratelui meu ca i le dau inapoi bataile cand voi fi mare, dar din pacate, nu mai am cui.
Vot! |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2011-12-17 20:03:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Cioacă,
ți-am citit textul cu mare atenție și m-am bucurat mult, deoarece m-am și văzut în locul tău din copilărie...
Ai talent de povestitor, și bucură-te că RG a fugit un pic de pe site... Ți-ar fi găsit greșeli de ortografie și limbă în fiecare frază...
Eu, în texte, nu umblu cu lumânarea pentru a vâna alunecările de limbă, ci mă concentrez asupra conținutului semantic și a mesajului transmis...
FELICITARI VECINE ȘI LA MULȚI ANI FERICIȚI!
De Crăciun voi trece prin Genuneni și le voi tranmite celor de acolo salutul și amintirile tale!
Doamne ajută! |
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2011-12-16 19:08:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Erata: toti copiii
Nene Genu, ai umor si gata! M-am amuzat copios si la text si la comentariu.
Sarbatori Fericite! |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-12-16 13:37:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Vero
Multumesc mult pentru vot, dar cea mai mare bucurie este faptul ca ti-a produs un zambet.
Intradevar toti copii care au frati sau surori isi acuza la manie paritii ca nu-i iubesc suficienti. Baiatul meu cel mic, care nu implinise inca sase anisori, intr-o seara a acuzat toata suflarea din familia noastra ca nu-l iubeste.
-Pe mine nu ma iubeste nici tata, nici mama, nici Doru (fratele lui mai mare cu doi ani) si nici... cotoiul care dupa ce am venit de la gradinita m-a zgariat!
Desi am intrebat cotoiul de nenumarate ori care a fost motivul disputei n-am reusit sa scot nimic de la el. Probabil ca l-a tras de coada. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-12-16 04:00:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Foarte mult mi-a placut!! M-a amuzat, povestirea e bine spusa, cu umor si candoare. Trebuie un pic "aranjata" din pdv cosmetic, altfel e excelenta!
Si cu ocazia asta mi-am dat seama ca toti copii care au un frate sau o sora cred despre parintii ca celalalt e preferatul.
Vot! |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2011-12-15 23:02:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am citit cu drag. Iubirea parintilor poate imbraca mai multe forme. Important e ca ei sa fie cu noi, chiar si doar cu sufletul. |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Zaniciuc la data de
2011-12-15 23:01:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
în cazul ăsta mai durează, n-am lucrat cu vista |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-12-15 22:47:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred ca este Vista, aproape ca sunt sigur ca este Vista fiindca am auzit-o pe nevasta-mea cum il injura pe numele lui de fata. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-12-15 22:40:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
te-nvăț eu cum, doar să-mi spui ce sistem de operare ai. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-12-15 22:36:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul Radu,
Feciorul meu care este mult mai expert si mai inginer in probleme de calculatoare mi-a spus ca el ar fi probabil capabil sa-mi instaleze capacitatea de a scrie cu diacritice dupa care... a plecat intr-o vajaiala de dous saptamani prin Romania. Sa speram ca va fi capabil si dispus sa se tina de promisiune. Multumesc pentru vot, dar nu trebuia, fiindca iar veti banuit de favoritism sau nepotism fata de un om mai inaintat in maturitate... |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-12-15 22:30:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule, știu că o să deschid cutia lu' Pandora, dar mie-mi place destul de tare cum le zici.
poveștile domniei tale, ferite de ispita roccoco-ului stilistic și a toposului rătăcirii în jungla referințelor culturale de efect (de efect asupra damelor de pică), pare că au (în ordine) prospețimea sînului de fată mare, parfumul așternutului de mireasă și limpezimea concluzivă a țuicii de prună din dimineața de după (scuze, n-am găsit altă rimă). dacă jaful ăla de windows fie xp, fie vista, pe care e clar că ai dat banii degeaba te-ar fi învățat să scrii lejer cu diacritice, și mai ales în limba română de rit unanim acceptat, ți-aș fi dat o stea. așa, nu-mi permit. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2011-12-15 22:18:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|