|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet cu angoase autumnale |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Un icter harnic dă prin frunze iama,
Spre ceruri urcă păsări surmenate
Și frigul năvălește în cetate...
Iar ziua trece fără să-mi dau seama.
Mai plouă ca un bocet pe-nserate
Încet, de-mi vine sa o sun mama
Și-apoi să-nfund pentru vecie crama,
Bolnav de-atâtea doruri și păcate.
Luminile se culcă prea devreme
Și norii-ncep tristețile să-și toarcă...
Presimt că nostalgii or să mă cheme
Și-n zori de zi o să mă simt de parcă
M-au hăituit prin insomnii probleme
Și-am fost uitat pe maluri de o arcă.
17.10.2021
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O foarte mare stea! Si o cometa! |
|
|
|
Postat
de catre
Raz Sarbu la data de
2021-12-10 11:42:36 |
|
|