PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Alias Text postat de radu soim Cercetezi chipul de dincolo de strălucirea violentă a oglinzii, orbit de lămpile mesei tale de machiaj, orbit de lumina halucinant de albă care îţi devoalează fiecare por, fiecate cută, fiecare tăietură de brici lăsată de tremurul mâinii atunci când mâna ţi-a adunat în tremurul ei toată emoţia şi pasiunea, lăsată de spasmul necontrolat atunci când mâna ţi s-a încordat de mânie sau de disperare. Îl cercetezi şi nu îl mai recunoşti, ai purtat atâtea măşti de-a lungul timpului şi toate ţi s-au întipărit pe figură, au devenit una cu tine, amalgam de trăsături străine şi totuşi atât de familiare, de parcă toţi acei străini cărora le-ai împrumutat identitatea şi-ar fi încrucişat adn-ul cu al tău într-o grotescă încercare de a deveni prin asta nemuritori, ei, nişte efemere chipuri închipuite, personaje care nu au avut altă fiinţă decât aceea pe care tu le-ai hărăzit-o. Cuta aceea dintre sprâncene, o ştii atât de bine, e cea mai veche, e tot ceea ce a rămas din primul rol pe care l-ai jucat. Dacă ai da la o parte toată crusta fardurilor, dacă ai răzui cuta aceea, dacă ai reuşi să destinzi muşchiul care îţi îngustează privirile ca două lame de cuţit, poate că ai regăsi în luciul oglinzii faţa adolescentului de altădată, ochii mari, curioşi, plini de candoarea unei copilării abia părăsite, plini de încrederea celui căruia viaţa nu i s-a arătat niciodată până atunci în toată hidoşenia ei. Atunci te-a lovit pentru prima oară, năpraznic, te-a năucit nu atât prin forţa loviturii cât prin surprinderea cu care te-a luat. Atunci ai lovit şi tu pentru prima oară, ai ripostat la fel de violent, ai rănit la fel de adânc fără ca asta să-ţi aducă vreo bucurie, vreo alinare. Atunci ţi s-a spus că asta înseamnă să fii bărbat, să devii bărbat, că fără acest început nu se poate, aşa cum o femeie nu poate deveni femeie înainte de a-şi pierde taina aceea păzită de ea cu o sfinţenie şi o ardoare egalate în intensitate doar de dorinţa de a o pierde. Te-a durut mai tare răzbunarea decât lovitura primită, te-a durut durerea lăsată de răzbunarea ta, şi atunci ai hotărât că e preferabil să-ţi ţii duşmanii departe, să-i avertizezi că există o limită dincolo de care jocul devine periculos, să-ţi aşterni pe chip o mască, asemenea mârâitului unui animal de pradă care-şi avertizează rivalii că încălcarea teritoriului nu poate însemna altceva decât război nimicitor. Apoi ai început să schimbi măştile, una după alta, după nevoi, după ceea ce credeai tu că se impune a fi ţinut departe, după fiecare eşec, după fiecare dezamăgire, crezînd cu tărie că în felul acesta nimic nu te poate atinge. Credinţă oarbă, credinţă fără temei, căci măştile nu puteau prevedea ceea ce urmează, ele erau întotdeauna remediu şi niciodată prevenţie, trebuia să se întâmple ceva pentru a adopta apoi masca salvatoare, întotdeauna după, niciodată înainte... Erai orbit de credinţa în ele, în măştile-moracol, atît de orbit încît nu ai realizat niciodată că nu chipul trebuia păzit, că nu el era cel vulnerabil, ci altceva, ceva ascuns adânc în tine, fărâma aceea de suflet rămasă fără nicio pavăză, acolo te loveau toate, în timp ce tu îţi fereai chipul sub chipuri străine ţie şi firii tale. Acolo, în acel adânc, în locul niciodată păzit, acolo se insinuează toate, fără ca vreo mască, oricît ar fi ea de meşteşugită, să le poată opri. Acolo, cuvintele au făcu atâtea ravagii cât toate loviturile încercate într-o viaţă, prefăcând haosul în lumină. Acolo, alte cuvinte sunt gata să spulbere totul, să readucă haosul primordial, să reinstaureze domnia măştilor. Cercetezi degeaba chipul acela străin de dincolo de strălucirea rece a oglinzii. Acolo ne vei găsi nimic. Poate cel mult nimicul de sub acele măşti devenite groteşti prin inutilitatea lor. Desprinde-te de oglindă, stinge toate luminile şi caută adînc în tine. Acolo unde nicio mască nu au reuşit încă să acopere strălucirea de odinioară. Lasă cortina să cadă. Viaţa e dincolo de cuşca sufleorului. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   latunschi, In ce masura e vinovat Voltaire pentru Revolutia franceza? sau Marx pentru cea rusa? Sunt, fireste, pentru ca ei au pus principiile. arsicele sunt pentru niste idei-pricipii care umplu lumea noastra si care ii definesc fara sa-si dea seama (ca in cazul de fata) pe multi contemporani, si care.... iar pentru a auzi cum creste iarba ai nevoie de Adevar. dupa ce-l ai..."iubeste si fa ce vrei"   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-03 09:09:28               critice latunski, nu doar adevărul este de mai multe feluri, ci şi foamea. A dumneavoastră trebuie că e una pantagruelică dacă vi s-a făcut de grătar la ora aceasta a dimineţii. Dihotomia Şoim - latunski e mult mai simplu de rezolvat: mai bine să fii. Pur şi simplu. Bucuraţi-vă de grătar. Promit ca la viitoarea întalnire să aduc şi un bol cu salată. Nu vă supăraţi pe Amelia Cojocaru. Am convingerea că e manată de cele mai bune intenţii. Manată, nu pavată. Tea. Da, pot spune şi aşa, simplu, Tea. Vă mulţumesc din nou.   Postat de catre radu soim la data de 2009-04-03 08:03:54               Stimate Şoim, Amelia este o fată care a citit suficient cît să-i dăuneze. De aceea nu mai aude cum creşte iarba. Dar îi şi foloseşte în a depista livrescul. Pentru că acumularea de idei din acest text seamănă cu o friptură suculentă. Fără garnitură. Prin „garnitură” eu înţeleg faptele concrete, penetrante iar prin „friptură” concluziile. Aşa mi s-ar părea OK. Poate că sînt doar atins de bulimie. Aşa că nu-mi permit o concluzie, încă. Dar te voi citi în continuare şi cu mare atenţie. Scriitura ta îmi spune ceva dar nu-mi „cade fisa”, încă. Ştii de ce? Pentru că în manualul meu de „Filosofie pentru şcolile de arte şi meserii”, care nu seamănă cu manualul de Filosofie pentru licee, adevărul este de trei feluri (cred că totuşi mi-e foame!), Adevărul absolut, Adevărul relativ şi Adevărul fiecărui individ. Intenţionat a fost conceput astfel, pentru a ne ţine crucificaţi între certitudini şi îndoieli. De, mai bine o zi Şoim decît un an Latunski! Merg să-mi fac ceva la grătar. O fi o certitudine, o incertitudine, cine ştie?   Postat de catre latunski criticul la data de 2009-04-03 06:07:16               Radu, prozatorul , stii foarte bine, nu e filozof, dar "umbla" cu idei atunci cand subordoneaza faptele....trairile sunt idei, nu/ intram in lumea lor inarmati cu arme total diferite filozofului....analiticul pare, zic pare numai a avea ascutimea cercetarii, dar este, de fapt, doar o incursiune subiectiva "foc" in ceea ce consideram important....chiar si ca idei fixe! Si inca ceva, ceea ce iti spun este strict colegial- ca prozator, vreau sa zic- n-am pretentii critice, numai curiozitatea cititorului inrait intr-ale cuvantului scris .... prieteneste, Calvar ps. Eu sunt Tea ....si atat!   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-03 00:45:13               Tea Nicolescu, ar fi fost o impoliteţe impardonabilă din partea mea să nu remarc faptul că am în dumneavoastră un cititor fidel şi critic. Puteţi să-i spuneţi proză de idei. Din păcate, eu nu sunt filozof, aşa că pot afirma fără jenă că este o proză de idei puţine, dar fixe. O glumă nevinovată. Vă mulţumesc pentru constanţa prezenţei dumneavoastră.   Postat de catre radu soim la data de 2009-04-02 23:10:00               alfred hitchcock, v-aş fi scutit de cel puţin jumătate din conţinutul comentariului de mai jos dacă aşezam ghilimelele de rigoare de-a dreapta şi de-a stînga acelor certitudini. Spiritul dumneavoastră detectivistic ar fi trebuit să sesizeze scăparea, pe care mi-o asum. PS. Oricum, vă mulţumesc pentru insistenţa comentariilor. Ştiu ce înseamnă să aştepţi să-ţi comenteze cineva textul, iar acesta să iasă din pagină nebăgat în seamă. Nu este prima mea încercare de a-mi scoate scrierile în lume. Lumea internetului e largă, dar metehnele ei sunt cam aceleaşi peste tot. E plăcut cînd textul postat naşte măcar un comentariu la adresa lui, nu? Chiar dacă acel comentariu îl face arşice. Cum s-ar spune, prefer să fiu înjurat decît ignorat. Nu sunt primul care rostesc asta. Iar dacă nu îmi ador numele, asta nu înseamnă că îl reneg. eagle e mai aproape de el decît costel sau marinică. Al dumneavoastră, Dubito Ergo Cogito   Postat de catre radu soim la data de 2009-04-02 22:47:37               Sigur ca ti-ai dori scrierea Sandei(dupa cum marturisesti) dar n-ai sanse....scrierea ta contorsionata de intrebari -evident ramase fara raspuns, nu pentru ca nu le-ai putea improviza, ci pentru ca nici nu sunt sigura ca le poti (putem) gasi vreodata- contorsionata, zic, cutremurata chiar de framantari este de cu totul alta factura....."umblatul" acesta, poate chiar orbecait in a intelege tine candoarea la distanta..... Proza de idei n-ar face prea multi bani fara acest....orbecait! ceea ce as obiecta textului acesta este tendinta interpretarii, eu as lasa chestionarul sa pluteasca in nesiguranta..... Dar, bine scris! Calvar*   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-04-02 21:32:39               1. Adevarul este unul singur: manual de filosofie clase de liceu. ex: dacă vă găsiţi maşina lovită în parcare înseamnă că o altă maşină, de cele mai multe ori identificabilă, cu numărul...., de culoare...şi marca..., condusă de şoferul X, v-a lovit-o. Nu se poate în acelaşi timp şi maşina..., condusă de şoferul Y, şi autobuzul... condus de şoferul Z, să fie autori. În schimb, dacă nu ştiţi cine v-a lovit-o, toţi cei enumeraţi mai sus pot fi prezumtivi autori. Concluzie: putem să spunem în acest caz că avem de-a face cu mai multe adevăruri? Aşa e şi cu lumea asta în care fiecare îşi clamează adevărul, fire;te, din ignoranţă. În realitate, Adevarul se scrie cu "A", fiind unul singur. Iarăşi mă veţi întreba "dar eu de unde să ştiu care dintre ei au dreptate, fiecare pretinzând că doar adevărul lor există"? Iar eu am să vă răspund că n-ar fi rău să-i ignoraţi. Pe de-o parte fiindcă ceea ce dumneavoastră vă par o sumedenie de adevăruri nu sunt de fapt decât banale manifestări ale simţului comun, iar pe de altă parte, nu aplecându-vă urechea în stângul-dreptul ci privind în sus la cer, veţi putea zbura. 2. Cred că facem parte din lumi diferite, câtă vreme eu mă simt bombardată doar de incertitudini în jur. Acum gândiţi-vă şi dumneavoastră, dacă aţi afirmat în fraza de mai sus că fiecare îşi clamează adevărul, cum de reuşeşte lumea din jur să vă creeze certitudini? 3. Îmi pare rău să vă dezamăgesc dar nu am căutat cine ştie ce subtilităţi textului, ba dimpotrivă, eu am fost subtilă când am încercat să fac puţină lumină asupra unor clişee des întâlnite în lumea noastră plină de certitudini. 4. În ce priveşte numele, am bănuit după textul pe care l-aţi postat că nu se confundă cu persoana ci cu...o mască, una dragă dumneavoastră câtă vreme aveţi pseudonimul "eagle" pe europeea. Nu marinică, costel sau mitică. alfred hitchcock   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-02 21:29:27               Un singur Adevăr, Amelia Cojocaru? Un singur adevăr într-o lume în care fiecare pretinde că „adevărul” e cel pe care el îl clamează? Care este acel Adevăr? E greu. Şi vă miraţi că un Şoim prelungeşte nefiresc introspecţia? Laşitate? Într-o lume în care certitudinile te bombardează la tot pasul, introspecţia, chiar prelungită, mi se pare un act de curaj. Comentariile dumneavoastră atribuie textului meu subtilităţi pe care eu nu le-am avut în vedere. Faptul că aţi revenit cu al doilea comentariu, legat mai degrabă de persoana autorului decît de textul în sine, îmi ridică un semn de întrebare: v-am deranjat cu ceva? Numele meu mi-a creat destule neplăceri în viaţă. Nu am simţit niciodată că m-ar reprezenta. Dar nici nu pot să-l schimb. Nici nu îmi propun. Adriana Giurca, nu pot sta cu ochii închişi decât atunci când dorm. Vă mulţumesc pentru bunele intenţii. Vă pot răsplăti cu o jumătate de zâmbet? Iulia Petronela, dumneavoastră spuneţi că e un text minunat. Amelia Cojocaru afirmă că e o dovadă de laşitate. Adriana Giurca mă îndeamnă să mă privesc cu ochii închişi, poate-poate aud muzica interioară. Iar eu nu ştiu ce să mai cred. Să mai scriu, să nu mai scriu? Indiferent de ceea ce veţi crede, eu n-o să mă supăr. Şi voi avea răbdare. Şi nu mă voi opri. Iar pentru liniştea unora dintre domniile voastre, voi lăsa măştile deoparte.   Postat de catre radu soim la data de 2009-04-02 19:52:20               "Pluteste drept inainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins spre a-ţi răsplăti îndrăzneala" laşitatea introspecţiei prelungite e nefirească pentru un şoim tot o regină   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-02 16:50:48               Minunat text, scris cu multa siguranta si forta in condei. Din graba, s-a strecurat o greseala spre sfarsitul textului, la "acolo nu vei gasi nimic" Am lecturat cu placere.   Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-04-02 16:50:22               Inauntru e toata stralucirea... Spuneam cu mult timp in urma " Daca vrei sa vezi cum arati, inchide ochii" Faceti o clipa asta, domnule Radu Soim! Vedeti oare dumneavoastra stralucirea pe care o vad eu acum? Adevarul e acolo? Iubirea se vede? Sunt ele cantec? Chiar daca uneori mai trist... Frumoasa deschidere. si lumina   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-04-02 16:19:02               Radu Şoim, Imi pare rau, îmi pare bine. Rău, totuşi rău. Că nu m-am înşelat aseară. :) Sufletul, Trupul, fardul, himenul, violenţa, candoarea, viaţa şi virtualul tău, regină sau cavaler, tovarăş sau mesean de-o ora înseamnă TU. Niciodată, dar niciodată o mască nu va fi altcineva, nu vor fi "trei in unul" iar dedesupt un suflet curat, de-nceput. Orice actiune, bocet sau indoiala te defineste PE TINE insuti iar atunci cand nadajduiesti sau te minti, acolo nu se zbat schizofrenic mastile. Rimelul iti face ochii stralucitori si adumbriti, insa aia sunt ochii tai, e privirea TA, e intrebarea unicului tau suflet. Tu inseli, tu barfesti, tu urasti, tu vorbesti, tu te razbuni, in spate nu e absolut nimic chipul, sufletul= TU ca sa vada cineva asta, cel mai simplu lucru din lume, are nevoie de ceva simplu, atat de simplu incat este acolo de la inceputul vremii. E vorba de iubire pe care, cu orice artificiu ar fi pictata sau scalambaiata, pe ea scrie tot...IUBIRE si nu e nevoie sa cauti pe sub haine o ai sa nu, vezi sau nu un singur Adevar   Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2009-04-02 13:20:40	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE