|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cântec de sfârșit (de an) |
|
|
Text
postat de
Rudolph Kuttesch |
|
|
Rudolf Kuttesch
Ne ninge Dumnezeu
cu melci ologi,
cu cârja-i boantă,
ghem de stele și dârlogi,
căci de ne-om deștepta
la ceas de iarnă
și de urmă,
marcând cu dinți de fier
măgarii revopsiți
din turmă,
va fi-ntuneric,
frig în noi
și
loc pustiu.
(Mai mult ca sigur,
că atunci va fi târziu.)
Iar tu, iubita mea,
cu părul nins și moale
- ochi de lână -
mă tragi spre gura sobei reci,
ținându-mă de mână,
să spargem nuci cu piatra,
din vadră să bem vin,
să ne-amintim de nebunii,
de liliac,
de cer senin,
iar când se va-nnopta,
să măturăm poteci,
spre El,
(pe care ni l-au răstignit
atunci,
pe veci
)
Ne ninge Dumnezeu
cu melci ologi,
cu cârja-i boantă,
ghem de stele și dârlogi
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|