PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Străzi, oraşe, destine Text postat de Veronica Pavel Am crezut dintotdeauna că adresele şi numele străzilor pe care oamenii le locuiesc şi pe care le străbat ani de-a rândul sunt în strânsă legatură cu destinul lor. Ideea mi-a venit extinzând observaţia, devenită convingere, că un scriitor trebuie să aibă neapărat un oraş despre ale cărui locuri cunoscute să scrie şi cu ale cărui valori să se identifice. Cum ar fi fost Proust fără Paris sau Mircea Eliade fără strada Mântuleasa? Exemplele sunt numeroase. În paranteză pot spune că interesante mi s-au parut şi cazurile scriitorilor care au schimbat nu numai oraşul natal, dar şi ţara. Nabucov, de exemplu, s-a identificat perfect cu continentul american, nu însă şi Soljeniţîn. Unii scriitori îşi poartă ţara cu ei, cum melcul îşi poartă casa, alţii pot fi ei înşişi numai în ţara în care s-au născut. Închid aici paranteza pentru că acest subiect ar merita un articol întreg... Pentru că nu am avut timp să mă documentez despre legătura dintre adresele şi destinul altora, m-am mulţumit să trec în revistă propriile mele adrese, încercând să stabilesc legatura dintre numele străzilor sau al cartierelor locuite şi destinul meu, în general. Prima stradă, cea din Bucureşti, unde am locuit până la plecarea din ţară din 1982, s-a numit « Dr. Burghelea ». Numele străzii era un omagiu adus unui renumit medic. Să fi fost acesta unul din motivele pentru care, în copilărie şi tinereţe, am fost mult timp bolnavă? Cartierul era plin de străzi care încă există: mergeam la şcoală pe străzile « Popa Soare » şi « Plantelor », mă plimbam cu bicicleta pe strada « Zefirului », îmi vizitam cea mai bună prietenă pe strada « Labirint », m-am căsătorit pe strada « Parfumului », şi toate aceste nume mi se părea că reprezentau destinul meu: acela de a-mi « înflori » mintea, la şcoală, precum « plantele » o fac, de a alerga « zefir » pe bicicletă, acela de a-mi căuta prietena în « labirintul » vieţii mele de atunci şi, însfârşit, de a–mi « parfuma » viaţa prin căsătorie. Când am ajuns la Montreal, prima stradă pe care am stat s-a numit « Forest Hill » (Dealul Pădurii). Strada era în pantă şi la capătul ei, unde era apartamentul meu, era o pădure. Nu conduceam încă maşina, mergeam cu un autobuz a cărui staţie era la poalele dealului. Coborâtul dealului era uşor, dar urcatul lui era chinuitor, în special iarna, care la Montreal dureaza şase luni, când vântul şi zăpada îmi tăiau respiraţia. Am locuit acolo zece ani. Au fost anii « urcării » mele, cu paşi mici, nu numai pe dealul străzii, dar şi pe muntele care despărţea ceea ce ştiam eu, la venirea în Canada, de ceea ce am ajuns să ştiu, prin muncă intensă, după zece ani. Apoi m-am mutat pe o altă stradă, tot în Montreal, al cărei nume era « Côte des Neiges » (Coasta Zăpezilor). Nu mai trebuia să urc nici un deal şi între timp îmi luasem permis auto, deci mergeam cu maşina la serviciu. La Montreal ninge mult şi, deşi sistemul de deszăpezire este foarte eficient, sunt ore matinale când zăpada încă nu e curăţată şi, de obicei, eu nimeream cu maşina exact la acele ore. Condusul prin zăpada nu era o plăcere. Dar strada era frumoasă şi, cu maşina, ajungeam prin ea la strada « Mont Royal » (Muntele Regal) care traversa, în serpentine, oraşul. Luam acestă rută zilnic spre serviciu şi mi-aduc aminte că mama, care m-a vizitat când locuiam acolo, mi-a spus că e un privilegiu ca cineva să parcurgă zilnic, spre serviciu, un drum atât de frumos. Traversarea muntelui îmi dădea siguranţă, ajunsesem să « urc şi să cobor » aşa cum toţi oamenii urcăm şi coborâm zilnic treptele speranţelor. Iar numele « Côte des Neiges », în franceză, îmi facea bine, mă lăfăiam în latinismul limbii mele, aveam librării multe, eram « chez moi »…. Dupa acest episod « francez » care a durat cincisprezece ani, paşii vieţii m-au transferat în partea anglo-saxonă a Canadei, lângă Toronto. Cartierul în care locuiesc de peste doisprezece ani se numeşte « Applewood » (Lemn de Măr), iar aleea de câţiva km de-alungul pârâului ce curge în păduricea din zonă se numeşte « Applewood Trial » (Poteca « Lemn de Măr »). Strada mea, « Bloor » (cu puţină imaginaţie, « Bloor » devine « Bloom », =floare), este între « Dixie » (preferinţa mea pentru jazzul dixieland) şi « Tomken » (diminutivul numelui fratelui). Cum să nu mă simt bine între muzică, natură şi numele fratelui? Cât despre locul unde lucrez, situat pe bulevardul « Steeles » (oţeluri), numele reflectă perfect zona lui industrială. Ca să ajung la serviciu trec pe strada « Eastgate » (Poarta De Est), nume care se potriveşte cu locurile din care mă trag: estul Europei (România) şi, mai târziu, estul Canadei (Montreal)… Nu ştiu ce-mi rezervă viitorul, dar cartierul « Lemnului de Măr » nu-mi displace şi, în păduricea potecii despre care vorbeam, sunt păsări care-şi cântă, pe limba lor, apartenenţa la aceste locuri în care, cu maturitate şi calm, îmi regăsesc şi eu, pe zi ce trece şi din ce în ce mai mult, destinul. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vero, simt o usoara melancolie? Nu stiu ce strada, sau cartier preferi, vad doar ca e senin la tine acolo... Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2009-10-09 02:03:56               Tea, Spui ca interpretarile mele sunt tendentioase Ai dreptate. Am recitit textul si am realizat ca, inconstient, am "selectat" aspectele placute. Am facut exercitiul de a lega locurile si de episoadele mai grele ale vietii mele (cine nu le are?) si...sunt destule, dar nici prin cap nu mi-a trecut sa le fi dat macar atentie, dar sa le fi scris? Poate ca e vorba de o oarecare "decentza", sau poate ca e un mijloc de "autoaparare" (evitarea de a ma necaji amintindu-mi). Cert este ca, da, am abordat o privire "pozitiva", dar, repet, selectarea s-a facut inconstient. De altfel sunt convinsa ca omul trebuie sa-si "construiasca" fericirea acolo unde se afla, exact cum imi spunea acum cativa ani directorul unei biblioteci (in engleza): "Infloreste acolo unde esti plantat" Multzam mult pentru lectura si parecieri, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-10-07 18:09:17               typo: deosebit de vie!... Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-10-07 02:18:58               Asocieri tendentioase, trimiterile tale, Vero, cum e si firesc, de fapt, toate in favoarea interpretarilor favorabile.... fiecare pas pare masurat apriori, si mie imi place ideea asta , chiar daca ma indoesc chiar de probabilitatea ei. Imi place cum iti "conduci " pasii pe strazile oraselor pe unde ai trecut.....deosebit de fie relatarea ta. Cu drag, Calvar *   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-10-07 02:17:46               Contele meu de Monte-Real, M-ai dat gata cu intrebarea ta. Nu, nu ma gandeam nici cand eram pe Labirint, dar nici chiar cand eram la Montreal pe Coasta Zapezilor. Scrisul meu a devenit public mult mai tarziu, cand eram deja in preajma "Lemnului de mar"...:))) Multzam de trecere si com, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-10-07 00:44:36               Vero, eu nu cred în întâmplări, cred în acţiuni, în cauze şi efecte. Când treceai pe strada Labirint, te gândeai vreodată că ajungi să scrii "Străzi, oraşe destine"? Labirintul ăsta(hai spune-mi că nu ţi-ai dat seama), merită apreciat cum se cuvine. montreal   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-10-06 23:39:46               AAA, Multzam pentru lectura si com. Probabil ca ai dreptate cu acea expresie de coborat-urcat dealul si cred ca am facut greaseala de a scrie acel "chinuitor" fara sa justific. Dar mi s-a parut prea personal ca sa dau detalii legate de respiratia mea, ca si de inghetzul, cand era vant, al lichidului din ochi, de unde dificultatea de a clipi. In acel cuvant, "chinuitor" am inglobat starile prin care treceam cand urcam iarna, pe vant, dealul, dar probabil ca n-am ales bine felul de a ma exprima. O sa ma mai gandesc. Cat despre final, nu uita ca in el sunt cea de acuma, peste care au trecut anii, era normal sa fie ceva mai reusit, nu? :))) Radule, Nu e vorba de limba in care scrii, e vorba de relatia limbii cu orasul si cu tine. Cand scriitorul nu alege un subiect de roman legat de un loc anume, totul e perfect. Dar cand actiunea se petrece intr-un oras, atunci orasul devine personaj al actiunii, locurile respective nu sunt numai decor si participa efectiv la actiune. Am citit un asemenea roman de Mihai Zamfir si am fost foarte impresionata de faptul ca actiunea lui se petrece in cartierul in care eu mergeam la scoala.... Sigur ca exista multi scriitori care s-au adaptat perfect la alte limbi si orase, infine, in Europa e mai simplu, Kundera scrie perfect in Franceza, hm...la Paris nu-i o problema...dar in Canada e cam greu, orasele sunt altfel....   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-10-06 21:45:22               pai s-a demolat mult si s-a construit chicios in registrul obsedant firma-farmacie-banca-magazin de lux; putinele vestigii (era sa le zic ruine) mai poarta inca parfumul de odinioara, dar "degustatorii" sunt putini si merg in baston sau nu mai merg deloc. in fine, eu cred ca sunt si exceptii, marele scriitor (in opinia mea si nu numai) Petru Popescu a scris extrem de natural in engleza; nu si foarte reusit (tot in opinia mea). "dulce ca mierea e glontul patriei" a ramas in matricea Bucurestilor - iubiti si detestati in egala masura - inegalabil.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-06 21:15:33               Mda, textul se desfăşoară simplu, urmăreşte loial o idee... Dar conţine unele expresii cel puţin neinspirate, cum ar fi: " Coborâtul dealului era uşor, dar urcatul lui era chinuitor" (unde, pe lângă tautologie, se regăseşte şi esenţă prozaică)/ Condusul prin zăpada nu era o plăcere/ Interpretări şi unirea lor cu soarta se pot scoate din orice, însă, pe latura ta empirică, este şi asta o idee. Mi-aş fi dorit ca întreg textul să fie la nivelul finalului...   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-06 20:52:07               Radule, Probabil ca ai dreptate, interpretari se pot gasi. Ma indoiesc totusi ca pe langa strada I.V Stalin s-ar fi aflat una "Westgate" :))) Sigur ca interpretarile mele au fost un fel de "pretext" pentru a privi strazile prin care am trecut. Am vrut sa ma intorc si in parculetzul Sf. Stefan, care mie mi-a fost tare drag, dar n-am gasit ce legatura aveam eu cu Sf. Stefan... Ideea insa care ma framanta, dureroasa de altfel, este alta: un scriitor nu poate scrie intr-o limba diferita de a orasului in care traieste. Orice scriitor trebuie sa se identifice cu orasul lui. Textul de mai sus a fost o "variatziune" pe tema asta. Multzam de trecere si comentariu. Zici ca strazile acelea sunt acum o varza? N-am avut timp sa trec pe ele acuma, dar banuiesc ca s-au asfaltat, poate ca mai au totusi ceva frumos in ele.... Vero.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-10-06 20:35:57               e scris placut si curat. in ce priveste micul curs de semiotica stradala, as zice ca ai fi putut gasi oricum o corespondenta oarecare, chiar daca ai fi locuit -sa zicem - pe strada I.V. Stalin. daca ar fi trebuit sa treci prin WESTGATE - de exemplu, ai fi spus "iata, e vorba de lumea noua pe care am ales-o", sau ceva asemanator. eu unul cred ca nimic din ceea ce ni se intampla nu e "intamplator", dar sunt sigur ca lucrurile astea ne scapa intelegerii, precum horoscoapele. vot. P.S. zona unde ai stat in Bucuresti era super in anii 80. acum e o varza.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-06 19:49:08               Multumesc pentru lectura, ma bucur ca ti-a placut. Interesanta sugestie, nu mi-a dat nici o secunda prin cap ca cineva sa se gandeasca la o dezvoltare a ideii din text, ma voi gandi. Veronica   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-10-06 19:31:38 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Superb. Am citit pe nerăsuflate. Ai putea să scrii și un scenariu după această povestire. Poți să adaugi personaje, mici întâmplări... Sper să nu te supere ideea mea.   Postat de catre Dan Marcu la data de 2009-10-06 18:28:37	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE