|
|
|
|
|
|
|
|
|
Străinul |
|
|
Text
postat de
elia david |
|
|
A fost odată un copăcel trist.
Care stătea pe marginea unui trotuar și se uita în jur la ceilalți copaci, cum înfloreau unul după altul.
Oamenii se opreau, le mângâiau crengile pline de flori albe sau roz, apoi își umpleau nările cu parfum și plecau mai departe.
De copăcelul fără flori nu se apropia nimeni, fiindcă era lipsit de frumusețe.
Brațele-i păreau uscate și neprietenoase.
Părea un străin care, venit de departe, nu își despachetase încă frunzele șifonate din multele valijoare verzi, pe care le târâse după el.
De oboseală, mai avea puțin și se proptea de un stâlp - înflorit până și el în acea vremelnică primăvară.
Așa trecu o zi, trecură, două, trecură trei, până când copăcelul își aduse aminte de tatăl său - care, mai întâi i-a arătat cum sunt oamenii, apoi l-a trimis să locuiască, pentru a se desăvârși, în mijlocul lor.
Nu pentru mult timp, i-a spus, doar pentru cât vor mai putea ține în viață pământul.
Numai că oamenii începură să se grăbească.
Iar dacă nu le făceai pe plac puteai să o pățești rău de tot.
Mulți copaci bătrâni și cu adevărat înțelepți fuseseră tăiați din cauza trunchiului prea puternic, a umbrei prea dese.
Dar, hai, să nu se plângă: mai ales că îi făcură și lui loc pe o margine de trotuar, unde, mai de voie, mai de nevoie, se puse pe cerșit priviri...
- Ați observat că urâtul ăsta nu ne dă flori? spunea câte unul.
- Am observat, să-l tăiem! răspundea altul.
Dar ceva îi împiedica și copăcelul mai primea, tremurând, încă o zi de viață.
Cu teama aceasta crescu și se făcu uriaș.
De înflorit, însă, nu înflori decât după ce bunul Dumnezeu transformă din nou pământul într-o minunată și eternă grădină.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Liviu.
|
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-02-12 17:58:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Morala ar fi aceea că a presăra mărgăritare în calea porcilor e risipă.
Mai înțeleaptă natura decît noi. Iar tu, Elia, mai înțeleaptă decît toate. :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-02-12 10:48:53 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|