|
|
|
|
|
|
|
|
|
Te duc departe culorile pictate de tine |
|
|
Text
postat de
Suzana Deac |
|
|
Dintr-un fir de praf îți cresc aripi până la cer
Zborul amețește pe cel pe care ai apucat să-l ții în brațe
Distanța dintre voi descrește vizibil, dar nu știi
Când te apropii de el, te apropii de pământ sau de cer
Când îl ții în palmă, l-ai apropiat de suflet sau de nemurire
Pustietatea răcnește, dunele se transformă în puterea vântului
Dispar esențele umane în misterul deșertului
Când în mulțime te simți singur și de foc degeaba te ascunzi
Aștepți un sunet cunoscut, deslușit, care pune perină sub capul tău chinuit
Mergi înainte și gândești prin alții, aștepți eternitatea
Să-ți vină rândul, să fii primul, cândva, cumva, undeva
Când viața respiră aer curat, deși grânele îți ciufulesc amintirile
Sensul tău nu se pierde, te duc departe culorile pictate de tine
Vei trăi în imaginea ochilor, în creierul viitorului
În inteligenta vântului, în turbarea vieții și a nisipului
Hai cântă, te rog, cântecul născut din valuri și șoapta apei
Din semnalul bufniței și al tău vis peste noapte
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23958 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|