|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
Bãrbaþii ºi femeile se iubesc din totdeauna, bãrbaþii ºi femeile se urãsc din totdeauna. E simplu. Însã nu despre asta este vorba aici...
Iubim. Mereu. În altã parte. Întâi am ales sã iubim cu ochii deschiºi, nedesluºita lume de dincolo de noi, pe care, o vreme, a trebuit la început sã o urâm fiindcã dãdea buzna cu zgomotoasa ei viaþã. ªi atunci am iubit ce se auzea din noi.
Am iubit mâinile ce ne þineau în braþe, într-o legãnare, într-o adormire, cu un zâmbet de veghe sau de bucurie. Dar fiindcã în clipa urmãtoare plecau, dispãreau, le-am urât, cãci ne pãrãsiserã într-o înþepenire rece, uneori în plâns, alteori în foame ºi mai ales în singurãtate.
Am iubit apoi vocea demnã, fermã, legiuind miºcãrile, interdicþiile uºoare, sau nu, rosturile, privirea aceea stãpânã sau cel puþin nezdruncinatã care ne-a învãþat ce este verticalitatea. Dar într-o zi ne-a frânt poate cu o pedeapsã mai asprã, ori cu o neînþelegere, ºi ne-am revoltat, ne-am opus cu vehemenþã, am zdruncinat orice limitã ºi ne-am scuturat de dreptãþi, nemaiubind.
Am iubit copacii, pãmântul, valurile, strãzile, camera, primul cuvânt, înstelarea, rãsãriturile, poemul, cartea, scrierea, imaginile, muzica, am iubit idelaurile, valorile, glasurile ce ne însoþeau, porþile, podurile, locurile necunoscute, scrisorile, amintirile, am iubit tot ce ne fãcea sã ne fim nouã înºine iubire, sã creºtem, sã fim.
Am iubit apoi femeia, sau bãrbatul, pentru prima datã, nebuneºte, ca ºi cum ar fi fost unica fiinþã demnã de iubit, de pãstrat, de urmat. Prima îndrãgostire. ªi s-a dus, fireºte, într-un fel s-a dus mai departe, ieºind din lumea noastrã mai brutal sau mai fin, oricum suficient nouã ca sã mai urâm puþin, sã urâm încã o secundã intens.
Iubim locurile pe unde trecem ºi pe care poate le vom lãsa pentru totdeauna în urmã, iubim clipele ºtiind cã nu se vor mai întoarce, ne iubim pãrinþi, prieteni, amoruri, copii, omul de lângã noi, idolii, dascãlii, ne iubim pe noi. ªi totuºi, rãmânem adesea fãrã iubiri, ca ºi cum ele s-ar duce, uneori ar muri, s-ar îngropa pur ºi simplu, sau ar dispãrea precum iluziile, visele.
Iubim în joacã sau iubim sfânt, pasional sau tandru, cu voluptate sau molcom, în neºtire, în tainã, sau posesiv, devorant, fãþiº, expus, iubim sacru, iubim cu disperare, iubim cu atâta devotament uneori, iubim parºiv ºi ºantajist alteori, iubim de nu se poate, iubim imposibil de cele mai multe ori.
Iubim pânã când nu mai ºtim ce este iubirea, plângând sau râzând în hohote, iubim cu teamã sau cu groazã, iubim în solitudine, iubim în ºoaptã. Câteodatã cu supunere, alteori înstãpânindu-l pe celãlalt de parcã ar fi regatul nostru. Iubim feciorelnic ºi curat, iubim nuanþat sau în alb-negru, iubim duios ºi gingaº, iar alteori furtunos, sau cu neputinþã.
Iubim prea departe, o iubire apusã, o iubire smulsã, aparent uitatã, rãmasã în noi, în tainele noastre, deºi trecem pe alte strãzi, pe altã bancã ne aºezãm, primim alte sãruturi, facem în bune dimineþi altã dragoste, creºtem acest copil, pãstrãm un temei ºi un legãmânt... Ochii uneori ne rãmân cãutând nu se mai ºtie unde, de când, în cu totul altã parte.
Iubim. Mereu. ªi mereu în altã parte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae, multumesc de citire. Oriunde am fi, ca loc, ca timp, din trecut si pina maine, iubim mereu cu o parte din noi, ascunsa, poate nestiuta sau neamintita, iubim mereu o alta parte a ceea ce am trait pina atunci.
Si tinjim in alta parte, dupa ceva ce dorim sa iubim. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-08 08:53:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sunt de acord cu Ela.
Fericirea se afla totdeauna in alta parte si nu facem altceva toata viata decat sa alergam dupa ea.. Iubirea absoluta este o utopie. Fiinta umana este limitata, nu este destul de puternica s-o primeasca sau s-o duca. Iar daca reuseste cu o iubire, doua, raman celelelte mii dupa care sufletul totdeauna va tanji. Exista si exceptii si nu vreau sa intristez.
De aceea romanii plecati saruta pamantul tarii cand se intorc, fiindca erau in alta parte.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2005-02-08 08:49:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exista mereu in noi si un "alta parte". Ca spatiu si timp psihic, in fiece minuta de viata exista mereu si un "alta parte". Si de aceea iubim mereu si in alta parte.
Imi place dialogul cu tine, fiindca nu ma lasa sa stau locului: ma duce de fiece data in alta parte. Din mine. Din mine-le nedescoperit inca.
Sortita sunt iubirii, Elena.
Drag,
Azur |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-08 00:13:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu acest fapt, cu care sunt de acord 110% ca sa ma exprim usor paradoxal, am invocat eu. Am afirmat mai jos "Eu ma numar printre optimistii care cred in iubiri eterne, care cred ca oamenii, lumea se pot salva prin iubire iar poezia este unul dintre mijloacele prin care iubirea de toate felurile poate fi salvata." Intr-un poem mai vechi spun chiar "mi-am ales drept blazon iubirea..."
Eu mi-am exprimat nedumerirea pentru dichtomia pe care ai adus-o in discutie prin sintagma din titlu si finala "in alta parte". Iar incercarea ta de a-mi spune ca prin "in alta parte" se intelege in alta parte a fiintei nu m-a convins.
Oricum, eu nu fac un capat de tara din aceasta. Mi-am exprimat numai nedumerirea ca sa nu-i spun surprinderea pentru o asertiune cu care funciar nu pot fi de acord. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-08 00:07:59 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, de la prima litera, pina la ultima este intru iubire. In fiecare celula de suflet de cind ne nastem si pina cind ne stingem avem picaturi de iubire. Iubim. Si cind credem ca nu iubim, tot iubim. Sau am iubit. Sau vom iubi. Ca este un parinte, o zi, o pagina, o apa, un rasarit, o muscatura, o umbra, un zid, un copil, o creanga, o icoana, o culoare, o privire, un vis, o sora, un dascal, pe noi, pe ei... Mereu.
Iubim. In fel si chip. Nestiind. Insa iubim.
"am iubit tot ce ne fãcea sã ne fim nouã înºine iubire, sã creºtem, sã fim."
Regret de nu pot transmite pe cit simt.
Drag,
Azur
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-07 23:55:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca "Iubim. Mereu. ªi mereu în altã parte." inseamna in alta parte a fiintei noastre ai dreptate si eu am interpretat abuziv.
Nu stiu ce ma face sa cred insa ca nu acesta este sensul profund al textului ci, din pacate, sensul decelat de catre mine, pare a fi acela al perisabilitatii iubirii (chiar iubirilor de orice fel) si metamorfozarea ei (lor) intr-un fel de alergare nebuna tot mereu catre altceva, abandonand ori fiind abandonati. Ca un corolar fie al frustrarilor, fie al banalizarii. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-07 23:48:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca "Iubim. Mereu. ªi mereu în altã parte." inseamna in alta parte a fiintei noastre ai dreptate si eu am interpretat abuziv.
Nu stiu ce ma face sa cred insa ca nu acesta este sensul profund al textului ci, din pacate, sensul decelat de catre mine, pare a fi acela al perisabilitatii iubirii (chiar iubirilor de orice fel) si metamorfozarea ei (lor) intr-un fel de alergare nebuna tot mereu catre altceva, abandonand ori fiind abandonati. Ca un corolar fie al frustrarilor, fie al banalizarii. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-07 23:47:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iubim mereu in alta parte inseamna si legenda, si visul, si omul, si trainicia, si divinul, si ce iubiri salasluiesc in noi. Iubim aici, iubim mereu si tot ce am iubit cindva, tot ce iubi-vom cindva, chiar si cind nu ne dam seama ca iubim, iubim. In alta parte a fiintei noastre, mereu exista o iubire de ceva, de cineva. Altfel nu am putea trai nici o secunda in plus.
Aceasta a fost ideea implicita, aici foarte pe scurt exprimata. Citeste-ma dincolo de cuvinte, in acea "alta parte" a cuvintelor.
Eseul meu s-a vrut a fi pentru cei ce cred a nu mai iubi, a nu fi iubit vreodata, ori a fi pierdut irevocabil iubirea. Vocea mea labirintica le aduce aminte ca iubim cit putem trai.
Multam si pentru acesti pasi, aici.
Daniela |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-07 21:21:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma tem ca te inseli. Mult. Chiar foarte mult. Pentru toate tipurile de iubiri investigate. Din fericire exista iubiri, permanente, eterne, neinlocuibile. Iubiri arhetipale. Marea literatura a lumii este plina de astfel de exemple.Daca ne gandim si numai la Tristan si Isolda ori la Romeo si Julieta. Imi vine in minte acum o replica din Evghenii Oneghin: "dar eu altuia i-am fost daruita si ii voi vi pe veci credincioasa" S-ar putea sa-mi spui: livresc. Da dar livrescul are originea in realitate. Daca vei citi cu atentie, si pe acest site vei gasi exemple.
Vei fi fost poate intr-o pasa proasta cand ai afirmat sententios si aproape imperativ "Si mereu in alta parte"
Insa partial ai si dreptate. Ca exceptie. Sigur exista o oarecare degenerscenta a iubirii, ba unii spun ca lumea nu mai poate fi reformata, atat de mult s-ar fi pervertit. Insa de aici si pana la generalizare este cale lunga. Ce vor zice milioanele de indragostiti care au ajuns la senectute, ce vor spune milioanele de copii si parinti care, desi departe nu suporta nici macar ideea de a nu-si da zilnic un telefon de a-si scrie din cand in cand o scrisoare, cum vor reactiona toti aceia care-si doresc cu ardoare sa revina in locurile natale si saruta pamantul tarii cand ajung la aeroport ? Si ale caror reverberatii le poti citi si pe acest site ? Ca sa nu mai vorbesc de miliardele de crestini care-l iubesc desavarsit pe Cristos, etc. etc. Sigur, ca fapt artistic, textul tau poate avea motivatia declansarii unor procese de constiinta, a unor polemici, etc. Insa ca valoare de adevar este departe, asa de departe de realitate ca, personal, nu-mi fac nici o grija.
Eu ma numar printre optimistii care cred in iubiri eterne, care cred ca oamenii, lumea se pot salva prin iubire iar poezia este unul dintre mijloacele prin care iubirea de toate felurile poate fi salvata. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-07 20:22:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelie draga, si eu iti multumesc pentru asezarea ta de cuvinte dragi in Azur.
Sa ne traim iubirile.
Drag, tie, Azur
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-07 20:15:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
imi place cum ai surprins nuantele iubirii.
iubirea ca un dar pe care ni l-am facut noi insine chiar inainte de a ne naste, iubirea ca un intreg caruia ii apartinem... |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2005-02-07 19:42:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|