|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Raluca-Mariana Negulescu |
|
|
Am spânzurat speranþa
de cariatida mucegãitã,
roasã de scarabei nebuni...
M-a privit cu ochii sângerii
otrãviþi de mãtrãgunã mucegãitã.
Eu am plâns ºi mai vesel
Iar vocea ei a scârþâit
sub geamãtul atroce al lunii.
M-a învelit þipãtul ei strident
în mii de pânze de-ntuneric
ºi...am orbit.
Noroiul iubirii mã sufocã,
mã duce la vale iar eu mã agãþ
cu ghiare, sãlbatic,
de-un chip palid cu ochi sângerii... |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ce-i ºi cu Speranþa omului!
Chinuie, dar nu te lasã sã mori, se-mbracã-n noroi otrãvit ºi-otrãvit de iubire, ºi trage la vale orbii de noi care plângem vesel sau ºi mai vesel pe rând, sub geamãtul lunii cu ochi sângerii, spânzuraþi de chipuri palide ºi mãtrãgunite - plase de-ntuneric, umbre de noroi ce sufocã chiar cu iubirea.
ªi facem cruci largi cu privirea în sus, câteodatã luãm foc dacã-i atinge cineva firul de pãr.
Speranþa-
Paiul plutind pe ocean,
luminiþa la capãt de drum,
zori ºi far ºi sãrut agurid
mânã întinsã seminþãrind
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2003-11-16 16:57:43 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23956 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|