PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Remarc un eseu bine realizat cu bătaie lungă... În legătură cu a te crede sau nu Napoleon sunt multe de spus şi nu mă întind acum pentru că discuţia nu poate fi epuizată nici pe departe în câteva rânduri. Mă voi opri la un fragment care m-a pus pe gânduri în ceea ce priveşte rostul unui atelier literar. Veleitarul este suficient şi satisfăcut. El nu ţine să afle cine este, ci să-şi ateste şi să-şi impună suficienţa drept autoritate, merit, valoare. Ambiţia lui nu este să fie cu adevărat (străduindu-se pentru asta), ci să se dea şi să fie luat drept ceea ce de fapt nu este şi nici nu poate fi vreodată. Mă întreb dacă un veleitar nu ţine să afle cine este şi nici nu-l interesează altceva decât să-şi impună (non)-valoarea, atunci de ce să se înscrie într-un atelier literar? Eu cred că într-un atelier literar se învaţă arta de a te folosi de cuvintele şi cum poţi învăţa dacă nu ţi se arată unde greşeşti? Comentariile exclamative fie în sens peiorativ, fie în sens laudativ, fără nicio explicaţie mi se par complet lipsite de logica postării pe un sait unde fiecare îşi propune să-şi îmbunătăţească stilul prin confruntările cu părerile celorlalţi! Se eludează chiar scopul înscrierii pe un atelier literar! Votez textul şi te felicit pentru felul în care l-ai construit!   Postat de catre Magdalena Dale la data de 2006-08-08 13:09:23               Aşa e, Corneliu. Putem dialoga. Şi apoi, nu sunt chiar atît de nebun încît să cred că întregul adevăr se află în curtea mea. Chiar dacă uneori mă cred Napoleon! :)))   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 10:14:08               "M-ai pus pe gînduri..." Mulţumesc Liviule pentru fair-play. Şi Ginei care se vede că e epuizată. Chiar dacă am abordat un subiect delicat şi cam fierbinte, sper că am avut o discuţie decentă şi fructuoasă. Este bine că putem dovedi faptul că se pot purta şi discuţii animate fără a cădea în trivial. Colegial şi nu duşmănos.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 10:07:50               Într-o piaţă veche mi-e popasul. Iar piaţa e la mine, în Cluj Napoca. Curios, nu l-am privit niciodată astfel. Deşi l-am privit poate de sute de ori. M-ai pus pe gînduri...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 10:01:00               Ginei şi lui Liviu un poem combatant: "Într-o piaţă veche mi-e popasul. Adast să-mi umplu înc-o dată ceasul privind la o statuie de aramă, rămasă-aci din veacuri de candoare. O vrajă-n preajma ei mă cheamă. E sfîntul care a purces călare cu suliţa bălaur să omoare. Cînd sfîntul s-a pornit pe cel coclaur să-nfrunte - hotărît, dar fără ură - primejdia, a îmbrăcat armură lucrată-n ochiuri ca din solzi de saur. Cine şi cum îl învăţase-anume că-nvingătorul, dacă vrea să-nvingă, e nevoit să semene cu-nvinsul? Cine i-a spus lui, focului prin lume, în zale de reptilă să se-ncingă? Sosit de undeva din dimineaţă, se bate-acum la blestemata gîrlă. Cum seamănă în şea, luptînd cu braţul, el însuşi, Sfîntul Gheorghe, c-o şopîrlă!"   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 09:52:21               CTA- don professore,chestia de stilistica o vad, ca nu sunt fara de suflet si nici inraita si nici proasta...insa anexarea adusa de Liviu B, ca e stilistica, ca e franchetze, ca e stil, ca e faire-play...astept confirmare...undeva, intre cele multe spuse, omul traieste, nu gusta-negustand spusele-spuselor-lor semnate sub un nume X sau...altfel...OMUL TRAIESTE INVATAND GRESIND...IERTAND...cine nu considera asa sa ridice mana...dupa doua zile ma duc si eu la culcare, Liviu Bordas a ridicat o piatra Kilometrica in obrazul umanitatii...altul sa numere mai departe KM...consideratii Liviule, goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 09:44:12               Corneliu, îţi dau un exemplu de ceea ce înseamnă interpretare: şi-a ieşit din rol Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Ea, pe scena epigramei, Se foia ducînd platoul, Şi, în toiul melodramei, I-a picat cuvîntul… (rolul ei era să tacă / nu să mugă ca o...) scuze pentru licenţă Tu vei spune că e epigramă. De acord. Dar mai spun că vaca e vacă, indiferent dacă e într-o epigramă sau nu. Chiar dacă replica vine după o afirmaţie asemănătoare făcută în sens invers. Şi mai spun că e puţin spus dacă o calific drept lipsă de eleganţă. Tot chestiune de interpretare... Dacă am intervenit atunci cu comentarii în subsol, am făcut-o doar pentru a mai atenua şocul pe care l-am intuit, pentru a abate atenţia de la text. Dacă aşteptăm părerile altora, am convingerea că vom avea păreri şi pro, şi contra a ceea ce eu susţin. Nu te acuz. Constat. Nici nu ascund că am şi eu păcatele mele printre sutele de comentarii postate pe site. De aceea mă gîndesc de două ori înainte de a ridica piatra...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 09:29:42               Mulţi comentatori fac (dacă nu sînt înrăiţi) acele mici adaosuri gentile de genul :)))) Am păţit-o şi eu, făcînd comentarii excesiv de scurte, ca intenţia mea, exprimată prea laconic, să fie percepută ca ostilă, deşi conţinutul nu era aşa nici ca intenţie şi, citit fără suspiciuni, nici ca text. Concluzie: expresia prea succintă este mai uşor interpretabilă (defavorabil), pare să conţină o notă de expediere ireverenţioasă a autorului. E o chestie de stilistică, Gina, şi mă mir că nu-i dai atenţie.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 09:26:31               CTA- don professore, cand se spune "E cam şchioapă"...inseamna Q.E.D...autorul in plinatatea discernamantului, trebuie, dar trebuie sa chiar priceapa! goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 09:16:23               "Aş fi spus acelaşi lucru, în cuvinte mult mai puţine. Iar asemănarea cu multe din incriminatele comentarii ale lui ecs ar fi fost cvasitotală. Totul ţine de interpretare. Subiectivitate în proporţie de peste 80 de procente. Cred că m-am făcut înţeles." Eu totdeauna înţeleg şi omisiunile tale. Care sînt extrem de elocvente. Adică mărturisesc că vrei să ne duci cu preşul. Explic: "cvasitotală" se preschimbă lesne în echivalenţă din moment ce totul cade - 80% - în cîrca interpretării subiective. Interpretul e vinovat (sau nu) totdeauna, iar comentatorul e curat. Omisiunea ta constă în faptul că nu ne spui (ne ascunzi, deloc dezinteresat) de ce tu totuşi optezi pentru celălalt gen de comentarii. Şi eu unul nu te cred în stare să comiţi comentarii exantematice. Care-ar fi interesul? Să ne faci să credem că "E cam şchioapă" este identic cu un comentariu un pic mai lung incluzînd şi un pic de curtoazie. Acelaşi ca şi încercarea de a acredita ideea că pot sta în aceeaşi oală cu ex.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-08 09:03:20               Luchi, facand pe moasa, atunci cand nu e necesar, este snob!...ca e 13 ca e altfel...! Liviu, daca cineva afirma "umanism desantzat"...nu trebuie crezut...fiindca spunerea este ca un zmeu de hartie...zboara, zboara...dispare....   Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 08:30:35               Nu, Andrei, nu am luat-o ca pe o luptă de orgolii. De altfel, am apreciat umorul comentariului tău dar, aşa cum şi tu ai constatat, el nu avea menirea de a comenta textul autorului. În privinţa comentariilor, despre cum ar trebui ele să arate, se poate discuta mult. De exemplu, am postat la poezia Marianei Tănase un comentariu în care îmi expuneam părerea cu privire la melodicitatea versurilor: "Pentru că în versurile tale ritmul cam şchioapătă. Nu o spun cu răutate, dimpotrivă. Citeşte versurile detaşată de faptul că e scrisă de tine. Vei vedea că accentele cad diferit de la vers la vers, că lipseşte curgerea lina a slovei,..." Puteam să mă limitez la atît: "E cam şchioapă." Aş fi spus acelaşi lucru, în cuvinte mult mai puţine. Iar asemănarea cu multe din incriminatele comentarii ale lui ecs ar fi fost cvasitotală. Totul ţine de interpretare. Subiectivitate în proporţie de peste 80 de procente. Cred că m-am făcut înţeles.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-08 08:17:41               Cornele, nu te pot ierta Pentru acest eseu, cărunt, Şi nu uita că eu, chiar sunt Mai cârcotaş ca... dumneata! Am postat acest comentariu, numai să te scap de ghinion, că se opriseră la 13!!!   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2006-08-08 08:13:32               babbba...nu, nu, nu da niciodata 100% dreptate...nimanui, fiindca astfel afirmi ca nici macar 1% nu este ceea ce chiar tu sustii...iar intre zarzavaturi si farmacie, aleg zarzavaturile mai!!...cum ai uitat tu oare experienta asiei?!...cum oare vrei sa-mi spui tu ca este mai important ceea ce spune altul din spusele altuia, decat ceea ce chiar TU poti spune din chiar TINE...ceea ce se spune ca si concept de multe ori este chiar reversul trairii...existenta lui Steinhardt in fapt a fost un compromis vital...ceea ce el a scris este doar ceea ce el a dorit sa lase de cunoscut...oare chiar putem crede ca omul este o entitate lipsita de pacate, de tentatii de greseli?...afirm la o varsta tanara (ma crede!) nu!...si este mai cinstit si mai iertator sa mergem in viata cu aceasta certitudine. acest text nu are nici o legatura cu Liviu Bordas, pentru mine este un fel de felicitare pentru un nou nascut...insa oferita unui barbat este neindoielnic nejustificat... Greşeşte şi învaţă din greşeală. Află că socoteala din tîrg e alta decît cea de acasă şi înţelege că asta impune exigenţe suplimentare pe care vrînd, nevrînd, uşor, uşor le interiorizează. ( adaug...ducandu-le inspre anonimat) desi luni, pentru mine tot duminica...aici este "bank holiday"....goia   Postat de catre nula nada la data de 2006-08-08 03:27:45               Trebuie să precizez că başcalia mea, ieftină de altfel, era doar un simplu exerciţiu de umor forţat şi se referea STRICT la comentarii. Am vrut doar să vadă cum e, pe propria piele, când cineva abuzează de neprincipialitate şi veleitarism invadând pagina altuia, doar din dorinţa de epatare oarecum nejustificată şi mai trist: gratuită. Cine a interpretat totul ca pe o luptă de orgolii, în opinia mea, s-a cam pripit, iar cine nu a înţeles ca totul a fost folosit ca pretext pentru exerciţiu de replică acidă, sau a pus la inimă: ori a uitat să zâmbească, ori n-a prins poanta: verificarea funcţionalitaţii creşterii audienţei prin inserţia de "conflict prefabricat"...în realitate, o glumă evident, de care eu unul am avizat de la început, menită să crească interesul pentru subiectul în cauză. Baza principială a domnului CTA este cu totul şi cu totul altceva, iar eu unul îi dau dreptate 100% Fără respect, mai ales pentru cei care fac dovada fermă că ŞTIU a scrie, cum e şi domnia sa, nu facem nimic, decât confuzii total neavenite. Susţin propunerea ca în astfel de situaţii, retrogadarea să se aplice, forţându-ne astfel pe toţi să fim un pic mai atenţi cu com-urile şi mai ponderaţi cu împroşcările neargumentate. Ultimul lucru pe care şi-l doreşte fiecare, este transformarea atelierului în piaţă de zarzavat. Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-08 03:04:22               Nu cred că am spus sau am militat vreodată pentru excluderea lui ex de pe site, cum par să creadă sau doar afirmă unii. Problema erau şi rămîn comentariile. Colegii de site merită să fie trataţi omeneşte şi nu ca nişte otrepe aşa cum o face el. Poate că scăderea nivelului va rezolva într-un fel acest lucru, dar trebuie făcute şi adaosuri la regulament. Sancţiuni exprese şi explicite (nu fără a fi anunţate oficial) pentru comentarii impertinente. Veleitarism pot însemna şi ifosele de comentator dispreţuitor (dar de fapt impotent) pe care şi le dă cineva care recunoaşte că nu ştie să comenteze decît cu oh şi ah (există un comentariu la Ela unde o spune făţiş). Iar în ce priveşte "lexicul" lui de comentator (pe care tu juri că l-ar avea) este evident unul sărac, rudimentar şi rezumat la expresii injurioase şi aiureli confuze. Deci: la comentarii n-are talent, ci manifestă exact ce spune Andrei şi am spus-o de nenumărate ori şi eu, o răutate explicită fără acoperire în argumente "literare" (de fapt fără nici o acoperire). Şi face un deserviciu colegilor pe care îi beşteleşte degeaba, nicicum nu-i îndrumă sau ajută. Ceea ce alţii, cred că ai văzut, încearcă. La comentarii este fără doar şi poate doar un veleitar (voi arăta asta şi în episodul doi din Cronică, sper să nu mă obligi să-i văd şi toate comentariile de aici, e material foarte bogat). Dar, în ciuda acestei discuţii colaterale, ceea ce am încercat să spun aici bate puţin mai departe. Nu se rezumă nicicum la cazu pe care l-ai amintit.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-07 21:46:59               E atelier, Corneliu. La fel de primitor pentru toţi. Dacă noi ne găsim loc aici, trebuie să-şi găsească toţi. Inclusiv Ecsintescu Virtual, pentru tot ce înseamnă text literar. Subînţeleg în această afirmaţie că şi Viaţa la 40 de grade. Andrei Ghejan a făcut într-un comentariu următoarea afirmaţie: “Ca un lucru pozitiv insa, nu pot sa nu remarc lipsa de conformism si categoric o inclinatie serioasa catre scrisul ce odata si odata, dezbracat de caracterul de mitocan si derbedeu *din care ti-am servit si eu o mostra / exercitiu de politica stradala, isi va gasi rostuirea, iar abilitatile vor redeveni inainte de orgolii > rost.” Cu care sunt parţial de acord. Mai puţin cu caracterul de mitocan şi derbedeu, pe care nu-l găsesc (regăsesc) în fragmentele de roman postate de ecs. De altfel nici nu le caut, nu am certitudinea că Viaţa la 40 de grade e autobiografie pură, şi chiar dacă ar fi, ceea ce caut e exprimarea literară şi nu ce face ecs cu viaţa lui personală. Are talent, şi nimeni nu mă va putea convinge că nu e aşa. Atunci de ce n-ar avea loc şi textele lui pe site? Ca să fiu sincer, comentariul lui Andrei Ghejan m-a deranjat nu pentru că încearcă să îl pună la colţ pe ecs. A făcut-o într-un mod pe care nu pot decît să-l apreciez. Cu suficient umor. Numai că în acea pagină ecs postase un fragment de roman. Literatură care va să zică. Fragment care ar fi trebuit el să fie obiectul comentariilor, şi nu persoana sau comportamentul virtualului autor. De aceea şi făceam apel la folosirea aceloraşi unităţi de măsură. Ştii care e culmea, Corneliu? Ecsintescu nu a pretins niciodată că fragmentele de roman postate de el ar fi culmi ale literaturii. Le-a postat ca orice alt autor, a primit şi criticile şi laudele ca oricare altul. Nu-l suspectez deci nici pe departe ca ar fi atît de nebun încît să se creadă împărat… Am avut exemple de veleitarişti pe site. Nu-l văd pe ecsintescu printre ei. După cum nu-l văd nici printre nebuni sau impostori. Îl apăr şi îl voi apăra în calitatea lui de autor de texte literare. Nu l-am apărat şi nu îl voi apăra pentru ceea ce excede comportamentului decent al unui user ca toţi ceilalţi. Şi nu m-am ferit să i-o spun atunci cînd a fost cazul. Repet, e un site literar, un atelier în care avem loc toţi. Mai talentaţi sau mai puţin, mai orgolioşi sau mai înţelegători, mai înţelepţi sau nu…   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-07 20:57:35               Deloc, Liviule, este o dedicaţie făcută cu drag, ca şi cealaltă. Nu este vorba în nici un caz de tine. Dar este un fel de a încerca să te pun pe gînduri: crezi că aici este un atelier sau un azil literar? Doar atît.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-07 20:03:43               Scuze. A se citi mi-o. Nu mio...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-07 19:57:17               Corneliu, sunt de-a dreptul emoţionat de atenţia pe care mio acorzi. E al treilea text pe care cineva mi-l dedică pe Europeea (şi al doilea pe care mi-l dedici tu). Toate afirmaţiile făcute de tine în textul de mai sus îmi sunt cunoscute. Asta nu vrea să însemne că încerc să banalizez afirmaţiile tale. Dar nici nu mă extaziez. Un amănunt: nu mă regăsesc în niciuna din posturile de mai sus. :) Trebuia? :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-08-07 19:56:10               N-am cum să nu fiu entuziasmat când citesc aşa ceva, nu pupincuresc că n-am de ce... stau destul de confortabil în fotoliul ce mi l-am găsit de dimineaţă pe casa scării :)))... în plus cândva am lucrat chiar cu cârcotaşii. Apropos, la vremea respectivă inventasem la o bere "in 5" undeva lângă Pavilonul Expo, o fiţă : ne măscăream în fiecare emisiune cu Mircea Badea şi Oreste reciproc. Ratingul crescuse brusc de la 4% la 17%... fără cuvinte.   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-07 14:52:46               erata : "există"   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-07 14:31:26               Nebunia nebuniei este că pe acest site există mulţi oameni sănătoşi, cu discernămînt şi gust cărora le mulţumesc pentru că mă citesc cu încîntare. Andrei, ne-am întîlnit "la motoare", îmi place şi claxonul tău, dar dă volumul mai puţin triumf(l)ător. Avem atîţia cîrcotaşi. Şi epigramişti...   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-08-07 14:29:28               Excelent eseu, bine documentat, scris cu vervă. Felicitări !   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-07 14:11:57               Cand vreau sa invat ceva...vin aici. " veleitarul nu foloseşte pentru a se impune motorul, ci doar claxonul" mi se pare dincolo de colosala, esenta. Undeva, atingeam si eu vag subiectul : "în final, credinţa că exită o ierarhie valorică autentică bazată pe cultură şi spiritualitate ar cam trebui să învingă, pariul câştigat, fiind motorul cu ardere internă şi orice frecări ar avea, ele sunt doar dovada vie că se mişcă : triumful împotriva motorului cu abureală băgat pe gât de second-hand-iştii de ocazie." Dupa ce citesc eseistica de o asemenea calitate, raman mut ore intregi, asa ca, sa nu-mi pierd antrenamentul si increderea ca am o gura, cu permisiunea dvs ma voi duce sa mananc si s-o rumeg. Respectul deja nu mai e de-ajuns Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2006-08-07 13:17:18               Un eseu bine realizat, genul in care, as zice eu, excelezi.   Postat de catre elia david la data de 2006-08-07 09:44:56	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE