FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Marian Badea
* * *
Dupã câteva luni de la incidentul avut, Mihai Mihai a divorþat. Iar la proces, loviturã de teatru: Maria era gravidã. Cine este tatãl copilului ? Iar de pensie alimentarã nici nu putea fi vorba: Miºu nu voia sã mai audã de nimic. Aºa cã s-au despãrþit fãrã sã fie vreo pretenþie. Iar dacã lucrurile s-ar fi oprit aici, toate bune. Numai cã nu se ºtie cum îºi bãgã dracul coada, cã satul a avut din nou ce sã bârfeascã: Maria ºi Miºu se împacã. Nu s-au împãcat ei tot la fel ca înainte, cã Miºu Pãdureanu era ruºinos din fire ºi nu voia sã se dea din nou în spectacol ºi s-o aducã acasã pe Maria. Apoi mai era ºi Anica, nevasta lui Onel Guriþaº, un vajnic om de pazã al gospodãriei lui. Iar Maria nu l-a lãsat în pace pe Miºu ºi ca orice femeie îndrãcitã, cum i s-a potolit setea de Nicã-tractoristul, a fãcut ea în aºa fel ca sã se întâlneascã cu Miºu. ªi, prima lor întâlnire a fost în autobuzul care-l ducea pe Miºu, la lucru, atunci când el pleca de acasã. Miºu ceruse ºefilor lui sã-i schimbe locul de muncã ºi aceºtia i-au gãsit de lucru mai prin apropiere de casã. Mai mult, preocupaþi de liniºtea de la serviciu, mai ales cã activitatea lor se desfãºura în pãdure, unde pericolele ºi accidentele se iveau la tot pasul, ºefii lui Miºu ºi ai lui Nicã, i-au despãrþit, gãsind o soluþie convenabilã pentru amândoi: sã lucreze în locuri ºi ture diferite. Aºa se explicã faptul cã Maria putea acum sã-l întâlneascã pe Miºu fãrã sã-i fie teamã de gelozia lui Nicã. Tot aºa s-a explicat ºi faptul cã la Tribunal s-au înþeles repede ºi nu au prea stat la discuþii, ca sã nu-i mai vorbeascã lumea. ªi astfel, Maria a continuat sã-ºi satisfacã poftele ºi cu Miºu ºi cu Nicã, aºa cum se gândise ea întotdeauna. Gravidã, gravidã, dar putea sã trãiascã cu amândoi bãrbaþii ºi de nu i-ar fi plãcut, ea nu alerga dupã Miºu (cã Nicã-i era mai la îndemânã). ªi se întâlnea cu Miºu în locuri mai îndepãrtate, bine ascunse ºi bine verificate de acesta, ca sã nu dea de bãnuit ºi sã se descopere miºelia. Interesant este cã amândoi bãrbaþii se simþeau bine ºi, amândoi erau în stare sã sarã în foc pentru ibovnica lor. Numai cã sarcina Mariei prinse sã creascã, femeia avea simptomele unei sarcini grele, iar activitatea aceasta febrilã plinã de plãceri care-i solicitau tot trupul, când la Miºu, când la Nicã, nu numai cã o obosea peste mãsurã, dar a ajuns în scurt timp sã prezinte unele simptome îngrijorãtoare care impuneau repaos la pat. Prin urmare, Miºu, s-a vãzut din nou, singur. Iar când copilul s-a nãscut (l-au botezat Jean), Miºu s-a grãbit sã-l recunoascã în speranþa cã astfel, pãstreazã legãtura cu Maria. Prin urmare, a figurat în acte ca moºtenitorul lui de drept. Iar Miºu (un bãrbat negricios), neglijent cu asemenea amãnunte, a lãsat lucrurile de voia lor, chiar dacã a vãzut cã Maria a fãcut un copil blond care semãna cu tractoristul de la capãtul satului, amantul ei. Evident cã Nicã a vãzut aceastã asemãnare ºi a vrut ºi el sã-ºi recunoascã odrasla, mai ales cã a luat-o imediat pe Maria de nevastã, fãcând toate demersurile pentru înfierea propriului copil. Însã, atunci, din cauza socotelilor sale privitoare la Maria, Mihai Mihai a procedat fãrã sã gândeascã la propriul viitor, iar mai târziu, viaþa demonstrat unde se poate ajunge în astfel de situaþii.
Timpul a trecut ºi iatã cã în casa lui Mihai Mihai a apãrut o femeie cumsecade. Intr-o zi, a venit cu Miºu care a anunþat imediat cã este nevastã-sa ºi cã o cheamã Avida, luând parcã o piatrã de pe inimile sãtenilor care îl priveau cu milã ºi înþelegere, dupã întâmplarea teribilã când o prinsese pe Maria cu amantul în casã ºi dupã vorbele care circulau prin sat cum cã s-ar fi împãcat ea într-un fel ºi cã se întâlnesc în secret. Iar Avida era blândã ºi bunã la suflet, drept pentru care, a cucerit repede, inimile vecinilor. Femeia era harnicã iar gospodãria lui Miºu prinse a înflori. Acum, Anica îi vizita des ºi avea grijã ca lui Miºu sã nu-i lipseascã nimic, spunând peste tot ce cãsnicie minunatã are nepotul ei («sã afle curva de la capul satului, ce a pierdut !», îºi gândea ea, socotelile). Iar Maria a aflat ºi nu s-a lãsat: a început iar sã se întâlneascã cu Miºu mai în vãzul lumii, fapt care a costat-o scump gestul, pentru cã Nicã – tractoristul, nu era ca Mihai Mihai. Prin urmare, a prins a-ºi urmãri nevasta ºi a o cotonogi în plinã stradã. Mai mult, nu dupã multã vreme, Miºu a venit acasã bãtut bine, nu a suflat o vorbã ºi s-a decis sã-ºi vadã de casa ºi de nevasta lui, Avida.... «Deci se poate ºi aºa », gândea Anic lui Guriþaº, aflând amãnuntele picante ale întâlnirii celor trei, admirându-l în secret pe Nicã (omul care fãcuse dreptate pentru ea !). Cã, chiar dacã-i era mãtuºã bunã, nu þinea la Miºu. De fapt, în afarã de Onel, Anica nu þinea la nimeni. In sufletul ei nu a era loc pentru nimeni în afarã de bãrbat, nici chiar pentru vreunul din copii.
Dar satul a avut parte de un alt spectacol: aproape în fiecare duminicã, soþii Mihai cãdeau pe jos, prin curte, din cauza bãuturii. Dar cine nu bea, pe acolo ? Oamenii nu fãceau scandal, nu furau, nu aduceau nici o pagubã. Trebuiau numai sã fie adunaþi, uneori, de prin ºanþuri (chiar ºi iarna), unde adormeau repede când veneau de la bufetul din sat ºi nu mai ajungeau acasã (aºa cum simte nevoia sã facã orice alcoolic, chiar dacã bea un singur pãhãrel de þuicã) ºi deci, trebuiau transportaþi, nu lãsaþi sã moarã ca niºte câini. Ori, lucrul acesta nu era greu de fãcut. Mai greu era faptul cã, nici unul nu mai reuºea sã-ºi facã necesitãþile ca omul normal ºi, în starea de amorþealã care-i cuprindea, le dãdeau drumul direct în chiloþi, mutând nasul oamenilor de la þarã cu mirosul greu pe care îl emanauºi pe care trebuiau sã îl suporte dacã voiau sã le facã un bine, transportându-i la domiciliu. Dar, în asemenea împrejurãri, oamenii de la þarã manifestã o mare înþelegere ºi nu îºi bat joc de cei, greu încercaþi de viciu, aºa cum se mai face pe la oraº. Totuºi, lucrurile tindeau sã se agraveze pentru cã Avida prezenta crize de epilepsie, manifestate îndeosebi dupã ce consuma alcool, fapt care a necesitat intervenþia doctorului. ªi, dupã un timp, oamenii din sat au aflat cã familia Mihai era internatã la spital, la Piteºti, pentru dezalcoolizare. Apoi, cei doi au revenit acasã, parcã mai serioºi, iar curând dupã revenire s-a aflat cã Avida era gravidã, iar la termen a nãscut o fetiþã veselã ºi frumoasã, cã aºa se întâmplã uneori în casele celor nãpãstuiþi de soartã: Dumnezeu plaseazã acolo un înger, ca sã aminteascã acestora cã au ºi datorii în viaþã, parcã îndemnându-te sã renunþi la plãcere ºi viciu. ªi, iatã cã Mihai Mihai a devenit un gospodar stimat, despre care nici nu mai puteai crede cã a trecut prin nenorocirea care l-a încercat. Iar fetiþa (Lili) a început sã creascã la fel de frumoasã ºi de veselã cum arãta imediat dupã naºtere, cã ai fi spus cã nimic rãu nu se mai poate întâmpla în aceastã casã. Din nefericire, Miºu Pãdureanu nu era prea pãtrunzãtor, aºa cum sunt mai toþi cei marcaþi de vicii ºi chiar dacã dovedea oarecare inteligenþã, era departe de a se reamarca prin înþelepciune. Prin urmare, lucrurile bune din viaþa sa nu au durat prea mult, cãci nu este suficient numai sã dobândeºti ceva, trebuie sã lupþi mereu pentru a nu pierde cele dobândite. Iar dacã eºti viciat ºi dezinteresat de pãstrarea lucrurilor dobândite, sã nu te miri dacã pierzi repede, ºi bunãstarea, ºi siguranþa, ºi mulþumirea. ªi, toatã lumea cântãrea lucrurile ºi se gândea cum de o luase Miºu Pãdureanu pe drumul acesta. ªi, Maria, iar a revenit în atenþia lor.

* * *

Intre timp, Maria ºi Nicã ºi-au vãzut de viaþa lor, care pãrea sã fie destul de bunã. Împreunã cu un bãiat mai tânãr, Petricã, care venea pe la ei, la lucru, au ridicat o casã frumoasã la marginea satului, lângã pãdure, pe un teren care se oprea direct în râul vijelios. Petricã s-a fãcut repede util în gospodãria Mariei ºi era nedespãrþit de Nicã, iar când acesta era plecat la serviciu, el avea grijã de gospodãria prietenului lui mai mare. ªi, încetul cu încetul, cei doi, Nicã ºi Petricã, au început sã facã afaceri cu lemn, iar tânãrul, bine ºcolit de cei doi soþi, nu le ieºea din voie. Maria a devenit serioasã ºi se pãrea cã nu-i mai lipsea nimic. Trebãluia cât era ziua de mare, cânta ºi avea o voce tare frumoasã care impresiona urechile celor ce o auzeau. Dupã puþin timp, lumea satului care auzeau cântecele Mariei pititã prin locurile dosite din curþile lor, învecinate cu ale Mariei, a început sã vorbeascã despre talentul acesteia. ªi aveau ºi de ce pentru cã Maria vãdea un talent nemaipomenit, fapt care a atras atenþia unora mai mari. Mai târziu, Maria a ajuns o reputatã cântãreaþã de muzicã popularã care a delectat multã vreme urechile ascultãtorilor din toatã þara... Dar asta este o altã poveste.
Iatã cã, în momentele despre care vorbim, la capãtul satului, se aflau doi tractoriºt ºi lucrãrile agricole ale oamenilor din acea zonã se executau la timp ºi erau impecabile, nu ca înainte, când Nicã le fãcea noaptea sau când avea liber de la serviciu. Curând, pe lângã tractorul cel vechi pe care Nicã îl folosea în trecut ºi pe care îl dãduse lui Petricã, a apãrut unul nou, care stârnea invidia celor de meserie. Armonia între cei trei, Nicã, Maria ºi Petricã, a þinut pânã ce Petricã a anunþat cã se însoarã. Maria a devenit tristã ºi cânta melodii care-þi rupeau inima de jale. Dar, ce poþi sã mai faci ? Petricã ºi-a ales o fatã frumoasã ºi foarte atrãgãtoare din alt sat ºi, au pornit sã petreacã aºa cum se petrece la þarã când lumea are de-a face cu un asemenea eveniment ºi când mirii au bani mulþi. A fost o petrecere de pominã, umbritã numai de tristeþea Mariei care ieºea ºi mai mult în evidenþã întrucât naºii mirilor erau chiar Nicã ºi Maria. Iar la nuntã, pe lângã alþi cântãreþi locali, trebuia sã cânte chiar Maria. Numai cã, imediat ce a început sã cânte, în loc sã dea drumul la cântecele de petrecere din repertoriul ei, a început sã cânte din cele de jale ºi o fãcea cu o asemenea tristeþe cã lumea a rãmas perplexã. „Bã, frate, spuneau unii, unde suntem, noi ? La nuntã sau la parastas ?”. Chiar ºi preotul rãmãsese cu privirea pierdutã în gol, gândind la cele ce vedea ºi întrebându-se dacã nu cumva a greºit curtea. Omul plimba o chitanþã prin mânã pe care scria „taxã nuntã” ºi se gândea cã dacã ar fi fost înmormântare ar fi încasat mai mult.... ªi a ieºit un mare scandal. Nu se ºtie cum, naºa s-a certat cu finul ºi, ameþitã de bãuturã, i-a strigat cuvinte grele iar apoi, ºi-a luat bãrbatul ºi a plecat acasã. Situaþia aceasta ieºitã din comun a pus satul pe jar, iar oamenii întorceau evenimentele pe toate feþele, dându-le diverse interpretãri. Cu toate cã era toamnã ºi deci, ploua uneori cu gãleata, uliþele satului, mai ales strada principalã, erau mereu pline de lume care aveau un unic subiect de discuþie: Maria ºi Petricã. ªi, poate cã lucrurile s-ar fi oprit aici dacã la scurtã vreme, nevasta lui Petricã nu ar fi plecat în satul ei, pãrãsindu-ºi bãrbatul, spunând peste tot cã ãsta nu-i bãrbat (cã nu poate) ºi alte vorbe pe care numai femeile doritoare ºi nesatisfãcute le spun despre bãrbaþii lor. ªi, imediat, Maria s-a împãcat cu Petricã. Intre timp a revenit ºi Mihai Mihai de la dezalcoolizare ºi s-a destãinuit prietenilor în legãturã cu preferinþele Mariei în privinþa relaþiilor ei cu bãrbaþii. Iar vorbele acestea aruncate de fostul soþ al Mariei s-au înfipt în memoria colectivã a satului care, pânã atunci, se pare cã nu mai asimilase asemenea experienþe. Prin urmare, cu toþii, de la mic la mare, se purtau mai aparte cu cei trei: îi salutau cu respect, îi priveau cu curiozitate, încercau sã le intre pe sub piele ca sã mai afle ceva amãnunte picante pe care sã le spunã imediat celor avizi de asemenea informaþii. Numai cã protagoniºtii pãreau sã nu se sinchiseascã de ei ºi-ºi continuau liniºtiþi viaþa care le oferea multã bunãstare. Iar Maria a mai trântit un copil, tot bãiat. Evenimentul a adunat tot satul la bisericã pentru botez, ca sã vadã lumea ce ºi cum. Aglomeraþia era teribilã ºi era mai rãu decât la cãminul cultural, atunci când aveau spectacole pe placul lor. ªi aºa cum se întâmplã întotdeauna, în ciuda tuturor, cei trei s-au unit ºi mai mult. Iar pãrinþii lui Petricã, vãzând cã fiul lor nu dãdea semne cã ar fi om întreg, adicã sã-ºi întemeieze ºi el, o casã ca lumea, au prins sã se cãineze ºi s-o blesteme pe Maria. Iar când tatãl lui Petricã a intrat în curtea lui Nicã sã-i cearã socotealã acestuia pentru rãtãcirea fiului lui, Nicã i-a rãspuns senin, cã el nu întrevede nici o soluþie. „De-l iei cu forþa, bre, de lângã noi, ºi nu cred cã mai poþi face ceva, cum vrei, tãlicã! Aºa cã, sã mai treacã timpul, om vedea ce se mai poate face. Eu, afarã din casã nu pot sã-l dau, cã am mare sprijin în el ºi nu am a mã plânge de ceva. Iar el, vezi bine, o duce bine, are de toate, are ºi bani. Eu nu pot sã-i gãsesc o femeie, cum vrei tãlicã. Sã nu crezi cã nu am încercat. Aºa cã, lasã lucrurile sã treacã. Altceva nu poate fi !”. Iar omul cântãri spusele lui Nicã, mai ales tonul lui mãsurat ºi plin de înþelepciune ºi plecã într-ale lui, renunþând la socotelile-i pricinoase. Când a ajuns acasã, îi spuse nevesti-si care-l aºtepta cu sufletul la gurã: „Ce sã fac, fã, Leanþo ? Mã dusei acolo, bou, ºi m-am întors, vacã ! Pãi, dacã lu’ Nicã ãsta, nu-i pasã cã nevastã-sa îºi face mendrele cu Petricã al nostru, ce poþi sã mai zici ? Sã avem rãbdare, zice omu’ ºi are dreptate, la chestii d-ãºtea, pidosnice, nu poþi sã faci altfel !”. Iar vorbele astea au fãcut repede înconjurul satului, inflamând ºi mai mult imaginaþia oamenilor, cu toate cã ei se obiºnuiserã cu aceastã ciudãþenie necunoscutã pânã acum. Se pare cã, numai Anica lui Guriþaº ºi cu Tanþa croitoreasa erau veºnic nemulþumite ºi nu s-ar fi liniºtit decât, poate, dacã ar fi vãzut-o pe Maria rãstignitã pe cruce ca un Hristos. ªi spuneau: „Uite, vezi? Dumnezeu o rabdã ! Pânã când ?”. Intrebau în vânt, pentru cã nimeni nu putea da un rãspuns satisfãcãtor.

* * *
Ion Turbatu s-a întâlnit, din nou, cu Constantin Zevedei. Era iarnã, o iarnã grea, cu multã zãpadã ºi foarte geroasã. De mult, Costicã nu se mai afla în penitenciar....
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Vreau neaprat s vd aceast carte n librrii. Marian. Sunt sigur c va trece ca pinea cald.
Cu drag,
rodica Elena 		 
Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2006-01-30 11:55:14
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Am priceput mesajul. Acum tiu cum s v contactez. Nu-mi mai dai nici un indiciu. Pentru mine este clar.
Mulumesc. 		 
Postat de catre Marian Badea la data de 2006-01-26 07:59:21
         
 
  Da, am neles domnule Badea.
Trebuie lucrat puin la text dar sunt sigur c o vei face singur, pentru c orice intruziune a noastr, poate aduce stricciuni prin deteriorarea amprentei personale.
Este bine... cred c neleg cine este Maria.
Nu prea neleg cine este Onel Guria pentru c exist cteva discontinuiti. Explicaia rezid n decizia dvs. de a ne prezenta numai secvene din roman, care acum vd c este de fapt numai un singur capitol. Stela... este ceva special, un simbol, asta am neles, chiar dac nu vrei nc s realizm aa ceva.

Ineleg c lucrai la acest roman i c avei lucrurile clare.

Cu ngduia dvs. ndrznesc s v atrag atenia asupra unor lucruri:
-personajele sunt vii i mi pun ntrebri la care suntei obligat s rspundei cititorului; altfel ai pierdut.
- evoluia este destul de lent, bine gradat i poate conduce la alocarea unui spaiu imens; de regul romanele laborioase nu sunt agreate de public; iar ca s poat fi citit este necesar s presrai elemente care s determine cititorul s se odihneasc printre lucrurile citite, care s-l amuze i care s-i trezeasc curiozitatea; atenie, dac nu vei face acest lucru, ai pierdut i este pcat.
- surprizele pe care le ascundei deocamdat trebuie s fie curate, fireti; s nu forai.
- ai ascund deliberat evoluia lui Sraru; nu prea neleg de ce; probabil c mi vei explica.
- avei grij ! subiectul acesta referitor la viaa intim a oamenilor, nu este bine primit, ntotdeauna; am neles de ce utilizai o asemenea abordare i percep planul al doilea; trebuie s fii numai foarte abil.

Cred c ar mai fi multe de spus i am s v spun pentru c merit s v spun prerea mea sincer. Am vzut ce ai scris zilele trecute i sunt de acord. Am ns unele rezerve privind cei pe care i-ai aprat. Am citit operele lor. M abin. In rest, este corect. Nu trebuie s ne jignim.

Rmn deschis propunerii iniiale, privind colaborarea. Adaug numai c n cazul n care vei accepta, tot ceea ce elaborai dvs. va rmne nemodificat. Propunerea mea are cu totul alt neles i vreau s fiu primul care o face. Atept. Nu m grbesc. Asemenea propuneri vreau s fac i altora de aici. Merit.

S auzim de bine,
CT Popescu.

PS. M-a ntrebat unul dunzi (pe un alt forum) dac am legtur cu nume similare. Nu are nici o importan ! Aici suntem toi egali ! Aa vreau s rmn, iar dac ne tutuim, trebuie s credem n aceasta. 		 
Postat de catre CT Popescu la data de 2006-01-25 17:33:15
         
 
  Las un semn ca te-am vazut. Abia astept sa te citesc diseara.  
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-25 11:37:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE