|
|
|
|
|
|
|
|
|
Despre calătoria la Roma a reverendului E.A.Abbott* |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Un text superb. Într-un stil elegant. Clasicism rafinat. Cu știința dozării și migala detaliului. O adevărată bijuterie stilistică.
Parabola atitudinală - am orgoliul să o fi decriptat ca fiind un excelent răspuns parabolă adresat unui text recent publicat aici- este mânuită cu finețe. Convingător. Excesiv de convingător. Aș putea spune chiar manipulant de convingător. O întreagă recuzită stilistică pusă în slujba ideii de combatere prin persuasiune. Text delicat și subtil cu mesaje învăluitoare și capcane sugerative. O frumusețe în sine aș putea spune. Și, pentru această întreagă știință a pregătirii momentului și punerii lui în pagină, autoarea merită toată admirația și felicitările de rigoare. Este o probă de talent și realizare artistică. O scriitură excelentă.
Pe fond însă analogia poate convinge pe mulți. Pe mine nu. Planeta are toate resursele epuizabile. Una singură nu este epuizabilă. Creativitatea spiritului uman. Un experiment ca acela descris ar fi putut duce, exagerând un pic, la devoalarea, și demonstrația existenței divine. Ba, probabil, argumentația ar fi fost atât de strălucită încât chiar El ar fi venit să depună mărturie. Ieșind, poate, din Universul ortorectangular.
PS.
Am deschis un topic pentru acest comentariu pentru că autoarea nu mai permite comentarii sub textul domniei sale.
* http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=34936
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Ai uitat de "capra cu trei iezi", vasi! "
(Ioan Peia)
Ehei, Ioane, si acesta poveste a fost ca o invataminte, la vremea cand am citit-o! De aceea, poate ca mi-a prins bine in viata, sa ma feresc de glasurile mieroase ale unor lupi! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2009-07-14 12:49:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ai uitat de "capra cu trei iezi", vasi! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-07-14 00:26:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Intervin aici, pentru ca in ultimul ei com autoarea Calatoriei la Roma a aruncat o sageata otravita, asta dupa ce am incercat sa-i apar in felul meu textul!*nemaivorbind de faptul ca sunt singurul care a acordat un vot)
Bineinteles Amelia nu are nevoie sa fie aparata, dar din fair-play, ca fosta sportiva(?)ar trebui sa-si duca pina la capat ofuscarea, altfel raminem doar cu amaraciunea ca vehiculeaza birfe ieftine de sait (" "Pai asta face si Gheorghe Rechesan, foloseste pretexte. Dar el face literatura de calitate". Nu e acelasi lucru si, in nimicnicia mea, va explic si asta inainte sa va compromiteti. Gheorghe Rechesan ia din natura europeica, sau, de pilda, din Salinger, sau io mai stiu de unde... bucati dragute pe care brodeaza cu imaginatia sa texte inedite, proaspete, romanesti. Si face literatura.) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-07-13 23:47:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Raman la primul fragment, chiar daca intre timp am citit tot textul. Daca a existat intr-adevar acel experiment cu copii si acela este rezultatul, este grav. Eu nu cred in el. Daca este o metafora prin care se sugereaza ca ceea ce omul invata, chiar gresit, asa ramane, inseamna ca pamantul se compune din imbecili.
Fragmentul de inceput care vrea sa descrie cadrul in care se desfasoara actiunea este atat de monoton si fara stralucire incat te face sa nu mai citesti.
Mai mult, nu e limpede. Mai iau un crampei din fraza : « colțurile stelei de mare din dreapta vitraliului gros ce-i încadra blazonul »
Cine incadra: steaua de mare sau colturile?
Cui incadra? Cine e « i », vitraliul? Vitraliul nu e blazon, nu neaparat.
Fie lipsesc niste virgule, fie exprimarea lasa de dorit.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-07-13 22:01:00 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bănuiam dar nu știam.
Pare să se confirme. |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-07-13 20:28:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Eu ma joc atunci cand mi se pare ca ceva imi merita atentia, gasesc diferite forme de raspuns si le arunc. Ca fosta sportiva va certific insa un lucru: ca sa puteti prinde mingea, va trebuie exercitiu."
(Amelia Cojocaru)
Amelia pentru ca ti-ai inchis caseta de comentarii, vreau sa mai adaug cateva cuvinte, aici, daca doamna Elena Stefan imi da voie.
Te-am citit de fiecare data cu atentie; ti-ai creat o personalitate si ti-ai cultivat un mod de a fi. Tu, aici, in acest text, ai jucat ca intr-un spectacol, cautand complicitatile publicului. Esti o adevarata sportiva! Ma bucur ca mai intalnesc oameni inteligenti, ca tine!
P.S.Si mie mi-a placut"Scrinul negru" dar si "Enigma Otiliei"! |
|
|
|
Postat
de catre
Vasilica Ilie la data de
2009-07-13 20:22:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asadar, de va veti screme sa scrieti ca in "Numele Trandafirului" sau "Codul lui Da Vinci", ba poate chiar un pic mai chinuit, adica fara stiinta intrebuintarii timpurilor verbului, veti binemerita de la Doamna Elena Stefan - alias Emanuel Cristescu - cununa de lauri a unei laude exagerat de binevoitoare, ba chiar orgiastic de satisfacute (na, ca n-am gresit cuvantul!) Pe mine pudoarea acestui maestru de ceremonii ma emotioneaza pana la lacrimi: cand lauda, o face sub pseudonim, dar nu oricare, ci unul feminin. Cand injura, redevine ceea ce este, adica jupan, gratulandu-i pe cei pe care nu-i inghite cu apelativul "distinse", ceea ce vrea sa strige "ciudatule!", "deosebitule!", om ca nimeni altii (cei normali). Subtilitatea sa de cartier marginas al spiritului ma emotioneaza atat de tare incat ii voi acorda medalia de atza si insigna "cel mai fruntas" la sensibilitate literara si pidosnicie culturnica. Pacat de risipa de neuroni. K |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2009-07-13 20:12:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamnă Elena (!),
De aplecat, nu obișnuiesc să mă aplec în fața nimănui. Mai ales în fața unui text, indiferent de conținut și coloratură ideologică. Doar îl evaluez. Cum nu sunt la prima operațiune de acest fel în decursul existenței mele, neasistate de nici o instanță parentală, textul cu pricina nu mi-a inspirat mirajul gustativ care v-a indus domniei-voastre starea de entuziasm estetic pe care tocmai ați mărturisit-o. În orice caz, tonul afectuos-didactic cu care îmi mîngîiați creștetul și mă îndemnați la reflecție mi se pare a veni într-o contradicție flagrantă cu sfatul de a nu manifesta "trufie estetică". Aceasta pentru cazul evident că dojana pedagogică prin care mă atenționați etalează, cu adevărat, un fel trufie estetică ce cheamă la ordine, deocamdată blînd și înțelegător.
Dar dacă, totuși, îmi respectați părerea, așa cum afirmați, atunci, pentru reechilibrarea dreptului de a rămîne la punctul de vedere originar, spun: e o pastișă lungă și insipidă după stilul clasic, (regret că nu mai am prospețima unor astfel de lecturi pentru a deconspira și zona din care se inspiră!), făcută cu intenția... subtil-elitistă (!!) de a da lecții de candoare intelectuală. Prefăcută, desigur.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-07-13 19:34:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia, despre impactul lingurii in universul bidimensional al ciorbei de potroace am citit si eu cu singuranta, demult - demult, undeva, (probabil intr-o "carte de popularizare a stiintei" - George Gamow sau cam asa ceva), dar reprezentarea e celebra asa ca nu mi-am pus nici o secunda problema paternitatii acestei "insertii".
Intrebarea mea e alta, si e banala: de ce ti-ai inchis caseta comentariilor? Polemicile purtate sub anteriul patriarhului ma stingheresc. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-07-13 18:36:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Peia,
1. Postarea sub pseudonim este permisa în cadrul site-ului Europeea.
2. Entuziasmul meu cu privire la bijuteria stilistică invocată poate fi susținut cu argumente. Dacă va fi cazul o voi face.
4. "Mărturisesc sincer că nu citisem textul pînă la capăt" De regulă, prima impresie, chiar bazată pe asimetrie de informațiii, ca în cazul de față, rezistă și devine prejudecată. Recitiți cu oarece aplecare acest text și cu siguranță veți descoperi valorile lui textuale. Și mai ales eliberați-vă de prejudecata de tip elitist "ceea ce place lui X, indiferent de valoare, trebuie ca mie să nu îmi placă. Trufia estetică poate fi o cauză dar nu o valoare în sine.
Oricum vă respect părerea dar nu sunt de acord cu ea. Nu este mult zgomot pentru nimic! Este o bijuterie literară. Nu un text științific. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2009-07-13 18:23:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mărturisesc sincer că nu citisem textul pînă la capăt. Cînd l-am văzut atît de încărcat și lălăit, cu toate că se străduiește să pastișeze minuțios stilul clasic, am abandonat. Să scrii o bună parte din el, făcînd paradă de cunoștințe arhitectonice și apoi să insertezi un fel de anecdotă cu nu știu ce bătrîn - desigur, jegos! - care pleda pentru știință, în timp ce boschetarii aruncau cu sticle în el, e cam facil. Și cam cu intenții pur polemice. Adică un fel de răzbunare care se vrea subtilă. Ei aș!
Plus că inserția e complet în afara temei. Dacă există vreo temă. Apoi să mai și împrumuți povestea cu universul bidimensional, care a fost luată din "Inteligența materiei", de Duncan, probabil, căci nu am putut verifica, întrucît cartea pe care am împrumutat-o nu mi-a mai fost returnată, este iarăși o dovadă de forțare a descripției.
În final, cînd, în sfîrșit ni se revelează scopul întîlnirii celor trei, adică povestea cu cașcavalul, zău că impresia de insipid mi s-a accentuat cu desăvîrșire.
Mult zgomot pentru nimic!
Adică, nu - a stimulat entuziasmul critic al vasilichii, care, sunt convins, în afară de o solidaritate manifestă, din motive sentimentaloide, nu a priceput nimica-nimicuța. Ceea ce demonstrează că scopul a fost atins!
Toreadorul/toreadoarea se poate retrage mulțumită în uralele arenei cam goale de asistență calificată.
De entuziasmul topicului doamnei Elena, nu zic decît atît: nu ar fi trebuit să abandonați nota feministă a antecomentariilor, doamnă! Deja bărbătoșenia comului mă face să mă întreb dacă nu ar trebui să-mi fac și eu o clonă.
Cu nunațe feministe, desigur.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-07-13 17:31:19 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|