|
|
|
|
|
|
|
|
|
E toamnă... |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
E toamnă când auzi cum osul geme
Și ceața se așterne pe cuvânt,
Când monștrii-n tine fără a se teme
Se schimbă înapoi în mori de vânt.
E toamnă când lumina îți priește,
Când sufletul iertat îți dă în pârg
Și-mpovărat de tot ce-i omenește
Urci totuși calea către El cu sârg.
Dar toamna rătăciților de turmă
Ce se întorc, căindu-se, la tați
Și-a celor ce au fost lăsați în urmă
Și se dezic de vise resemnați
Nu-i toamna mea! În iadul meu e toamnă
Când nu te mai găsesc în orice doamnă
(Și când beau must și când mănânc pastramă). |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E toamna tuturor, dar iluminarea autumnală curge pentru fiecare. Cu vise și doamne. Felicitări! |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Maftei la data de
2021-10-15 17:14:26 |
|
|