|
|
|
|
|
|
|
|
|
De bello Europeeico (finis?) |
|
|
Text
postat de
Dragoș Iovan |
|
|
... Mentula ad senatum ac decoro sermonis, Venerabilis et adsensu omnes suos ministros habere asinum. Post finita ouans trifolium accepit coronam aureolam et dicta memorabilia:dulce et decorum est pro patria mori quod perniciosum dixit in nonecoliteraria lingua Vade, et lapis molendinis asinum. Ab illa hora fatalis gloriae spicatus et dedit illi gustabunt mortem...
*
Idele lui Marte, anno Canis Caeruleum
Despre ce s-a petrecut mai departe între fruntariile Europeei, se poate afla din alte izvoare cunoscute, scrise și nescrise, unele simple bîrfe, altele clevetiri cu parfum de autenticitate. Așa cum se știe, după ce a format legiunea brită CLIV, formată din năimiți inițiați în tălmăcirile tăioase ieșite din mintea unui druid, consulul Radix Mentula a supus rînd pe rînd toate națiile ce trăiau pe mănoasele plaiuri sinilii, ba și-a făcut oleacă de cap și prin fabuloasă țară a Ineptului, străbătută de fluviul Stil, unde i s-a pus pata pe una Cliopatra, o perversă încă nubilă, învățată-n perversiuni verbale și nu numai, cu care s-a destrăbălat vreo cinci luni, pînă cînd l-au lăsat puterile, c-avea de-acu cinci decenii grele în spinare, de nici zeama de hamei și nici fiertura din muște verzi de Spania nu l-au mai ajutat să fie destul de viguros.
Renunțînd la gloria așternutului s-a întors, așadar, la cea a capricioaselor litere și a purces însoțit de un alai de lingușitori, vivandiere prozodice și gealați catreniști spre eterna urbe a ecoliteraturii, Bucuretzia cea faimoasă, cu gîndul mărturisit doar apropiaților săi, să-și puie pe frunte coroana de rege al ecoliteraturii. Lui Corbulo, preocupat din umbra foncției sale de Pontifex Maximus, de unirea bisericuțelor incolore de poetraștrii într-un universal templu neprihănit care să lea dea în bot celorlalte culte și cu deosebire păgînilor ce scriu murdar culum și mentula în loc de natibus și gallus , amănuntul acesta i s-a părut nevinovat și l-a lăsat să-și facă mendrele după pofta lui nemăsurată, care dovedea treizeci de iambi pe oră plus o balercă cu tulburel alexandrin.
În ziua fatidică, degeaba îl alarmase după ce-i dăduse în bobi o pirandă, să nu întindă prea mult coarda și să se mulțumească cu titulatura de protector litterarum et poeta pricipes și fără să ia în seamă sfaturile prevăzătorului Livius S. Acus, pro-ex-consulul Mentula se duse arțăgos în senat cu gîndul să-i șmotruie pe venerabili și să-nșface purpura imperială.
Pe scări în timp ce urca între coloanele bleu, se apropie de dînsul un ins înalt, cu chip neguros și fața cam uscată. Figura acestuia aducea cu cea a bunului său amic Rutus Georgesianus cu care bătuse în tinerețe lopta din cîrpe pe maidanul literelor și jucaseră ghicește rima din prima.
Tipul se apropie dinspre sinistra lui, dar cînd vroi să-i strîngă amical dreapta, acesta scoase de sub togă o custură, pe care o botezase Cezarina și care ruginise de borșul atîtor beregate lirice retezate fără milă, îl luă de guler și i-o înfipse în spate.
Et tu, Rute? bîigui Mentula, scăpîndu-se pe el și udîndu-și toga proconsulară atunci cînd vîrful șișului îi ghidilă rărunchii.
Șșșșt, amice, șopti Iovanes, căci el era cel deghizat în pretenar, taci că te fac nemuritor, opera-ți postumă va deveni best-seller și-ai să intri în PAI!
Cum, ce-i aia pai? horcăi Mentula agățîndu-se de viața-i virtuală ca înecatu de trestie.
Hai, dormi în pace... Plagiarius Academia Insignis te vrea șef de promoție, amice!
Sufletul lui Mentula o luă în sus spre șesurile Elizee , zice-se că a fost lăsat să intre fără opreliști și-n Olimp după ce Apollo adormi în timp ce-l asculta mormăindu-și sonetele.
EPILOG
Cel care dă în pelerinajul său pe șesurile albastre de un bătrînel ce stă cu undița în mînă, pe malul gîrlei Coletina, fără s-agațe altceva decît smocuri de iarbă, mormoloci și cîte-o fîță imprudentă, să nu se lase înșelat de aparențe. Insul nu e alta decît reîncarnarea ilustrului Radix Mentula, Caesar al literelor și zvonitor al pastișelor de sorginte elisabetană. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
repet, d-le Cioca, fiindcă repetiția e mama-nvățării și poate-poate se prinde ceva și de matale: "n ceea ce privesc observațiile c-aș fi nemulțumit de mesajul texteloor mele, ea este reală iar comentariul de mai jos e concludent, d-voastră nu faceți altceva decît să împingeți în ridicol orice fărîmă de încercare literară onestă și originală de pe sait și asta fiindcă nu vedeți mai departe de lungul nasului sau al cozii dacă preferați."
Și v-a trecut vreodată pe sub calota craniană gîndul că, cine-știe, din pricina unor tăietori de frunze la canide, compozitori de catrene fîsîite, se scîrbi lumea cu oareșce talente literare să dea pe-aici?! Nu-mi răspundeți era o nedumerire pur retorică și e limpede că-n pană acută de inspirație și secat de imaginație ca un pietroi nemetalifer v-a apucat dragul de a scrie nerozii care n-au nicio legătură cu textul, ceea ce după regulament e destinat invalidării..da' cine s-o facă?! |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2011-12-09 17:15:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnul Iovan,
Daca nu scriati ca razbelul dumneavoastra este un pamflet, eu, prost cum sunt, nu mi-as fi dat seama. Dar daca dumneavoastra sustineti ca e pamflet, pamflet ramane.
p.s.
Merita in loc de "erita"
Se pare ca nu sunt singurul care mananca litere. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2011-12-09 17:01:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
er:merita, înfățoșeze |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2011-12-09 16:32:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Venerabilul Acus ar erita un răspuns detailat la observațiile făcute acestei pseudoepopei. În limita textului mă mulțumesc să remarc că e doar un pamflet asupra unor realități și orice cronicar încearcă să înfățoleze cît mai obiectiv faptele.
Pescuit? Cenzorul-pescar ar folosi doar citate în care a fost atacat, umilit sau dezavuat. |
|
|
|
Postat
de catre
Dragoș Iovan la data de
2011-12-09 16:32:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu știu ce anume mă determină să cred că, dacă ar fi avut posibilitatea să comenteze, Livius S.Acus ar fi grăit cam așa:
Pe cel vrednic, dacă a căzut în oarece omenesc păcat, atinge-l cu vorba blîndă a mustrării, iar de stăruie, sfichiuiește-l nițel mai aspru, și va înțelege.
Pentru cel nevrednic, dar înecat în păcatul trufiei, folosește din plin tăișul vorbei aspre și fii fără milă.
Dar niciodată, absolut niciodată, altfel decît pe față, fără șiretenie, fără lovituri din spate.
Finis coronat opus, ziceau latinii, și bine ziceau. De aceea nu pot trece de gustul amar al răpunerii dușmanului prin mijloace mișelești. Alta era dacă-l răpunea Iovanes pe Mentula nu cu șișul ascuns în mînecă, ci cu sabia în cinstită și dreaptă luptă.
Dar, cum înțeleptul Acus nu poate grăi, mă mulțumesc să cred că astea ar fi fost vorbele lui după citirea celor cinci capitole. Și mai cred că s-ar fi arătat bucuros de atîta risipă de talent și totodată întristat de tot atît de multa risipă de vanitate.
PS
Radu spunea cînva că și-ar dori o partidă de pescuit alături de mine, urmată de o seară în jurul focului în care să asculte povestea acelei zile, rostită de mine.
Eu mi-aș dori o partidă de pescuit în trei, urmată de rîsul homeric din jurul focului la auzul unui text de-al lui Gheorghiță despre caznele unei zile în care eu și Radu n-am fi avut alte realizări în afara celei de a învăța rîma să inoate.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2011-12-09 15:18:56 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|