(doina b)Carii in grindă-
(doina b)Carii in cruce....
(doina b)În rame,carii... (Monica Trif) teiul uscat-
(Karla) Casa carului -
(Eugen) imaginea ta
(Ioana Dinescu) Vioara veche -
Poemul pornește, evident, de la imaginea bizară a galeriilor scobite de cari în lemn. Structura sa auster-eliptică abia de poate ascunde o comparație subînțeleasă: a labirintului de galerii cu scrierea, a insectei cu un maestru caligraf.
În plan secund însă este surprinsă activitatea tenace a carilor subminînd rezistența lemnului. Căci, iată, cariul, pretențios, a ales să caligrafieze-n grindă, să-și înscrie mesajul distructiv în elementul menit să susțină durabilitatea construcției. Și aici (cu scuzele de rigoare, încalc domeniul Doinei), intuiția noastră e ajutată de ceea ce putem ști despre cari. Anobium pertinax se numește în englezește death watch pentru că, în timp ce scobește lemnul, produce un zgomot asemănător tic-tacului de ceasornic care ritmează trecerea ireversibilă și ruinătoare a timpului.
Cu caligrafia lui absconsă, doar prin imaginea unei scrieri căreia nu-i știm codul, cariul ne transmite mesajul înțeleptului Solomon: Zădărnicia zădărniciei, toate sînt zădărnicie...
Cu perspicacitate, Doina a spus-o și ea în trei feluri: (doina b)Carii in grindă-, (doina b)Carii in cruce..., (doina b)În rame,carii..., dar numai primul prinde grinda. Fără să surprindă elementul de rezistență subminat, alte completări au amintit de insectele-caligraf: (Anonim) Rontait de cari, (Karla) Casa cariului -.
Mergînd pe linia unui maestru reputat: aserb) poarta tăcerii se păstrează la nivelul unei pioase recunoașteri. (Monica Trif) teiul uscat- vede în trunchiul ridat al teiului o operă măiastră, iar (Eugen) imaginea ta celebrează o icoană personalizată.
Interesantă, completarea (Ioana Dinescu) Vioara veche merge pe altă pistă în care caligraful, la fel de anonim, și-a lăsat mesajul în lemnul devenit cîntător, durînd oarecum dincolo de timp.