|
|
|
|
|
|
|
|
|
Străin |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Străine, dă-te mai aproape!
Au început să-mi cadă literele din stern,
albesc semnele de-ntrebare,
mi se zbârcesc cuvintele pe la colțuri, străine!
Am început să golesc tăcerile
în pahare de unică-nmărmurire, străine,
sopranele întâmplate îmi sparg umerii și ceafa,
îmi cotrobăie călcâile,
și-mi râd în timpane simfonii înfrigurate.
Străine, frigul ăsta sărat
trebuie să fie despre mine.
Noroc!
Și ia-ți un scaun, străine!
Am să-ți arăt cum se există continuu
și se trăiește intermitent:
e ca atunci când, într-o poză,
îți vezi zâmbetul idiot îmbrățișat de ea
(cu e mare);
sau e ca atunci când un muribund,
în ultimul delir,
falsează o romanță.
Nu te uita cruciș la septembrie, străine!
E doar o stripteuză roșcată,
dându-și ochii galbeni pe spate
și pisând struguri vineți între sâni.
Într-un pahar de vin,
doi nenorociți se vor nenoroci.
Iaca bâz!
Noroc!
Pe când eu, străine, pe când eu
îți desfășor din cuvinte crețe
Adevărul:
Când au să-ți cadă literele din carne,
când trei puncte vor fi egale cu unu,
când ți se va zbârci crezul în colțu' limbii,
când îți vei bea tăcerea neașteptând,
atunci ai devenit străin.
Un simplu nimic,
dar cum să-ți spun
fiecare nimic cu rostul său,
și fiecare străin cu străinul său.
Noroc!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120087 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|