|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Raluca-Mariana Negulescu |
|
|
Argint topit în nesfârºit.
Colaps al universului tãcut...
Îmbrãþiºãri prea oarbe cu pãmântul,
Crotal te-nvãluie în vise.
Infern...sau Rai? |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poemele tale sunt gânduri ce ºi-au rupt parcã lanþurile pentru o nevoie cosmicã. Apoi stau liniºtite, alãturi, pe un bolovan ºi fumeazã o þigarã în libertate, întrebându-se dacã nu era mai bine înãuntru, fiindcã universul este atât de mare, pare in colaps, îmbrãþiºeazã orb pãmântul, ºi-un ºarpe uriaº învãluie totul în strânsoarea-i.
E Rai sau.. Iad?
Asta va trebui sã þi-o lãmureºti singurã, Raluca.
Daca El-ul pentru care înfruntai zãpada este cel cãruia-i ceri sã te ucidã, altfel va fi ucis, înþeleg cã problema e propriul trup în care ne simþim prizonieri ºi din care scãpãm rareori prin iubire.
„arunca-mi trupul greoi si obosit
de veacurile ce l-au lovit” –
“ Fericirea - nu o mai vreau”.
Pui totul la bãtaie într-un joc periculos mizând cã acestea nu se vor întâmpla.
Atâta timp cât lumea pe care o visezi nu este clara, atâta timp cât nu redai experienþele trãite dupã ce ai fost „omorâtã”, dupã ce þi s-a „ars fericirea”, concluziile, jocul tãu poetic rãmâne o încercare fãrã substanþã, chiar dacã nu pot sã trec pe lângã el nepãsãtor, fiindcã zborul , clocotirea, arºiþa, topirea, sclipirea, incendiul, ºi mai ales tu, care plângi cu ploaia care cade, mã fac sã stau locului
ºi sã-cerc sã-nþeleg ce se-ntâmplã. Dacã nu pot sã fac ceva pentru tine, fã tu ceva pentru mine, învaþã-mã cum sã n-ajung în Infern ºi poezia e... gata.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2003-11-17 04:57:06 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23956 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|