|
|
|
|
|
|
|
|
|
Scrisoarea 3 virgulă paișpe - variațiuni pe temă |
|
|
Text
postat de
ioan peia |
|
|
Într-un an, pe la păresimi, pe când prunii dau în rod,
Și roiesc prin flori albine, iar prin crenge-i mult norod,
De-ți era mai mare dragul să te tragi sub lilieci
Și, cu fața-n sus, la ceruri, cu plăcere să o… deci,
La vreo câșpe kilometri, dinspre Bradu și Găești,
De o ții tot înainte, dai de-o urbe, neim: Zbitești,
Și-nc-o țâr, dacă-ntinzi pasu, cam așa, la două ceasuri,
(Nu te-abați de la potecă… n-ai nevoie de atlasuri)
Colo,-n vârful unei gâlme de pământ și de talaș,
Se ivește-n zare hornul unui… rafinat sălaș,
Fumul iese gros ca pâcla ce se-nalță den furnal,
Samaoanca gârlă curge, din amonte în aval,
Dealu Bolbotinii-i spune ăstui loc ivit supt soare,
Mulți urcat-au pe colină cu o putină-n schinare,
(Nu se știe câți, la urmă, au putut să mai coboare!
Dar să nu lungim povestea, geografia nu importă,
Falnic e evenimentul ce se petrecu-n… retortă,
Că plodi-n distilăria, cu prunari din tată-n fiu,
Și zbucni degrab, în lume, un țânc ocoș și zbanghiu,
Hotărât, ca o cometă, ca un zbor de OZNeu
Ce-a ieșit din pi… (gigione, stai blând, teteo, că șterg eu!)
Zodiacul dedea bine, era Marte-n apogeu…
Semn că mini-cetățeanul va fi tare în bombeu!
Deci, punându-l în copaie, mă-sa, ca o zână bună,
Îi șopti cu drag: ”Ia, muică, lapte condensat, de prună,
Ia, cu mama, nu nu te teme, ține, suge din țâțel,
Te botez cu-așa esență… să crești mare, Drogangel!
Prizá țâncul biberonul cu mastică între buze,
Când, deodat, se buluciră în jur ăle ”noo muze”,
Ca-n tractir venit-au toate la ilustrul căpătâi,
Care să îl prorocească pe țângăul, mai întâi,
Fete gigea, una și-una (cum, pe vremi, Europeea
Mișuna de grații, frate, și de doamne, vorba ceea)
Toate, numai nuri și farmec, gen feline: sex apel,
Că, văzându-le, bebeul făcu pipi-n scutecel,
Ba, mai mult, se vedea bine cum, așa, tiptil-tiptil,
Se ivea timid, la soare, un zâmboc de trandafil,
”Vaiii!”… se auzi andante, corul muzelor, perlat –
De pe-acuma se-ntrevede că va fi foarte dotat,
Și se-nghesuiră toate să marcheze clipa rară,
Mângâindu-i bețigașul ce, din scutec, da să sară,
Doritoare să îi pună pruncului în frunte-o stea,
Ca să fie cel mai cel mai înstelat din urbea sea….
Se-adunară,-n felul ăsta, noo stele, lângă pui,
Care, mai târziu, în viață, străluci-vor pe un tui,
Ca un cerc de astre care va vesti pe-ntreg pământul
Că pe lumea apărut-a… (dar să nu rostim cuvântul!)
Una mai înamorată de pruncuțul drăgălaș
Fu madama Euterpe, tipă tare, de oraș,
Care-l hărăzi să aivă șpirikismus căcălău,
Iar, pe șiekspir, să îl facă scurt și dur, cu pixul său,
Când, dodată, copchilașul, cu un tandru, dulce glas,
Recită un vers celebru: ”I love șiekspir in his ass!”
Că rămaseră blocate toate muzele din jur:
”Ce-a zis, dragă?” ”Cică-l face pe sir șiekspir drept în… fesă”!
”Vai de mine, pruncu-i strașnic, este supra/realist”!
”Nu e, soro, n-ai idee – se spune: elghetebist!”
”Ce e aia?” ”Cum ce-i, fato? Fenomenul este vechi:
Deci băieții – cu băieții, fetele, la fel, perechi,
Toți, ca melcii pe ploiță, se-ncârligă separat –
Beneficiu-i demografic: zero țânci, la fecundat!
Lângă ei mai sunt și unii cu organul mai profund,
Care-s cam de umplutură, niște forme fără… fund!
Căci, în ars amandi, zis-au unii gașperi dân brusel,
Cum că nu contează sexu, e modern s-o freci cu zel,
Fie ei sau fie ele, toți de-a valma, ca năucii,
Când cu unii, când cu alții, toți, în ritul sfânt al bucii!”
Dar să mai scurtăm momentul, fetele au stat ce-au stat
La taclale și, cu asta, spre Olimpuri s-au cărat...
Eeei, și Drogangel, băietul, creștea iute, din prepuț,
Ca și lujerul lalelei înspre soarele călduț
Care sta în loc când țâncul își scotea moțu-n pridvor
Și stropea stratul de ierburi cu un jet nimicitor,
Iar substanța rezultată prin amestecul hibrid
Dintre hematii și țuică era hap ovaricid,
Floare movă avea iarba – rromă, zisă poporan –
Iată prima-ncrucișare dintre om și buruian,
Fiind astfel penetrată de lichidul seminal,
Prin însămânțare mixtă, a ieșit… pulan de cal!
Și-a mai scos pendula cucu, ptiu!, nu-i fie de deochi,
Drogangel linkea cinzeaca de o litră, plină-ochi
Cu productul cel de faimă, zis și Ochii lu Dobrin,
Dis-de-dimi, pân ce, seara, soarele pica-n declin,
Când țângăul Littre Droggy sta-n boscheți și da la rațe,
O distilărie-ntreagă-i sublima în draci prin mațe,
Iar vibrația din vintre se reverbera în hău,
Schimba mersul dintre astre, ardea spirtu-n făgădău,
La Găești cât și la Bradu stârpeau oile-n ocol,
Prunii se uscau pe dealuri, broasca sucomba-n nămol,
Ce mai, cloșca de pe ouă a rămas fără colastră,
Un păianjen mușca hulpav, din mușcata din fereastră!
Leana cea hermeneută inventase exegeza,
Cacadârii de pe râpe sabotau fotosinteza,
Din Clejani la Putineiu, (ți-ascunzi giobu, mocofane!)
Umbla unu, cu-a lui droșcă, să repare mecrofoane,
Villy Șiekspir divorțase de iubitul indecent
Cu un perșing prins în limbă – engliteră, evident,
Howking tocmai ce aflase cât e gaura de neagră,
Băsălău, drag predsedateli, planta în ghiveci viagră,
Boculete Uriașul, un strateg din clanul Wigh,
A dat ordin să se-astupe gaura de la covrig,
Sculariu, cu strămoșii, foști porcari și domni de târlă,
Și-a luat harnașamentul și-a tulit-o piste gârlă,
Popa Tunsu-l trimisese la yankei, cu liturghia,
Să înjure,-n psalmi și rune, fosta țară, România,
Era-n vremea când apașii își recucereau Neviorku,
Nea Agricolă apare pe fifth streit, în laț cu porcu
Care guița al dreaq ca sirena la salvare,
Sculariu n-avea treabă, precum Suleiman cel Mare
Călărea suina-i dragă, Mișigănu să-l supuie,
Deși unu, zis și Deia, i-o dădea intens la tuie!
Dincoace, în lumea veche, sanchiloții cei cu trese,
Se agitau anicorapșăn, ca diezul dintre fese,
Cucuveaua movulie avea-n plan o strănepoată
Care să devie șăfă piste păsărime toată –
Faraoancă din Egipet, transferată din Sibii
Unde sunt doar fete gigea și prefesori cilibii,
Pena Corcroduța, zisă, o grenadă cu șrapnel
Ce avea cuiu-nfipt în floare, conectat pe la brusel,
Timp în care Drogangelu, cu presimțul lui latent,
Deveni un zoolatru năpădit de sentiment,
Și, citindu-și viitorul în cinzeaca de supt pernă,
A decis: Zeița este a mea dragoste eternă,
Și va fi Amanta care mă va consula din baie
Atunci când testosteronul mi s-o răscula în oo!
Din nou, cucu' din perete, cucăind pre limba lui,
Mai bătu-n coșciugu' lumii, îndrăcit, cui dupe cui,
Drogangel ajunse june, inundat fu de zenzații,
Semn că hipofiza dase cu hormonii-n instalații,
Și cum sufletul pereche tot întârzia s-apară
Începu să-l dibuiască prin lăuntru ori pe-afară,
Ei, și tot cătând pe drumuri – mai fetițe, mai codane,
Întâlni pe unu' care pierdea vremea pe maidane,
Sau ieșea în capul străzii să ciordească portofele,
Avea capul cât gulia și păduchi între măsele,
Îl făcuse mă-sa-n grabă și-l scăpase, vai, din brață,
Drept în cap și i-l turtise ca pe-o pară mălăiață,
Creierii s-au făcut țăndări, mintea a luat-o razna,
Se-ngrășase năpârstocu' fix ca un godac de Bazna,
Guița în dialecte, parodii le ziceau unii,
Înșirând la vorbe calpe, ca un zombi tras de funii,
N-avea giob, n-avea nevastă, și trăia cam pe de-a moca,
Bun de mostră, pentru doftori, la glumeții din Soroca…
Cum îl vede, Drogangelu a sâmțit cum îl inundă,
De-a direptu-n inemioară, o trăire mult-profundă,
Cupido, copchil de suflet, al Venerei bagabont,
A-ncordat arcu și tras-a cu săgeata fix la pont,
Deci cum coarda era-ntinsă, sute kilograme forță,
Corasonu îi ajunse ca un rug aprins, o torță…!
Și, fixându-i cu retina organismu excitant,
A realizat, în fine, că e cel mai șic amant,
Castorel și Poluxică își împărtășiră-amorul:
”Hai să ne unim, Corduțo, să bătem tandem covorul”!
”Până-n vintre mă pătrunde vorba-ți dulce și suavă,
Oh, iumbire, îți spun sincer, lavul tău e ca o lavă
Azârlită în tărie cum dă Messi cu mingioaca,
Lavul nu îl stinge nimeni, nici tot lacul Titicaca
De s-ar revărsa încoace, tot n-ar fi suficient…
Apropo, ești sigur, beibi, că nu ai un scu…?!”
…Ze, nu-ncheiai povestea, însă nu eu mi-s de vină –
Hăndrălăii bat covorul și-și tot fac streptomicină!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
bravo, domnule, curat ecoliterar! vot! |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2019-03-27 16:26:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
S-auzim cum urlă haita sau schelălăie - în fine... -
C-am stins stelele la Reche și le-am reaprins la tine.
|
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2019-03-22 09:25:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am putrezit și Dumnezeu m-a fumat ca pe țigară
Pe care și eu am fumat-o și a putrezit și ea lângă mine
Am ostenit și trupul mi-a fost azvârlit în grămada
Unde i s-au schimbat trăsăturile cu cele de la alți osteniți
Am păcătuit și pofta a adus după sine greața iar greața
A adus pofta de greață iar după pofta de greață a venit singură iarăși pofta
Citesc și mi-am făcut singur o rugăciune care învață doar muștele să fie muște
Focul să fie foc iar trupul să devină reavăn
precum o țeastă despicată de săpăligă
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2019-03-22 00:05:06 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|