|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Lucia Popescu |
|
|
e o nevoie de liniºte din când în când
paºii noºtri ºtiu
marea îºi înghite valul
frunzele îºi odihnesc fruntea
privind tãcere deasupra
pescãruºi cu aripi ude
în tempera picteazã doar strigãt pe cer
alb ºi albastru fluturat de vânt
fluturii îºi tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tãlpi desculþe le-afundã-n nisip
nimeni nu strigã
durerea se simte
azi tace…
câteodatã timpul ne-apasã în piepturi clepsidre
secunde se scurg picãturi
doar mâinile îºi mai vorbesc între palme
doar buzele îºi mai înþeleg un sãrut
doar paºi fãrã urme în mare
deschisã îºi scapã din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce…
e o nevoie de liniºte din când în când
ºi ochii au timpane
se-ascultã… |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liniºtea de multe ori grãieºte mai bine decãt noi. Ochii ºtiu sã vorbeascã mai bine... Trebuie sã ºtim însã CUM sã îi privim, ºi mai trebuie.. sã fim lãsaþi sã îi înþelegem... Deschidere..
Mulþumesc mult, Sorin! |
|
|
|
Postat
de catre
Lucia Popescu la data de
2006-01-12 13:35:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poezie simpla, linistita, o poveste de pe malul unei mari ce se ascunde intr-o amintire duioasa, o mare de ganduri cu scoici si valuri, cu pescarusi si perle captive intr-o clepsidra uriasa si invizibila pentru multi dintre noi. Nisipul ce ascunde urma si o pastreaza insa undeva in adanc, ca o amprenta de neuitat. Si palmele, vesnicele palme ce alinta apa inspumata a unui val calator. Unui visator.
Melancolie si o privire dupa umar..., cum ar fi fost daca...
Asta mi-a inspirat poezia ta. Reusesti prin cuvinte simple si banale sa construiesti palate. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-12 08:23:44 |
|
|