|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu Corneliu', ca e literatura, ca e scenariu', ca este altceva...nu este cum spui...sincer, ma duc sa ma culc, nu sunt capabila sa mai comentez...felia de paine goala, amintita, nu se regaseste in comm-ul tau, imi pare rau...muchia generatiilor prea taioasa...ma retrag decent, promit sa revin, ferm, goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-08-08 09:50:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Te înțeleg în ce spui: trăirea se mănîncă pe stomacul gol. Din păcate, așa ceva nu se mai poate, toți sîntem "făcuți" (în ce proporție să zic, 80%?) și din literatură (și alte adaosuri estetice) și adesea ghiftuiți de-a dreptul cu aceste produse. Care ne formează (deformează), ne educă (pervertesc). Exigența ta este minunată și eu o realizez de multe ori în reverie, în contemplare etc. (și chiar în starea de haiku - satori, sanzei).
Cît privește "standardele poleite" - ăsta e riscul inerent al existenței produselor artistice: ridică sau coboară ștacheta.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-08 09:42:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corenliu, ceea ce afirm este detasat de orice spunere (ca e Dan sau oricare!!)si mai cu seama nu este patetism...este o felie de paine goala, daca vrei, consumata intr-o vreme a foamei, fara de moft, fara de stachete dantelate...poate abuzez cu o optica libertina, poate ofer un meniu inexistent...insa nu, absolut deloc nu doresc sa pangaresc vreun suflet...ceea ce spun, este credibil, exista, nu este periculos si chiar orice suflet poate beneficia...si ma gandesc chiar acum, sufletul are nevoie de traire, nu de standarde poleite...de simtire chiar aceea care oboseste benefic fiecare sufletel...goia |
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-08-08 09:31:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gina, apreciez patetismul tău. În prima parte bănuiesc că te referi la ce spune Dan și la replica mea. Dan vorbește de lăcomie, obsesie, dependență, viciu. Temperarea poate veni în diferite moduri: abstinență, asceză, echilibrare, indiferență, ataraxie. Și chiar pildă umanistă.
A doua parte, vrea să ateste că nu trebuie să dăm un înțeles acelor hohote tragice și să le lăsăm în sufletul suveran al femeii. Păi, Gina, toți cei care ne dăm (unii chiar au fost și sînt recunoscuți) drept creatori asta facem: pîngărim, ca niște serbezi clovni, trăirile omenești dîndu-le accepții cutremurătoare. Nobile, înalte. Este o acțiune periculoasă: ridică ștacheta trăirilor și riscă să democratizeze acea trăire care nu este totuși accesibilă oricărui suflețel.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-08 09:18:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CTA- acest raspuns il privesc relativ...daca ai fi citit cartea, exista o concluzie ferma..." se pare suntem tot timpul flamanzi, astfel incat cel mai des vorbim despre mancare..."
tanarul il intreaba pe batran (pe bunic)
care este mancarea ta preferata...batranul raspunde bland "oricare"...este gresit sa afirmam o mancare este mai buna decat alta...altii (inca) mor de foame!"...
asadar, plansul vaduvei este cumva personal...o femeie chiar simtindu-l, nu l-ar putea reda in cuvinte...niciodata trairea nu va putea fi cuprinsa intre cuvinte...cine considera asta este un clovn...trairea, privita din afara va fi intotdeauna o presupunere...tot timpul, ceea ce nu este scris, nu este rostit, ramane esenta...trairea in virginitatea ei...asa cum se si rosteste TRAIRE...nu ma omor dupa oracole, nu ma omor dupa vanatorii de "iluzii"...vaduva din Zorba, plansul ei, ramane si va fii tot timpul dansul in sine, framantarea nisipului sub talpi, impreunarea bratelor peste umerii semenului...cine cauta raspunsuri in traire este searbad...in trairea altora, in suferinta altora...goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2006-08-08 04:40:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Te înțeleg, Dane, și eu încerc să devin dependent de cît mai multe ca să le pot echilibra sau să se pondereze singure. Mă bucur că ne asemănăm pe ici, pe colo și că ne întîlnim și în literatura de dincolo de acest site.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-07 21:52:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Filmul mi-a placut foarte mult si l-am revazut cu aceeasi placere de cate ori am avut ocazia. Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost o secventa din roman, in care Zorba povesteste cum, in tinerete, era innebunit dupa cirese (sau visine, nu sunt sigur). S-a dus la piata, a cumparat un cos si a mancat pana dincolo de saturatie, ca sa i se faca rau. De ce ? Nu suporta sa fie sclavul unei pasiuni.
Tanar fiind, povestea m-a marcat. Ca urmare mi-am propus, am incercat si sper ca am reusit toata viata sa nu devin dependent de un anumit lucru.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2006-08-07 21:47:10 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|