|
|
|
|
|
|
|
|
|
de la o vreme |
|
|
Text
postat de
Rudolph Kuttesch |
|
|
de la o vreme,
sunt mult mai atent
cu tine.
te-ncing cu cercul meu de argint,
ca pe metist.
în nopți cu stele-nghețate,
mi-e frig
și te trag peste mine;
în zori,
te ascund
sub foșnet de frunze uscate
și-s trist,
tot mai trist.
de dragă ce-mi ești,
la micul dejun
gusta-voi din ochiul căprui
și urechea-ți stângă,
sorbind pătimaș,
lacrimi prin țeava de tun,
iar luna-nghițită de ape,
sub nuferi și pești de argint,
să plângă, să plângă!
prânzu-l voi începe
c-o supă ușoară
de vise,
savurând
doar miezul cărnos
și dulce
din ele.
urmează fruntea-n zulufi,
învelită de albe petale,
ucise,
pe când tu
dormeai adânc,
legănată în șoaptă,
de iele, de iele.
m-apropii cu grijă,
oblojindu-ți genunchii
juliți de stele
iar buzele-mi fierbinți
pe glezna subțire și albă,
apasă,
dezgolind-o provocator
cu spuza privirilor mele,
să-nchei ospățul,
mușcând din mărul sânilor tăi,
mă lasă, mă lasă !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|