|
|
|
|
|
|
|
|
|
referat |
|
|
Text
postat de
nicolae tudor |
|
|
STEFAN DIMA
Stefan Dima este unic si nu fiindca poate fi gasit doar la sectia de documente rare a Bibliotecii din Ploiesti. El a infruntat 2 razboaie si nu a fost contaminat cu iluzii avangardiste, epoca de negura a comunismului nu se simte in creatia sa, apoi... femeia nu facut parte din trebuintele sale. Este inca si "un mare necunoscut, poate din pricina caracterului modern al inspiratiei sale, dupa cum remarca Pompiliu Constantinescu, inspiratie tributara unei filozofii straine de conceptia despre viata a poporului nostru".
Stefan Dima a incercat sa depaseasca prin scris obisnuitul vietii, cand viata inseamna un drum fara noima de la nastere pana la moarte ("copil tacut al lumiii sunt, ea m-a nascut punand oamenii sa se joace/ sa se roage/ si sa se omoare"). A avut o mare suferinta pricinuita de tragedia limitarii si sentimentul zadarniciei. A sfidat constrangerea limitelor, refuzand sa leneveasca in forma materiala, si a actionat pentru a scapa din capcana timpului. Pentru a avea cat de cat liniste si echilibru, si sa-si suporte conditia umana, i-a opus universului concret - universul sau interior. Constient a nu poate indeparta moartea cu un bobarnac, a acceptat-o mintindu-se ca trebuie sa existe o cale de-a o ocoli sau cel putin de a se prelungi spiritual dincolo de ea - ( "fara de sfarsit e spatiul pe care il cauta zborul".) A crezut ca fortele cosmice potrivnice pot fi infruntate cu lumina din interior. A avut framantarea launtrica, lacomia intelectuala, cutezanta si truda de a infrange viata si de a ucide moartea. Orice inspiratie umana spre realitatea superioara i-a fost o inclestare, dar spiritul nu poate fi creator fara deziluzii. Si-a permis o participare intima la forme in care cuvantul rasare organic din real si se transforma in miracol, poezia impiedicandu-i, astfel, viata sa cada in afara ei. Meditatiile asupra sensului existentei se pare ca nu lumineaza, ci produc rani psiho-somatice sedimentand in fiinta depozite de negativitate. Stefan Dima a avut certitudinea ca este in labirintul fiintei - ("sunt singur in propriul meu creier si universul fuge"). Si-a extins puterea mentala, prin mirare, pentru a avea revelatia prin intermediul poeziei. "Fata de moarte nu avem decat o posibilitate, zicea, sa facem arta inaintea ei". "Dezvoltarea fiintei vii si exprimarea ei pe pamant nu poate avea loc decat cu consimtamantul fortelor cosmice, dar si printr-un schimb de impulsuri". "Tot ce se va pierde prin moarte revine in viata prin miracolul poeziei." "Se poate construi prin viziune poetica un univers in care sa patrunda ideile omului iar in om sa patrunda tainele universului." "Fiinta poetica este un nod intre eu si non eu." "Prin poezie poti descoperi un nou sens, dar si o mistica a interiorului celui ce a conceput-o." "Omul in care a patruns poezia va face din viata sa naturala o spiritualizare, o iluminare a sa, asa cum in fata soarelui toate substantele infloresc si parca se exprima."
Atitudinea fata de Divinitate nu fost generata de o reala efervescenta launtrica, n-a fost un eroism de constiinta sau un indemn demonic de a deschide cititorului o portita spre neant. Ci tendinta de transfigurare prin metafora a unor aspecte din sistemul de referinta mitica a umanului. N-a incercat o apropiere de ea prin metafora, parea mai curand un tolerant, a uzat de dreptul fiecarui om de "a-si face in sine insusi mica lui religie." De aceea o intalnire in infinit intre Poet si Creator nu ar fi posibila, doar intre cuvintele sale si Sfantul Duh. ("Doamne, eu singur din lume am spus. Daca ingerii trimisi sa-mi deschida mormantul vor zabovi sa-mi afle cuvantul, le voi zice: eu nu-s fratele vostru frumosilor ingeri, avut-am si eu aripi si mi s-au frant in avant, plutind mereu in senin am avut cuvinte, mi-au incremenit. Lasati-ma la usa mormantului s-o incui, lasati-ma sa ascult pamantul ce-mi incearca oasele cu ciocanele lui.")
Stefan Dima a dorit sa fie ceva si nu cineva. El a descoperit ca fiinta constienta concentreaza in ea toate valentele absolutului si infinitului cat si substanta care se infioara in ele. Ca existenta este un infinit, durerea constand in faptul ca pe acest drum se pierd luminile si doar poezia le cauta pentru ca este un spatiu de salvare si nu in ultimul rand ea apara viata de un sfarsit absolut. A ajuns la concluzia ca e necesar sa prinzi cu dintii de capatul luminii interioare si s-o tragi afara.
Ceea ce este etern nu poate fi strivit cu calcaiul.
(referat dupa "Restituiri si referinte critice: eseistul si poetul buzoian Stefan Dima", autor D.I.Ruseteanu)
nota: am numit "referat" intrucat doar am pus cap la cap idei citite pe intinsul a 104 pagini de carte. Maine merg la lansare si acesta va fi cuvantul meu. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata:"ceea ce va doresc dupa 100 de ani", fara nu
erata2. sunteti de-abia
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2011-11-29 10:46:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si care este problema? la limita, sinteza a 100 de pagini intruna singura este un act de cultura (daca acceptam ca si monografia este). nu am plagiat, DIR a fost incantat si mi-a cerut chiar sa semnez textul acesta, sa-l public in presa pentru a-l face cunoscut pe Stefan Dima. Si voi publica o pagina dupa ce-l voi citi pe autor,intrucat mi se pare extrem de interesant, ca filozofie.
Draga Latunski, daca sunteti autor de carti si veti starni interesul unui om, dupa ce veti pleca in nefiinta (ceea ce nu va doresc dupa 100 de ani!), unui om care va fi dispus sa-si lase ale sale si sa va dedice o pagina, inseamna ca suntetim de-avia atunci, de certa valoare. timpul vietii se pune si nu se pune, am auzit ca Dumnezeu face o Uniune a Scriitorilor. Propun sa ne intalnim pe-acolo, aveti cuvinte? |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2011-11-29 10:44:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Azi am revenit din capitala unei țărișoare obscure, dar foarte activă prin supermarketuri. Cum am debarcat, repede m-am dus la depozitul de cărți (bibliotecă). Și pentru că l-am suspectat (de ceva vreme) pe Nicolae de "juisare", citind eu în diagonală, m-am convins că nu este un referat. Ci un colaj, dar, ce spun, este o spicuire de lipituri din gavareala autorului. Cum ne-a obișnuit, inclusiv pe saitul său "Forța morală". Nici un cuvînt nu-i aparține. Doar comentariul cu portretul obținut prin cioplire.
Dixit și semnez! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2011-11-28 18:16:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
este un colaj prin recompunerea din patratele a unui portret, invers decat prin obtinerea aceleias prin cioplire. am fost nevoit sa pun totul cap la cap din cauza timpului redus la cateva ore si lipsei lecturii, a informatiei de baza. eu nu am citit Stefan Dima, doar ce a scris DIR despre el. din acest motiv nu am putut sa am interpretari personale(am luat de bun ce mi s-a oferit) care ar fi dus probabil la un text de aceeasi intindere dar compus din cuvintele mele si as fi putut cita din autor sau critic(i)oricat. eu nu am macar un cuvant care sa fie al meu, in conditiile in care imi plac spusele celorlalti si as vrut sa le spun la fel. scrierea asta este ca la o sedinta de-aia:"sunt de acord cu antevorbitorii mei":)))
Dar am facut un exercitiu de intelegere si sunt fericit ca a existat un asemenea om. Si am adus aici lectia Marelui "ceva" (acum am spus si eu ceva, in sfarsit!) pentru a ajuta laboratorul de creatie europeea in momentele sale de alegere, cand deja il certati ca se ocupa cu aspecte neinteresante. chiar daca lectia este descurajanta, daca ne gandim ca "este foarte greu sa citesti o poezie" (dupa S.D.), iar multi dintre noi scriem cu usurinta, pe partea de banal, moft sau socializare incercand sa ajungem... Cineva. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2011-11-26 11:12:40 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mult mai mult decât un referat. Un fel de eseu condensat, esențializat. Un text bun care marchează, în viziunea mea, o evoluție bună. Felicitări distinse coleg.
Cam vagă precizarea "am numit "referat" intrucat doar am pus cap la cap idei citite pe intinsul a 104 pagini de carte." Adică avem de-a face cu un colaj? |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2011-11-26 05:22:06 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23952 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|