|
|
|
|
|
|
|
|
|
O lume frumoasă |
|
|
Text
postat de
elia david |
|
|
Au fost odată niște oameni foarte foarte harnici..
Ei umblau toată ziua de colo colo, să facă lumea și mai frumoasă.
Mai măturau o străduță, mai plantau un pomișor, mai îngrijeau de o floare care se aplecase prea tare și nu putea să se mai ridice și tot așa...
Pe unde treceau acești oameni totul strălucea, așa de harnici erau.
Numai că într-o zi s-a întâmplat că unul dintre ei s-a îmbolnăvit de tristețe.
Toți ceilalți veneau lânga patul lui și îl priveau.
Apoi dădeau puțin din cap și începeau: unul îi așeza cearceaful care atârna pe marginea patului, altul deschidea fereastra și avea grijă ca perdeluța să nu stea strâmb, unul scutura fața de masă de firimituri, apoi o așeza, bine întinsă, la loc, altul îi spăla cana și punea în ea apă proaspătă.
Ce mai, erau niște oameni harnici, așa cum fusese și prietenul lor până să se îmbolnăvească.
De aceea nici nu prea știau cum să-l ajute.
Într-o zi, pentru că nu avea cu cine să-l lase acasă, unul dintre oameni harnici își luă copilul cu el și se duseră la omul bolnav.
Acolo, tatăl copilulului își începu treaba: scutură o pătură, aerisi camera, șterse fereastra care nu mai fusese ștearsă de o zi întreagă, puse câteva flori într-o vază, așeză CD-urile cu muzică la locul lor, până când nu mai știu ce să facă și se întoarse cu fața către omul bolnav de tristețe, care acum râdea cu gura până la urechi.
Fiul său tocmai îi spunea o poveste.
Omului din pat îi plăcu așa de tare, încât îl rugă să i-o mai spună odată.
Era o poveste pe care oamenii mari și foarte obosiți de hărnicie o citeau seara la culcare copiilor lor.
Și în care se spunea că degeaba muncești toată ziua să faci lumea frumoasă, dacă tu nu ai cu cine să râzi și să te bucuri împreună de frumusețea ei.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica si Adriana, va multumesc - ma bucura nespus faptul ca ati rezonat la mesajele acestei scurte povesti.
|
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-02-24 21:47:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pe langa subiectul dezvoltat de Vero, finalul mai are un mesaj, zic eu. Acela ca putem uita foarte usor sa traim conform principiilor cu care incercam sa ii formam pe cei dragi . Noroc ca ei nu uita, si ne amintesc. :) |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-02-24 19:24:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu, am aprins-o. dar ale mele au prostul obicei sa dispara. O sa le pun pe sustache de-acu':)
Repar imediat neajunsul. Nu ma dor manutele.:) |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-02-24 18:52:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana,
Ne-am intersectat! Eu am pus teaua, pe a ta n-o vad. Poate ai uitat sa o aprinzi?
Cu drag,
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-02-24 18:49:57 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elia,
Mi-a placut in mod deosebit povestea ta. In afara faptului ca e foarte bine scrisa si ca, din pdv literar e o mica bijuterie, avand un suspans chiar in mica ei dimensiune, am apreciat la text poezia lui. Si, de ce sa mint? Pe mine personal m-a emotionat puternic. Pentru ca am gasit in ea subiectul la care ma gandisem si eu, acela al insingurarii individului in ziua de azi, in ciuda (sau din cauza???) multiplicarii mijloacelor moderne de comunicatie.
Stea si felicitari,
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-02-24 18:45:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am lasat deja votul si pentru ca deja e seara am aprins si o steluta.
Mi-a fost dor de povestile tale. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-02-24 18:44:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Adrian Mihai. Nu stiu cat de harnici suntem, dar este clar ca noi ne bucuram impreuna.:) |
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-02-24 18:29:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doamnă elia
bucurie mare mi-ați făcut postând din nou! chiar mă întrebam unde sunteți, mi-au lipsit căldura și delicatețea poveștilor dumneavoastră.
de la mine gânduri bune și felicitări din toată inima, mai mult nu am de unde...
și să știți că aștept cu nerăbdare viitorul material.
vă sărut mâna!
|
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2009-02-24 17:26:11 |
|
|