|
|
|
|
|
|
|
|
|
un titlu de glorie |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Titlul, așa cum spune cuvîntul dacă luăm seama la înțelesul său deplin, nu este doar un simplu nume, ci și poate așa ar trebui să înțelegem orice denumire o instituire a calității, o proclamare a rangului, o învestire cu demnitatea ființei, o ungere cu mirul mirării. Refuzul de a da un titlu poemului poate să apară astfel ca un reflex al unei semnificații implicite activității poetice. Poezia este resimțită în ea însăși ca un singur cuvînt, ca o numire privilegiată, ctitoritoare de lumi, ca titlul cel mai înalt, acela acordat de fiecare dată Ființei. Or, în această situație, titrarea devine doar un adaos rutinier de catalog, un nume fictiv, banal, pedant, parazitar.
Totuși, un poet bun nu scapă prilejul de a remarca și promova expresia concentrată. Drept care, într-o vreme, era la modă să alegi ca titlu al unui poem versul său cel mai bun. Dincolo de modă, ne place să vedem aici o anume exigență nu lipsită de modestie: activitatea poetică rămîne inegală și nedeplin conștientă de valoarea ei de moment, nerămînîndu-i decît șansa de a se mulțumi cu posibilitatea, deloc de disprețuit, de a selecta și promova ulterior realizările sale prestigioase.
O ilustrare emblematică este și această alegere fericită a unui titlu de volum al lui Eugenio Montale Oase de sepia. El ni se impune nu doar ca un titlu de noblețe al întregii sale prestații poetice, ci totodată ca o definiție de supremă concizie a oricărei arte poetice. Un prim contact cu expresia ne relevă relieful ei negativ: sepia este o moluscă, o vietate lipsită de oase. Avem în față o crasă lipsă de realitate. Nu ne rămîne decît să urmărim, dacă vrem să ne lămurim, sensul figurat al cuvintelor.
Sepia omologată în grafică este cerneala (cu care de fapt animalul în legitimă apărare tulbură limpezimea, ce pe moment îi pune în pericol viața). Oasele, împăcare a regnurilor, confuzie a viului cu mineralul, simbol al durității și al duratei acum cerneală zvîntată pe foaia scrisă , se dovedesc astfel doar fragile și inconsistente arabescuri maculînd hîrtia. (Ambele însă o salvare în fața primejdiei de moarte.)
Nu numai că materialitatea obiectului surprins sau recreat astfel s-a redus la minimum, dar chiar și aceasta, atît cît este, nu mai este decît un simplu semn pentru o irealitate semnificativă. Demersul constituirii sensului pare a fi descris ca o veritabilă cascadă a derealizării și a dematerializării.
Pe această cădere însă, beneficiind de proaspătul suflu al simțirii, turbine suave convertesc prăvala în dinamismul unei nebănuite înălțări în spațiul sufletesc. Densitatea materiei pierite se reface în impetuozitate a închipuirii, realitatea brută anulată regenerează eteric în veritabilitate a ființei. Printr-o firească descumpănire echilibrul se reface: greutatea cedează locul gravității, masivitatea autenticității.
Litera singur și ultim reazem material al spiritului se constituie în pildă a puterilor sufletești, revelează structura de fantasmă a duhului, devine însemn al unei noi și înfricoșătoare demnități. Fragilă și vulnerabilă, ea trădează densitatea de colaps a materiei, comprimarea de resort, puterea explozivă gata să propulseze lumea întru spirit. În acest regim, sîntem lansați în plin miracol: fragilitatea coincide cu trăinicia, suavitatea cu consistența, gingășia cu puterea, coincidentia oppositorum ele concordă vibrînd la unison.
În delicata ei făptură, așternută din fuga condeiului în fragede atingeri pe zăpada hîrtiei, slova se confirmă totuși a fi scheletul viguros al spiritualității umane. Aeriană și efemeră, simplă adiere articulînd vibrații, limba se dovedește solul ferm al înrădăcinării noastre întru lume. Imponderabilă și umilă, poezia parcă în ciuda debilității sale constitutive se vădește a fi autentică armătură a Ființei.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Așteptam de mult un sponsor, Elia. Eu investesc acum în haiku.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 10:35:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multa poezie si substanta in eseurile tale...
Intotdeauna le citesc cu placere.
Si tot nu stiu daca le ai sau nu adunate intr-un volum. |
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-04-29 09:50:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aveam nevoie de virgula aia, merge după îndurător.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 09:39:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
numai maestrul Cioacă n-are milă
Luchi, îmi place-apucătura
ta, pe poetese însă, vezi tu,
îndurător eu le-am iertat,destul
le chinuie literatura.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 09:37:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Scuze de virgula nepotrivita la locul nepotrivit!
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2009-04-29 09:33:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, e misogin
El le urăște pe femei
Și pân' cuvântul să-l termin
Le chinuie cu mult temei!
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2009-04-29 08:45:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, imi place ideea: ...."poezia.....se vadeste a fi autentica armatura a Fiintei" , Dasein direct traductibil si mai aproape de ceea ce ar fi convergent capacitatii de A FI.....
Pretentios, stiu, sa ni-l alaturam pe Heidegger, dar, hei, de ce nu?
Interesanta si provocatoare scriere.
Merci!
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-04-29 01:11:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
scuze typo, de început de comentariu!
Și nu-l face nesuferit pe Luchi, CTA. E un om serios, scrie epigrame când vrea să ironizeze ceva, e o apucătură de scriitor, pe când niște misogini de pe aici, au lene să gândească în versuri!
... |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-29 01:08:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e rog sa-mi scrii numele corect, daca tot vrei sa-l scrii. Eu semnez cu numele oficial, acel "
Petronela Mariteasa" nu este numele meu. După cum te comporți de o vreme, sunt îndreptățită să te consider misogin. N-ai niciun drept să-mi sluțești numele. Dacă mai ai astfel de ieșiri nu-ți mai răspund, precum unui "grozav" de pe aici, cu nivel 200, orice ai spune (de bine sau de rău).
Te rog să fii cuviincios.Nu este cazul să ne tragem de șireturi! Tocmai acest lucru nu l-ați înțeles câțiva de pe aici. Între voi, bărbații, ca prieteni de pahar, puteți să vă și trageți de curele!dar lăsați poetesele în pace! |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-29 01:02:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Petronela Mariteasa, dacă vrei să jucăm șotron pe steluțe, nu te rușina. Lasă gramatica pe altădată. Epigrame să scrie nesuferitul ăla de Luchi.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 00:39:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CTA, i-ai speriat pe toți?!
Nu prea ai comentatori!Tu crezi că i-ai lăsat pe toți cu gura căscată! Mă gândisem să-mi spun părerea printr-o epigramă, dar m-am răzgândit!
... |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-29 00:31:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ca să nu apară iar comentarii, deși repet, eu cred în principiul acordării steluțelor în mod anonim, precizez că am înstelat textul de mai sus și textul "CELE TREI CERCURI ALE IMPOSTURII"
Merită și comentarii însă lipsa timpului mă pune în imposibilitatea de a le face. Cum din aceeași lipsă de timp nu am putut da curs invitației (somația a fost, sper, o glumă) d-lui Nicolae referitoare la textul "liedul ultimei (sic) extaze". Sper să-i pot da curs. Până atunci scuze. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-04-28 14:14:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|