|
|
|
|
|
|
|
|
|
A fost o mare greșeală |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
A fost o mare greșeală, așa ne-a scris într-o vacanță Găbițu pe whatsapp, după care a pus o grămadă de emoticoane pline de lacrimi, a fost o mare greșeală c-am plecat de la Centru, acolo măcar vă aveam pe voi, pe când aici sunt singur-singurel, mama pleacă tot timpul de-acasă și, când se-ntoarce, vine cu tot felul de dubioși, iar copiii de la bloc nu-mi dau voie să m-ating de lucrurile lor, nici măcar la masa de tenis nu mă primesc, strigă la mine că sunt un puricos, când mama lui l-a luat de la noi a fost cel mai fericit, chiar ne-a lăsat nouă toate suvenirurile lui, ne-a promis solemn că va mai veni în vizită ori de câte ori va avea prilejul, singurul lucru la care n-a vrut să renunțe cu niciun chip a fost clasa noastră, el face zilnic două ore pe drum ca să ajungă aici, într-o zi ne-a trimis o poză cu o măsuță de tenis făcută în întregime din lemn, până când și fileul era șlefuit dintr-o scândurică, E foarte frumoasă, i-a spus Alex, tu ai făcut-o?, Da, i-a răspuns Găbițu, am lucrat la ea aproape toată vacanța, Bravo, Găbițule, l-am încurajat noi, asta chiar e o realizare!, La ce bun, ne-a răspuns el oftând, când nu am cu cine să mă joc, dar poate că odată voi învăța să vă sculptez și pe voi, la ping-pong ai nevoie musai de un partener, altfel măsuța va rămâne goală.
Buna mi-a povestit că la începuturi oamenii puteau să plutească în voie, dar la un moment dat inima lor a început să atârne grea și-atunci au făcut buf. Și cum nu mai puteau să se ridice înapoi, au învățat să meargă. De aceea oamenii nu au avut aripi, ei puteau să zboare și fără ele. Iar acum doar îngerii mai pot să facă acest lucru, dar nu vor să fie văzuți ca să nu ne pară rău că noi nu mai putem fi așa. Ei vin aici ca să ne ajute atunci când inima ni se face într-atât de grea că nici măcar nu mai putem să ne ridicăm din pat.
Așa zice Buna.
Eu cred că îngerii sunt acei copii care pleacă să-și ia înapoi aripile pentru că aici nu mai vrea nimeni să-i vadă.
Ultimul venit în clasa noastră este Vlăduț. El s-a mutat de la o clasă normală unde copiii se purtau foarte urât cu el, iar asta pentru că a avut un accident cu un trenuleț când era mic și s-a rănit la ochi. Acolo are un semn urât și se ferește să fie văzut cu acea parte de față. De aceea a rugat-o pe doamna să-l lase să stea pe rândul de la perete.
La început părea a fi foarte speriat și ne aducea mereu dulciuri ca să ne împrietenim, apoi a început să se simtă din ce în ce mai bine la noi.
El scrie niște compuneri foarte frumoase pe care doamna le trimite la concursuri ca să câștige premii. Odată ne-a citit o poveste în care spunea că cel mai bine îi e la spital, cu toate că îl doare atunci când îi fac injecții și îl cos la pleoape. "Cum vine asta, Vlăduț? " l-a întrebat doamna mirată. "Eu credeam că cel mai bine se simte omul acasă printre ai lui!". "Păi chiar așa și este!", i-a răspuns Vlăduț. "În spital fiecare are câte o rană, de aceea nimeni nu mai râde de tine. La spital și în această clasă nu mă mai simt diferit, din această pricină sunt locurile în care mă simt acasă".
În acel moment ne-am uitat unii la alții, după care ne-am ridicat în picioare și-am început să aplaudăm.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Emotie puternica, coplesitoare. Te loveste in plex dupa primele rinduri ale textului. As darui o stea, dar nu am suficiente drepturi. Ma marginesc sa votez acest text. |
|
|
|
Postat
de catre
Dragos Tudose la data de
2021-04-02 16:52:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cam așa se structurează povestea, am decupat o bucățică mai mică dintr-una mai mare. Fiecare fragment spune ceva, dar puse în relație duc către altceva. Cam atât. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2021-04-02 14:34:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|