PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Ochiuri sau omletă Text postat de Adrian A. Agheorghesei Mă trezesc ca de obicei – cu juma’ de oră înaintea trupului şi cu 26 de ani după suflet. Dau drumu’ la geam, octombrie joacă şotron cu trecătorii şi trage copacii de păr; trimit o scrisoare de 5 cenţi, îmi trântesc în dinţi un kil de Colgate şi-n cană, două trei în unu. Cafeaua naturală e pentru cupluri şi depresivi, îmi spun, dând peste beregată balta aia maro, legată cu funii winston, albastre. Ashram în winamp, sprijin termopanul, mă scot de pe automat, şi mi-e aproape bine. Teama asta caldă ce-mi sudează stomacul tre’ să fie tot de bine – teama e ispita de-a trăi, îmi spun plin de importanţă, chinuindu-mă să aleg între ochiuri şi omletă. Miroase-a zbor de hulubi, tavanul s-a pansat pe la colţuri, în geam cresc caracatiţe de tempera, iar după el, lumea nu mai e demult motiv de supravieţuire, iar supravieţuirea e întotdeauna condamnare. Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăţ să supravieţuiesc, îmi spun, muşcând din ochiurile făcute omletă. De-acum e simplu: s-a făcut aproape trei, voi întârzia peste tot pe unde n-ar trebui să fiu, am să leg prietenii cu interjecţiile, îmi voi tatua călcâiele cu drumuri etc. Mai pe noapte, voi fuma lumină laolaltă cu felinarele de Copou, voi cânta la beznă de plop, am să înjur evlavios de dumnezei, şi alte chestii de astea existenţiale. Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec, şi tot aşa. Dar până atunci, am să scriu un poem frumos, cu multe metafore şi toate cele. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulţam, Iulia! Săru' mâna! :)   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-04 22:40:51               te salu! sarutmana pentru vers!(URI) :) iti ies poemele excelent in ultima vreme...   Postat de catre Iulia Elize la data de 2010-10-04 20:26:54               Domnului Peia care scrie "O dată, - că intrarăţi cu gramatica-n gardul primăriei! Apoi că ceea ce consideraţi, bla, bla..| În gramatica din gard, Ca un hăis, din vorba ceea, Scrie, iată, domnul bard Calofil, în text,…”că ceea”   Postat de catre Alex Popescu la data de 2010-10-04 13:31:29               Domnu Alex, O dată, - că intrarăţi cu gramatica-n gardul primăriei! Apoi că ceea ce consideraţi, cu jubilantă autosatisfacţie, că e catren sau epigramă, ceva, nu-i decît o ofensă la adresa unnui sait pe care, uneori, se mai întîmplă să activeze şi din cei ce ştiu a produce şi chestii din astea. Eu zic să nu vă mai încurcaţi printre picioarele lor că face rău la naturel!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-04 01:54:07               acum, lasand gluma la o parte, si cerandu-mi scuze lui Adrian pentru comentariul la comentariu la comentariu la comentariu (tentatia a fost prea mare), as spune ca mi-a placut. stiu ca asta nu e o exegeza, dar nu vreau si nici nu ma simt in stare sa concurez cu profesionistii. vot, Adrian   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-03 22:43:58               « eu, cînd trag apa, în ce "context situaţional" mă plasez? » Sursa : contribuţia domnului Ion Peia la comentariile de pe un site literar ! În contextul dat don Peia Dacă nimic nu îmi scapă Vă plasaţi în Stupideea Sau poate direct în apă!   Postat de catre Alex Popescu la data de 2010-10-03 21:52:37               Tea, mulţumesc de trecere şi semn!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-03 14:34:28               doamna Stefan, cred ca am inteles. ce anume am inteles, voi incerca sa reformulez dupa masa de pranz, pentru a vedea, eventual, daca am inteles corect.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-03 12:51:38               Doamna Elena, Cu tot respectul cuvenit persoanei dv. sacrosancte şi atît de informate, vă întreb: eu, cînd trag apa, în ce "context situaţional" mă plasez? Că sunt tare nelămurit, mai ales acum, cînd, citindu-vă savantlîcurile pline de miez m-a apucat aşa o "destructutrare vintrală" de n-o mai pot repara nici cu toate ceaiurile de mentă pe care le ingurgitez dichotomic şi comprehensiv, din cinci în cinci minute! Sincer şi dramatci, nu ştiu dacă o să mai supravieţuiesc auctorial, dar libertatea mea pozitivă a devenit de o negativitate de-a dreptul entropică. Să moară Veta!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-03 12:38:15               draga mea doamna Lenuta Elena Stefan, incep la intamplare, caci din haos a izvorat principiul incertitudinii al lui Heisenberg si tot in haos ne vom intoarce dupa aceste mici zbenguieli lexicale, deci: 1. daca doamna (pardon) Pippidi scrie (si probabil, pronunta, plina de temperament, scrijelind cu limba in cerul gurii ca pe piatra de cavou) "dichotomie" asta nu inseamna ca limba romana acorda acestui moft vreo importanta oarecare. zic si eu. 2. insa, in ceea ce priveste formula "cu mare respect supun atenţiei, etc, etc", declar ca mi-o insusesc, si promit ca o voi utilza cu acelasi mare respect, de acum inainte, in introducerea mesajelor supuse nobilei dvs. atentii 3. cu mare umilinta as indrazni sa persist in convingerea ca sintagma "context situational" este o mare nazbatie, si asta fiindca deoarece intrucat ambii termeni au acelasi continut, (dupa cum am constatat, rasfoind DEX-ul, cartea mea de capatai, la propriu si figurat, unica si singura in afara abecedarului, martora mi-e nevasta-mea, care ma ameninta ca divorteaza, daca nu o inlocuiesc cu o perna). 4. 85 la suta (85% ! 85% ! cum striga poporul in piata Universitatii dupa alegerile din 90, daca va amintiti) dintre romani ar formula ideea: "oferă, ca opţiuni, alegerea dintre variante" astfel: "ofera posibilitatea de a alege intre". si atat. urmeaza ochiul, omleta, papanasii cu branza dulce de vaci, si evident, la urma, berea (ceea ce, evident, inchide orice discutie, din punctul meu de vedere). de ce nu tineti cu poporul, doamna Stefan? 5. afirmati: "îmbolnăvirea este destructurarea sănătăţii iar vindecarea este destructurarea bolii". in cazul asta, termenul "destructurare", definind in principiu o actiune negativa, demolatoare, deconstructiva, care duce la cresterea entropiei unui sistem, ma face sa pricep abia acum, cand am pierdut o groaza de masele, injurand cumplit de fiecare data, ca boala e o binefacere, pe care cativa medici cu intentii criminale o destructureaza (e drept, in ziua de azi, accidental, numai cu spaga, si numai cu voia Celui de Sus). m-ati destructurat de tot, doamna Stefan. 6. pentru a naviga un pic mai lejer in profunzimile lexicale si ideatice ale analizei de mai jos: „Mă trezesc”, presupun că înţelegeţi, denotă un „eu”. Acest eu, în logica poetică, este sugerat a fi, comportamental vorbind, separat de componentele sale „trup” şi „suflet” Aşadar „eu-l” este atât parte cât şi întregul care este mai mult decât reuniunea componentelor. Aşadar, împreună cu aceste componente, devine „trinitatea existenţială” adică are statut ontologic. Apoi (alteori, în text) sufletul poetic este subiacent adică subtextual, în siajul textului, şi tranzitiv acestuia. Adică textului. Tranzitivarea textuală este explicită: supravieţuirea → condamnare; eul supravieţuitor → eul condamnat. Perspectiva dichotomică este reprezentată de viziunile diferite pe care contextele situaţionale le oferă acestui eu condamnat: din perspectiva contextului situaţional al unor siluete „îmbolnăvirea” (de multe ori statutul poetului este perceput de astfel de siluete ca fiind cu capul în nori”, „nebun”, „dus cu capul”, etc”) din perspectiva contextului situaţional auctorial, al eu-lui poetic „vindecarea” prin sublimare, prin cunoaştere, suferinţă, efort, etc. Lămurit?ma duc sa-mi fac o cafea, promit sa revin. sunt nevoit, marturisesc, sa-mi fac o cafea mare revin dupa cu multumiri, Radu,   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-03 08:25:14               PS. Diferenţa dintre "îmi place" şi un "exerciţiu de lectură" nu este, cum s-ar putea crede una de rafinament. Ci una de plictiseală. N-ar fi plictisitor, poate chiar obositor să spunem doar "îmi place" sau "nu îmi place"? O scânteie poate fi produsă cu amnarul sau piezoelectric! Diferenţa este doar de evoluţie tehnologică.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-03 07:21:24               Exerciţiu de luminare. Imprudentului, comprehensiv vorbind, domn Radu Scrie imprudentul domn: „cu mare respect ii atrag atentia distinsei doamne Elena Stefan ca fraza urmatoare "Când contextul situaţional oferă, ca opţiuni, alegerea dintre variante convergente destructurării, existenţa poate fi percepută, ori chiar poate deveni supravieţuire. Adică o vieţuire condiţionată de o stare excepţională, de un efort deosebit ori de o trecere în alt plan existenţial". poate fi scrisa pe intelesul marelui public iubitor de cultura, de exemplu, in felul urmator: supravietuire = existenta care nu-ti ofera decat sansa de a alege intre doua sau mai multe rele” O primă observaţie: după cum se va vedea mai jos prezumţioasa formulare „ii atrag atenţia” era recomndabil să fi fost formulată astfel „cu mare respect supun atenţiei, etc. etc” Pe fond: Eroare, distinse coleg. Supravieţuirea este un concept care acoperă mai multe contexte situaţionale, nu politice, nu sonore, etc. („context situaţional” este tautologie numai în carenţele informaţionale ale domniei voastre;) Iată cum poate fi folosit acest concept în câteva contexte situaţionale (vă las plăcerea să le descoperiţi. Dacă puteţi, dacă nu, help şi, dacă şi când am timp vă voi lumina): „ignoranţa domniei voastre supravieţuieşte oricăror avertizări”; „a supravieţuit operaţiei”; „opera supravieţuieşte autorului”, „tehnici de supravieţuire în deşert”, etc. Există, după cum puteţi constata, diverse opţiuni de alegere dintre variante, opţiuni de respingere dintre variante, etc. De asemenea există opţiuni de alegere şi respingere dintre soluţii, proiecte aspecte, etc. V-aţi luminat? Dacă nu, aşa cum, politicos şi cu duioşie v-am invitat şi altă dată, vă recomand să citiţi de mai multe ori.Până înţelegeţi. Şi sper să nu vă mai aruncaţi cu capul înainte în … tautologie. Mai spune acelaşi distins însă imprudent dom: "convergente destructurării" - in romana "ofuri, boli, rele, necazuri", etc Să-l ajutăm din nou: „variante convergente destructurării” de exemplu “ochiurile” şi “omleta” sunt două variante convergente destructurării. Îmbolnăvirea şi vindecarea altele. Atenţie îmbolnăvirea este destructurarea sănătăţii iar vindecarea este destructurarea bolii. Şi exemplele pot continua. Apoi sigur pe sine continuă: "Adică o vieţuire condiţionată de o stare excepţională, de un efort deosebit", "ori de o trecere în alt plan existenţial" - dezvoltari inutile ale ideii precedente Cum puteţi fi atât de departe de un text atât de simplu? Ce pretenţie pot avea de la domnia voastră în înţelegerea textului dacă şi această banală frază vă creează probleme? Supravieţuirea este procesul general. Detalierea este necesară pentru înţelegerea contextelor situaţionale care, după cum s-a văzut vă sunt inaccesibile comprehensiv. (nu faceţi eroarea să taxaţi şi această sintagmă drept tautologie! Vă pot fi inaccesibile vizual, auditiv, intuitiv, etc) A supravieţui unui context social politic ori unui accident, de exemplu poate reprezenta vieţuirea condiţionată de o stare excepţională; a supravieţui în deşert ori unei operaţii poate presupune a vieţui cu un efort prpriu ori conjugat cu al altora, numele, opera, amintirea etc pot supraviţui după moarte, adică după trecerea în alt plan existenţial. Mai adaugă acelaşi intransingent domn: desigur, am trecut cu vederea erorile marunte de tastatura, gen "insertat" - inserat, "dichotomic" - dihotomic, „insertat” nu este eroare. Este diferenţă nu numai de formă ci şi de fond între „a inserta” şi „a insera” Cât priveşte dichotomic-dihotomic vă redau, exemplificativ următoarele: „De aici a rezultat celebra distincţie dintre libertatea negativă a modernilor şi libertatea pozitivă a anticilor, dichotomie pusă pentru prima oară în evidenţă cu pregnanţă de Benjamin Constant într-un faimos discurs..” Doctrine politice, coord. Alina Mungiu Pippidi Etica si Deontologia Presei Cauzele raţionamentului uman dihotomic/contradictoriu nu sunt, totuşi, de ordin genezic („originar“). Şi, adaugă în final, curiosul domn; „pentru a o putea ruga pe distinsa doamna, daca e posibil, sa-mi explice ce a vrut sa spuna aici: "eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supravieţuire, / iar supravieţuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăţ să supravieţuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec." cu multumiri, Radu” Să-i satisfacem dorinţa de cultură: Ca să înţelegeţi, stimate domn, trebuie să coroboraţi paragraful „Sufletul poetic, şi aici depăşim nivelul prim de înţelegere a poemului, este, uneori, insertat textului „mă trezesc” sugerând un eu, un alt eu, integrator, devenit trinitate existenţială: eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supravieţuire, / iar supravieţuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăţ să supravieţuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec.” Cu secvenţa de text: „Mă trezesc ca de obicei – cu juma’ de oră înaintea trupului şi cu 26 de ani după suflet.” „Mă trezesc”, presupun că înţelegeţi, denotă un „eu”. Acest eu, în logica poetică, este sugerat a fi, comportamental vorbind, separat de componentele sale „trup” şi „suflet” Aşadar „eu-l” este atât parte cât şi întregul care este mai mult decât reuniunea componentelor. Aşadar, împreună cu aceste componente, devine „trinitatea existenţială” adică are statut ontologic. Apoi (alteori, în text) sufletul poetic este subiacent adică subtextual, în siajul textului, şi tranzitiv acestuia. Adică textului. Tranzitivarea textuală este explicită: supravieţuirea → condamnare; eul supravieţuitor → eul condamnat. Perspectiva dichotomică este reprezentată de viziunile diferite pe care contextele situaţionale le oferă acestui eu condamnat: din perspectiva contextului situaţional al unor siluete „îmbolnăvirea” (de multe ori statutul poetului este perceput de astfel de siluete ca fiind cu capul în nori”, „nebun”, „dus cu capul”, etc”) din perspectiva contextului situaţional auctorial, al eu-lui poetic „vindecarea” prin sublimare, prin cunoaştere, suferinţă, efort, etc. Lămurit? Se mai susţine vreo „atragere de atenţie” a puţin iformatului domn? Dacă mi-aţi fi ori fost student v-aş atrage atenţia că nu prea citiţi şi că ar fi bine să puneţi mâna pe carte. Gaudeamus.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-03 07:16:53               Dar ceea ce nu a remarcat subtilul şi rafinatul şi perspicacele spirit analitico-sintagmatic al criticului nostru elenistic (căci, pleonastic vorbind, contextul situaţional convergînd destructurant către esenţele epistemologice ale entităţilor intuitiv-sublimimnale care este), anume faptul că paralelismul concret al lucidităţii opţiunii ciclic comportamentale se intersectează la infinit cu curba Gauss a universului ciclotomic, rezultînd un model rezonant, apendicat cu multiple sintagme endecasilabice. Cum ar veni!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-02 23:14:50               Socializare??! Să interpretez: "nu-i neapărat să vorbim proştilor despre lucruri la care nu pot avea acces"! Pardon, doamna Tea?! Asta aţi vrut să spuneţi? Discursul găunos al Elenei Ştefan vi se pare că ar fi cine ştie ce bijuterie critică, făcută doar pt urechile pricepuţilor? Vreau să aud.   Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-02 22:55:10               Adrian, uitasem steau, am aprins-o acum. Pentru Radu si Ion (si cumva si pentru Gheorghe) nu-i neaparata socializarea in cultura......ba, as zice, din contra! calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-10-02 20:45:13               Păi dacă nu ne scărpinăm olteneşte, după ureche, dar nu ocricum, ci cu mănuşi din blană de coropopircăniţă, nu am făcut nimic. Abia m-am abţinut să nu amendez acest mod de a comenta care asfixiază un text, altcum simplu de decodificat. A făcut-o, totuşi, bine, Ştefănescu ăsta şi miştoul meu nu prea pica bine în "contextul situaţional", care va să zică că le are!   Postat de catre ioan peia la data de 2010-10-02 20:34:48               dap, m-a frisonat şi pe mine comentariul encomiastic, ecumenic, eculabrant, echidistant al distinsei doamne E.Ş. Nu era omenesc să zică simplu: Mi-au plăcut trăirile exprimate în acest poem, în care viaţa interiorizată ..bla, bla, bla...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-02 19:11:21               cu mare respect ii atrag atentia distinsei doamne Elena Stefan ca fraza urmatoare: "Când contextul situaţional oferă, ca opţiuni, alegerea dintre variante convergente destructurării, existenţa poate fi percepută, ori chiar poate deveni supravieţuire. Adică o vieţuire condiţionată de o stare excepţională, de un efort deosebit ori de o trecere în alt plan existenţial". poate fi scrisa pe intelesul marelui public iubitor de cultura, de exemplu, in felul urmator: supravietuire = existenta care nu-ti ofera decat sansa de a alege intre doua sau mai multe rele argumente: "contextul situaţional" = tautologie simpla (in limba romana = imprejurari) "ca opţiuni, alegerea dintre variante" - tautologie multipla "convergente destructurării" - in romana "ofuri, boli, rele, necazuri", etc "Adică o vieţuire condiţionată de o stare excepţională, de un efort deosebit", "ori de o trecere în alt plan existenţial" - dezvoltari inutile ale ideii precedente desigur, am trecut cu vederea erorile marunte de tastatura, gen "insertat" - inserat, "dichotomic" - dihotomic, pentru a o putea ruga pe distinsa doamna, daca e posibil, sa-mi explice ce a vrut sa spuna aici: "eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supravieţuire, / iar supravieţuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăţ să supravieţuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec." cu multumiri, Radu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-10-02 19:00:57               "teama e ispita de-a trai".....si chiar si mai semnificativ , "imi spun plin de importanta...." indiferent cum scrii, ce forma iti convine, cat de "studiat" este conturul pe care vrei sa-l dai, poezia ta "tradeaza" un chin continu, hai sa-l denumim, artistic- dar, de fapt, o fireasca aglomerare de trairi care cer sa "iasa afara" Pe romaneste, poezia este cu tine, Adrian. regards, calvar*   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-10-02 17:53:58               Scriu, Liviule, scriu de-mi pocnesc opozabilele. Postez, însă, infinit mai puţin decât scriu. Eu încă sper ca, măcar c-o pană, poezia să mai transcendă, din când în când, acest rahat numit politică. Mulţumesc pentru citire şi mesaj!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-02 15:33:10               err: comentariu aplicat   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-02 15:28:54               Elena Ştefan, ...Aţi sesizat foarte bine alternarea discursului "banal" cu cel "poetic". Aici, miza e ca ambele ecouri să rămână sub acelaşi glas, ambele trăsături să aibe la bază acest "firesc inedit" pe care-l caut în tot ceea ce ţine de text - lexic, semantică, topică, tropi -, "firesc inedit" pe care l-aţi scos, de asemenea, în evidenţă. ...Referindu-mă în linii generale la metatext - îmi pare bine că aţi scos la suprafaţă mesajul compromisului, după ce acesta este acceptat, mesaj alegoric care, de la titlu până la "ochiuri făcute omletă", suferă el însuşi transformarea impusă de eu-ri (la început, în titlu, e disjunctiv, apoi intervenind compromisul supravieţuirii, ajunge concluziv. Spre final, prin extensie ideatică, devine eliptic. ...Ar mai fi câte ceva de zis despre acest text, însă eu, ca autor, mă opresc aici, mulţumindu-vă pentru acest cometnariu aplica şi pentru aprecieri!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-02 15:27:55               Poezia, o pasăre din ce în ce mai rară pe cerul bleu al Europeei. Scrie, Adrian. Cu metafore, cu toate cele. Poţi, spre deosebire de mine, care mă mulţumesc deocamdată să înjur mai mult sau mai puţin evlavios.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-10-02 14:35:10               Exerciţiu de lectură Poe(ma)tizarea existenţei sau luciditatea opţiunii convergente „Între tăcere şi păcat / Ce-o să aleg, cirezi sau lotuşi / O, drama de-a muri de alb / Sau moartea de-a învinge totuşi .” A fost prima conexiune pe care am făcut-o lecturând acest poem, pe care, ab initio, îl consider unul extrem de reuşit. Când contextul situaţional oferă, ca opţiuni, alegerea dintre variante convergente destructurării, existenţa poate fi percepută, ori chiar poate deveni supravieţuire. Adică o vieţuire condiţionată de o stare excepţională, de un efort deosebit ori de o trecere în alt plan existenţial. Aceasta pare a fi cheia de lectură a acestui text. Într-un stil în aparenţă obişnuit, lejer chiar, autorul ne atrage într-un univers cotidian, descriptivist, cu ingenioase şi originale formulări textuale, făcându-ne prieteni de lectură, înţelegere şi trăire a lumii curente poate chiar convenţionale în care evoluăm cu toţii. Prin realizarea textuală deosebită, existenţa pare un fapt comun, similar propriilor noastre experienţe astfel că rezonanţa modelelor autor lector este ca şi realizată. Mai ales când textul este condimentat cu superbe sintagme dintre care unele, calofile de-a dreptul. Cum să nu-ţi placă „Mă trezesc ca de obicei – / cu juma’ de oră înaintea trupului /şi cu 26 de ani după suflet.”, „octombrie joacă şotron cu trecătorii/ şi trage copacii de păr;” „tavanul s-a pansat pe la colţuri”, „teama e ispita de-a trăi” ori „lumea nu mai e demult motiv de supravieţuire, / iar supravieţuirea e întotdeauna condamnare. / Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăţ să supravieţuiesc,”? Apoi fapte obişnuite, accesibile oricui, ca propoziţii logice de tipul „Ana are mere” ca de exemplu „Mă trezesc ca de obicei”, „Dau drumu’ la geam” ori ”s-a făcut aproape trei”. Aşa construieşte autorul un fel de structură poematică , în fapt o capcană plăcută pentru lector care poate fi sedus de acest inteligent şi poetizat discurs despre diurnul existenţei. Discurs care poate fi înţeles ca trup poetic. Sufletul poetic, şi aici depăşim nivelul prim de înţelegere a poemului, este, uneori, insertat textului „mă trezesc” sugerând un eu, un alt eu, integrator, devenit trinitate existenţială: eu, trup suflet, alteori subiacent tranzitiv textului „ lumea nu mai e demult motiv de supravieţuire, / iar supravieţuirea e întotdeauna condamnare. /Teamă mi-e că s-ar putea să-nvăţ să supravieţuiesc,” denotând eul condamnat pentru ca, spre final, să i se sugereze dichotomic perspectiva „Unele siluete vor spune că mă îmbolnăvesc, eu că mă vindec.” Paralelismul concret şi dramatic” îmbolnăvire – vindecare” „ochiuri” - devenite prin acţiunea voinţei şi a lucidităţii opţiunii eului, muşcatul „din ochiurile făcute omletă” pare a induce ideea compromisului existenţial al unui eu nici bolnav nici vindecat. Un eu spravieţuibil. Un fel de „mare lege a maculării, tributul pentru a trăi ” Şi, acest comportament ciclic, mă îmbolnăvesc – mă vindec, reprezintă trendul său existenţial, adică acel „şi tot aşa” aparţinând eului întreg, adică eului condamnat la supravieţuire. Detaşat de această ipostază eul existenţial comun, un fel de alter ego, va scrie poeme frumoase „cu multe metafore şi toate cele” Ca poemul de mai sus.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2010-10-02 12:57:23               N-am ajuns taman în pânzele albe, probabil că voi mai scrie în dulşili stil clasic, însă, da, era vremea marilor schimbări. Danke! - asta era ptr Gheorghe.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-01 22:33:53               Nu ştiu ce să zic de "patinat", Petre, poate dacă-mi spuneai în ce sens... Voi corect acel typo. Merci! N-am ajuns taman în pânzele albe, probabil că voi mai scrie în dulşili stil clasic, însă, da, era vremea marilor schimbări. Danke!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-10-01 22:32:53               Adrian, Nu sunt deloc surprins că ai ajuns în pînzele albe ale prozodiei; e fain, doar cei care au experimentat îndelung rima pot scrie credibil aşa. E un ritm interior care sună rotund, e un discurs interiorizat bine articulat, pe scurt,zic io că mi-a plăcut şi merită aprinderea unui licurici evropatic. PS Mi-a plăcut şi commul lui Mocanu. Dezinhibat. Poate prea dezinhibat în bîlbîiala lui drăguţ de semidoctă.   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2010-10-01 18:52:43               "am să înjur evalvios" ai aici un tipo.... văd că este modul tău nod de a orândui cuvintele! place la modul perfect ultima strofă, din a doua iese în evidenţă "teama e ispita de-a trăi"...din prima remarc primele trei versuri, apoi parcă ai patinat puţin...   Postat de catre Petre Mocanu la data de 2010-10-01 17:40:28	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE