|
|
|
|
|
|
|
|
|
Maimuțele zburătoare |
|
|
Text
postat de
Gheorghe Rechesan |
|
|
MAIMUȚELE ZBURĂTOARE
În această primăvară, localitatea Ciuperceni din județul T. a fost lovită de o calamitate de neînchipuit. Prefectul județului, Vasile Guștere, stătea în biroul său, picotind după un prînz îmbelșugat cu saramură din crap de Dunăre, cînd țîrîitul telefonului îl smulse din toropeală.
„ Alo, domn prefect, aici e Marinel Sucală, primarul din Ciuperceni!” se auzi la celălalt capăt al firului.
„ Spune, primare, răspunse prefectul înăbușindu-și un rîgîit cu damf de usturoi, care-i treaba pe la voi?”
„ Domn prefect, nu știu ce să mă mai fac, ne-au năpădit maimuțele!”
„ Ce fel de maimuțe, Sucală, iar ai trecut pe la alamabicul cu rachiu!”
„ Maimuțe, domn prefect, maimuțe mari și păroase, de trei coți fiecare, fioroase ca dracu și înzestrate cu cîte o pereche de aripi...au venit noaptea și au început să facă prăpăd: ne mănîncă poamele necoapte, dezgroapă zarzavaturile, fură orătăniile oamenilor din ogradă, numai stricăciuni fac!”
„ Or fi nește lilieci mai mari, bre omule, nu maimuțe!”
„ Maimuțe-s domn prefect, mă jur pe ce-am mai sfînt că-s maimuțe cum vă zisei, cu aripi, că zboară cînd încerci să te apropii de ele!”
Guștere schiță o strîmbătură de silă:
„ Asta ne mai lipsea! Anul trecut a fost invazie de lăcuste, anțărț v-au năpădit șobolanii de cîmp, acu maimuțele zburătoare...dacă nu e pesta porcină , atunci e gripă aviară și tot așa...în toate localitățile din județ e liniște și pace numai la tine în sat se petrec nenorociri!”
„ Păi, ce vină am eu, domn prefect, scînci Sucală în receptor, dacă au năvălit maimuțele peste noi? Pesemne că ni-s blestemați de Satana pentru păcatele noastre!”
„ Bine, mă, stai liniștit că am să iau măsuri!” mîrîi prefectul și trînti telefonul.
Își chemă secretara și-i porunci:
„ Trimite după comandantul jandarmeriei!”
Comandantul jardarmeriei sosi în grabă, cu ținuta în dezordine, semn că tocmai ce fusese scos din pat:
„ Jane, trimite urgent un detașament în Ciuperceni, e belea mare acolo, iau invadat maimuțele! Îți dau mandat să acționezi în forță, fără menajamente ca să le dispersezi, cu toată tehnica din dotare, bastoane, grenade fumigene, gaze lacrimogene, tot tacîmul!”
„ N-am motorină pentru camioane, mormăi Jean Băltărețu, am consumat-o toată urmărind coontrabandiștii bulgari, ăia de-aduc gogonele și castraveciori în oțet de peste Dunăre...iar fumigene și gaze lacrimogene n-am pe stoc, le-am utilizat toate anul trecut în zece august cînd cu...”
„ Nu vreau să aud nicio scuză! urlă prefectul. N-ai motorină? Să meargă pe jos cum mergeau strămoșii noștri la bătălie să dea piept cu cotropitorii...ce, dorobanții lui Mihai Viteazu aveau camioane la dispoziție? N-ai lacrimogene? Dai cu gaz de lampă, verde de Paris, var nestins, ce găsești la îndemînă, te descurci cum poți că de-aia ocupi funcția !”
Comandantul făcu stînga-mprejur și plecă să-și adune trupele.
Știrea despre maimuțele zburătoare ajunse și la urechile celui care scotea unica gazetă locală „Ciulinul Bărăganelor”. Redactorul-șef îl chemă pe Stelian Podoabă, reporterul său de nădejde și-i comunică:
„ Stelică, avem un subiect de senzație: în Ciuperceni au dat năvală maimuțele!”
„ Ce fel de maimuțe, șefu?” căscă Stelică, tocmai întors dintr-o călătorie de documentare prin podgoriile județului.
„ Nu știu...taman de-aia trebuie să te deplasezi urgent acolo și să-mi faci un reportaj clasa-ntîi!”
Între timp prefectul convocă întrunirea comisiei județene pentru situații de urgență.
„ Domnilor, grăi el, ca de obicei suntem în avangarda nenorocirile care ne lovesc țărișoara...am fost anunțat acum trei zile că în Ciuperceni, localitatea emblematică a județului nostru, ne confruntăm cu o calamitate fără precedent: maimuțele înaripate! Jandarmii deja au dat piept cu aceste viețuitoare malefice, n-am încă date exacte asupra situației de pe teren, dar se pare că au fost depășiți de situație și au bătut în retragere!”
„ Să trimitem agenții sanitari să le captureze, poate că-s purtătoare de boli și riscăm naibii o epidemie de proporții!” spuse medicul-șef al județului.
„ Nu se poate domle, așa, cu anasîna, trebuie să analizăm...maimuțele astea rare or fi și ele ocrotite prin lege și ne trezim pe cap cu ăia din Agenția europeană a mediului!”
„ Să cerem ajutor din capitală, să ne trimită un specialist în maimuțe zburătoare!”
În următoarele două săptămîni, tot sudul țării era în fierbere. Au fost alertate toate localitățile de pe malul Dunării, între Calafat și Giurgiu asupra potențialului pericol și au fost alocate fonduri în valoare de zece milioane de lei pentru combaterea noului flagel. Pentru că specialistul din capitală întîrzia să se deplaseze în județ, prefectul îl chemă în biroul său pe singurul vînător din fieful său, un zăpăcit pe nume Aristică Căldăraș, poreclit a lu Zgîmboiatu, de profesie silvicultor.
„ Bre, Aristică, uite care-i treaba: te duci în Ciuperceni și-mi împuști o maimuță...una singură, nu contează sexul, dar să fie adultă și să posede aripi!”
„ Nu poci, domn prefect, spuse a lu Zgîmboiatu, eu braconez dăcît fazani, iepuri, porci-mistreți și vulpi...la maimuțe n-am competență, n-am vînat așa ceva în viața mea!”
Guștere se înfurie mai-mai să-l lovească damblaua. Ieși val-vîrtej din sediul prefecturii, se urcă în jeepul personal și spuse șoferului să-l ducă la Ciuperceni.
Acolo se convinse cu ochii săi de dimensiunile calamității. În sat era o forfotă și o viermuială de oameni, mai ceva ca la Maglavit. Ulițele erau pline de gură –cască și de o liotă de gazetari în căutarea știrii senzaționali care să sporească tirajele jurnalelor, ba colac peste pupăză se înființase și un car de televiziune cu scule fel de fel și operatori pregătiți să filmeze enigmaticele primate. Primarul îi arătă grădinile părăduite și roadele cîmpului hăcuite dar, ca un făcut nici urmă de maimuță.
Fenomenul „ Ciuperceni” ajunse și la urechea ministrului de interne care-l convocă pe Guștere la București.
„ Băi, Basil, îl avertiză acesta, dacă nu pui capăt problemei cu maimuțele, e jale, nu te văd bine la următoarele alegeri!”
„ Ce să fac, domn ministru, că fenomenul se răspîndește, alegătorii noștri suferă dar nimeni nu găsește o rezolvare convenabilă pentru toți!”
„ Pînă la urmă e o problemă a celor de la ministerul Apelor și Pădurilor, ăia-s cu fauna, vezi cum pasezi problema...ce drac, ești în politică de-atîta vreme trebuie să-ți spun eu cum și ce să faci?” zise ministrul de interne.
Guștere dădu telefoane, vizită toți oamenii influenți pe care-i cunoștea, dar nu izbuti să găsească sprijin niciunde, toți îl tratau ca pe un gogoman și-un încurcă-lume. Numai ministrul agriculturii îl ascultă cu luare aminte, iar la sfîrșitul întrevederii îi spuse:
„ Domle, eu te-aș ajuta, dar dă-mi matale o situație statistică, așa în procente, cam cît din producția agricolă globalî a județului e afectată și vedem ce-i de făcut!”
Guștere se întoarse mofluz la prefectură și se închise în birou. Cuprins de gînduri negre îi dădu un telefon directorului unicului liceu din oraș, dascălul de biologie, Costel Calomfiroiu. Acesta era un om serios, cultivat, amic din copilărie cu el și-n plus, în timpul liber se ocupa cu metafizica, ufologia și cu fenomenele paranormale, de neexplicat pentru mințile obișnuite . Calomfiroiu veni degrabă să-și viziteze prietenul aflat la ananghie, c-așa prietenii de nădejde nu se uită oriunde s-ar afla pe scara socială. Băură o țuică de corocdușe, veche de trei ani, că nu se mai întîlniseră de la Crăciun, apoi prefectul îi expuse motivul necazului său.
„ Măi, Costele, am dat de belea...tu ce crezi, există maimuțe cu aripi?”
Amicul turnă încă un rînd în pahare apoi începu să-l lămurească:
„ Problema, dragă Sile, nu e deloc simplă...dacă, din punct de vedere biologic, specia nu a fost încă clasificată, careva trebuie să își asume în mod clar, explicit, cu documentare solidă, acest lucru și va trebui să o facă la modul proofesionist, cu studii argumentate și probe materiale. Privind lucrurile din punct de vedere ontologic, dacă nu există specia, deși ar putea să existe, fiindcă Darwin și adepții săi evoluționiști nu neagă acest fapt în mod explicit, ne rămîn două posibilități: să-i negăm existența sau să demarăm un program detailat și bine finanțat de descoperire prin care să argumentăm realitatea contradictorie dintre cele două laturi...nu mai vorbesc de implicațiile socio-politice la nivel regional ale problemei, fiindcă, să fim serioși, nu cred că alianților noștri din n.a.t.o. le-ar pica bine să afle că pe teritoriul aflat sub controlul lor deplin s-ar putea zbengui maimuțe înaripate...”
Prefectul simți că i se închid pleoapele și-l aprobă:
„ E contradicție mare... ai dreptate și dacă află ăia din n.a.t.o. și de la Bruxelles ne-am șters pe bot de fondurile nerambursabile...trebuie să infirmăm cu orice preț existența maimuțelor zburătoare! Dar cum s-o fac cînd toți locuitorii Ciupercenilor sunt terorizați de ele?”
„ Oricum o întorci nu-i bine, oftă Calomfiroiu, fiindcă dacă nu demonstrezi că există pici de fraier, iar dacă există și nu le vii de hac, ieși rău la partid și-n alegeri!”
O licărire de speranță se ivi cînd la prefectură se prezentă un cryptozoolog din străinătate, unul numit van Monger și mai nu-știu-cum. Într-o românească aproximativă, că era însurat cu o româncuță de-a noastră din Roșiori, olandezul îi explică lui Guștere că studia de ani buni mamiferele zburătoare și că-n Borneo ae trăi o specie de lemurian care își ducea traiul în junglă și se deplasa zburînd de la un copac la altul cu ajutorul unor membrane de piele aflate subsuori. Prefectul o luă de bună, smulse din buget un purcoi de bani și-i încredință problema, doar-doar va da de-o urmă de maimuță. Acesta se deplasă la Ciuperceni cu tot echipamentul lui, puse camere video prin pomi și prin grădini și se puse pe treabă. Stătu la pîndă o săptămînă, stătu două și, după ce localnicii isprăviră rezervele de tescovină din damigene, se dădu bătut. Mare scofală nu făcuse, iar pe camerele alea deștepte de captat imagini nu surprinsese nimic, înafara unor capre cocoțate pe uluci ca să ronțăie frunzetul zarzărilor. Cu toate acestea, ciupercenenii în frunte cu primarul lor, o țineau una și bună, maimuțele cu aripi dădeau tîrcoale în fiecare noapte și le părăduiau grădinile și țarinile.
Guștere pică în depresie. Îi pierise cheful de viață, nu voia să mai vadă pe nimeni și nici să audă nimic. Secretara lui, femeie pricepută în bolile sufletului, temîndu-se ca nu cumva să-i vină pofta să-și pună capăt zilelor, chemă ambulanța. Îl duseră pe-ascuns într-un spital de zărghiți și, din momentul acela nu-l mai văzu nimeni. Se răspîndiră zvonuri fel de fel, c-așa-i firea românului, unde nu știe și nu găsește le-nflorește. Unii ziceau că ar fi mîna autorităților, care intenționau să-l lichideze ca să șteargă urmele maimuțelor, alții că dimpotrivă Prefectul era bine mersi, se pusese la adăpost undeva în străinătățuri ca să se bucure de banii agonisiți la prefectură. Numai Calomfiroiu știa adevărul, fiindcă amicul său i se destăinuise înainte de a se face nevăzut.Guștere plecase hăt-departe, pe urmele lemurianului cu aripi din insula Borneo.
Așa se făcu că pentru cei din Ciuperceni, dar și pentru orice ins cu mintea deschisă din lumea asta largă, existența maimuțelor zburătoare a rămas un mister nedezlegat pînă azi.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pe loc repaus sau în curba lui gauss? asta, desenată de mătăluță, e din alt film. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-03-09 16:28:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dle recheșan, îmi pare rău, dar nici acest final nu e mai de doamne-ajută. nu de insula borneo e vorba. mă gândesc că v-ar fi de ajutor imaginea alăturată, nu vă rămâne decât să inversați sensul săgeții.
 |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2019-03-09 13:36:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
am refăcut finalul, nu e strălucit dar nu tot ce strălucește și uimește e aur curat, pleu garantat! :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-03-09 10:57:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cele doua comentarii de mai jos sunt o noastra despre cum ar trebui sa decurga lucrurile pe Europeea. Un schimb de replici intre doi oameni echilibrati, apolitici, nemacinati de frustrari ca mai stim noi cine. |
|
|
|
Postat
de catre
Euro peea la data de
2019-03-08 22:57:49 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e scrisă la prima mînă dar, ai dreptate Rudy, trebuie să găsesc alt final! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2019-03-08 22:30:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Finalul e cam rapid,usor insipid,in opinia mea,oricum,vot. |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2019-03-08 21:32:06 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|
