PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Daniel Bratu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   dorul e chiar nemurire, dar aici, tratat parodic, e in balans permanent, intre inefabil-ideal si revarsarile pur sexuale - combinatie exploziva de inchipuiri ambele, nocive pana la autodistrugere, candela de rosu - cliveaza ca inteles, si ea, intre pomenirea sfanta, turbare (dupa cum ai scris si tu)- pierderea mintilor si erotismul ieftin al "felinarului rosu", gelozia - ca iesire din sine, nebunie a fantasmelor, a imparatiei umbrelor, interpretarile tale ma surprind prin fidelitatea apropierii de sensuri, pe mine, gelosul :), multumesc, Simona, cu drag, P.S. textul e plecat dintr-un comentariu la o pohema (nici nu mai stiu care), era cumva dedicat, in joc de rol, autorului, adunat de printre randurile sale   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-10-03 10:41:26               „Dorul ei” (al geloziei ?), care se naşte „din nemurire” şi apoi „se preface în lut”, revenind ciclic, copleşitoare pentru „prea strâmta lume”, în care totuşi, după cum se vede, încape; „lacrimi cusute în ochi de crocodil” – adică inexistente, sau în orice caz nesincere, în „iarna grea” în care oricum îngheaţă orice picătură de lichid. „roşul aprins”, culoarea turbării, conturează sentimentul (?), care de fapt e „fără de cuprins”, adică n-are margini; „revărsările la kilogram” cred că sugerează faptul că gelozia este un simţământ ieftin, gen „second-hand”, care (cam :)) veşnic va găsi câte-un „alt ins” care să-l alimenteze... *semnele de întrebare dintre paranteze exprimau nesiguranţa mea asupra subiectului (care nesiguranţă, după ce ai făcut modificarea de la titlu, parcă s-a mai răsfirat oleacă :)) *dacă am făcut „erori de greşeală” în interpretare, te rog să ai milă. Sunt o biată începătoare. :)   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-10-02 21:10:19	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE