|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
Mi-am ridicat piciorul
pânã-n stânca acelui munte
unde tu despicai în douã
secundele
ªi mâinile mi le împleteam
înnoptând peste hãuri
când þi se stingeau ochii
peste norii minutelor mele
iubind
Îmi alunecam ºoldul
înclinând ora pe cadranul
gândului tãu aprins
rotindu-þi plânsul inversând
dimineþi
Umerii mei dezbrãcaþi
de mistere
îºi încep sãrutul pe jumãtatea zilei
ºi rochia mea destrãmatã
îþi umple ochiul tãu
pânã la glezne
ªi îþi ridici piciorul
încet
pânã la curgerea aceea de val
unde eu nu putea-voi despica
vreodatã
secundele-n douã
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, ca si la o pictura, sau sculptura, sau orice creatie sensul sau polisemia este si in ochii privitorului.
Am inteles si sinceritatea si nobletea, si am nevoie de ele, dincolo de puncte si de virgule, in toate sensurile.
Iti multumesc stii bine pentru efortul tau de a ma vedea. Mi-ar fi placut sa fim impreuna in muzeul Rodin, privind acele sculpturi.
Inaltarea dinspre trup cu dragoste spre sublim este chiar si in titlu.
Cred ca grseala mea este de fapt ca las loc la prea multe interpretari. Las fiecaruia spatiu sa vada ce doreste el, ce simte el, ascunzindu-ma pe mine. Cred ca voi reflecta la asta si voi tine seama de conotatii.
Cert este ca nu vreau sa schimb fondul, ci doar forma. Si sunt mult mai putin personala in textele aici afisate decit o buna seama din cei de aici.
De felul meu tin seama de sfaturile binevenite si bine intemeiate. Celelalte le las sa piara dintr-o privire.
Te astept cu drag, Elena, stii bine.
Daniela |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-09 21:07:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daniela, regret ca nu mai sunt si alte puncte de vedere pe acest subiect, pentru ca, din pacate, "din afara" asa se vede, exact cum ti-am spus (mai precis, asa am vazut eu; si, la rigoare, as putea detalia!). Probabil voi fi fiind eu o cititoare mai carcotasa sau mai fantezista!!! (mea culpa)
Tot ce am spus, am spus "sine ira et studio" si cu deplina sinceritate. Adica pasibila de a face greseli. Insa cu cea mai nobila intentie de a te feri de aceste posibile si destul de probabile, trimiteri.
Te astept cu alte lucrari mai putin pretabile la astfel de conotatii! Pentru ca, daca te poti detasa si contextualiza, incepand cu titlul, vei observa ca judecatile mele se sustin pana la virgula. Si sunt sigura ca stii ca poezia se preteaza la plurisemnificatii! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-09 19:06:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
As mai adauga doar ca versurile mi-au fost inspirate de citeva sculpturi ale lui Rodin ("Paolo si Francesca", "Danaida", "Eros si Psyche" si mai ales "Sarutul"). Nimic "canin" in ridicarea inspre piscuri si cer, sau inspre curgerea de val a piciorului...
Si nu e suparare, e o mirare profunda.
Atit. Orice cuvint in plus e inutil.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-09 14:46:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc fiindca mi-ai atras atentia asupra erorii de scriere din "alunecam". Am corectat.
Frumusetea (sau paradoxul) este ca aceste versuri nu se adreseaza nimanui, sunt doar imaginare, nu au nimic personal, cu atit mai putin de jurnal, in nici un caz intim; este pura imaginare a unei uniuni in dragoste ceva mai desprinsa de pamintesc si transpusa intr-o imbinare de munte-mare, de eternizare.
Daca ar fi fost citusi de putin personal sau intim, ai incredere ca l-as fi postat la personale, sau pur si simplu nu l-as fi postat deloc aici. Am indeajunsa discretie si retinere, indeosebi in ale iubirilor.
Multam pentru trecere prin cuvinte.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-02-09 08:58:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Poem marturisire de jurnal intim.Prea personal si dedicat. Excesiv transparent spre licentios. Ori poate pudibonderia mea este de vina.
Sufera si la realizare "facut-am", "Mi-am ridicat piciorul" imagine conotativ canina,"Îmi aluncam ºoldul" ???,
"Ar putea fi frumos:
Umerii dezbrãcaþi
de mistere
îºi încep sãrutul pe jumãtatea zilei
rochia destrãmatã
umple ochiul
pânã la glezne"
Licentios:
"ªi îþi ridici piciorul
încet
pânã la curgerea aceea de val
unde eu nu putea-voi despica
vreodatã
secundele-n douã "
Daniela, sper sa nu te superi. Eu am poate naivitatea sa cred ca nu este prieten acela care lauda greselile.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-09 08:15:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120073 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|