PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Festival liric Text postat de Gheorghe Rechesan Toamnă spre iarnă. Satul Ţărmureni, judeţul Giurgiu, pe la orele prînzului. Cerul mohorît, cu nori denşi şi cenuşii se întinde pînă la orizont, sporind, parcă, nemărginirea şi pustietatea cîmpiei. Plouă mărunt şi apăsat, iar din ţarina înmuiată iasă aburi groşi cu damf de bălegar,ca o răsuflare a pămîntului. Printre casele joase din paiantă, vopsite în culori vesele, galben, portocaliu, verde ca lămîia, cu acoperişuri din tablă zincată imitînd şindrila, se învîrteau cîţiva pui de găină rebegiţi. O pisică cocoţată pe uluci îşi lingea blana udă, în rest nicio mişcare sau suflare de om, de parcă satul ar fi părăsit. Pe şoseaua udă şi plină de mîzgă înainta un logan alb cu inscripția „presa” vopsită pe portiere. Autoturismul opri în dreptul unei case mai răsărite, cu poarta din tablă şi cerdac cu stîlpişori din beton, spoiţi în alb. Bărbatul de la volan coborî şi bătu cu palma în poartă strigînd: „ E cineva acasă?” Dinăuntru îi răspunse un hămăit gros şi agresiv, iar insul repetă întrebarea. După un minut-două în cadrul porţii apăru un puşti de 15 -16 ani, înţolit într-o jachetă de fîş liliachie şi pantaloni de trening de culoare carmin. Părul ridicat în creştetul capului şi ras pe tîmple era vopsit în nuanţa morcovului, iar pe nas purta o pereche de ochelari de soare din plastic negru, în ciuda faptului că prin pătura mohorîtă de nori nu răzbătea nicio rază. „ Hai, intră, că nu muşcă decît ţiganii!” Bărbatul privi curios peste umărul lui: „ Se ţine aici, în casa asta, un festival de poezie?” „ Se ţine, da de ce-ntrebi?” „ Sunt reporter şi caut material despre satele din lunca Dunării...să zic drept, mi se pare nemaipomenit că la ţară se organizează asemenea manifestări cultural-artistice!” Puştiul făcu o figură plictisită: „ Îmi dai zece lei şi intri la festival!” Omul îşi scoase portmoneul, îi întinse o bancnotă cu portretul lui Grigorescu tînăr şi intră. În curtea năpădită de buruieni crescute pînă la genunchi se învîrteau trei raţe mute şi o mîţă borţoasă. Dulăul care-l lătrase adineauri se aşeză resemnat lîngă uluci, cu botul pe labe, priponit într-un lanţ. Reporterul se zgîi curios spre tinda casei unde pe un mindir umplut cu paie sta ghemuit un moşneguţ ciolănos şi răpănos. Purta un fel de suman din aba cenuşie, peticit la coate cu muşama şi-şi clatina continuu tidva cheală înconjurată de smocuri rare şi cîlţuite de păr ca lîna unei oi aninate-n scaieţi. Mîinile lui uscate şi deformate de reumatism frămîntau pe podea un material cleios şi maroniu. „ Bună ziua, bade!” îl salută el, înclinîndu-se cu respectul cuvenit vîrstei. „ Nu te aude, e cam surd în ultima vreme!” îi explică puştiul şi apucă un laptop cu carcasa crăpată. Apăsă cîteva taste la repezeală şi pe ecran apăru poza unei femei languroase, complet dezbrăcate care-şi împingea pieptul enorm şi ţuguia buzele în direcţia privitorilor. Bărbatul clipi agasat, se pare că nu-i împărtăşea preocupările pornografice. „ Ăla de-acolo, de pe prispă, e bunicul tău?” „ Nu,îs vecin cu casa şi-mi dă primarele două sute de lei pe lună să am grijă de el...mare scofală nu-i, de-abia ce-mi ajung de ţigări!” Nedumerit, reporterul privi spre odaia mare, de dincolo de tindă, unde se zăreau mormane de ziare şi un raft mare, proptit de perete, plin cu cărţi. „ Ce-i cu festivalul de poezie, a început?” „ De alaltăieri...dar n-ai pierdut nimic că ţine o lună-ntreagă pîn la Ignat...îi zice Sărbătoarea meşterului condeier Nelu Peiuşescu!” „ Cine-a fost Nelu Peiuşescu că eu, unul, n-am auzit de el?” Băiatul zîmbi misterios: „ Unu de-aci, de la noi din Ţărmureni...scria pe vremuri la gazetă, s-a luat în gură şi cu Iliescu, făcea şi versuri, fel de fel, cu schepsis...” Pisica borţoasă se apropie prudentă şi-i adulmecă nădragii de trening. „ E frumos că-i comemoraţi amintirea după ce-a plecat la ceruri!” „ Păi, n-a plecat nicăerea...uite-l colea, pe prispă!” zise puştiul întinzînd arătătorul în direcţia moşneagului. „ El e poetul celebrat?” Puştiul rîse: „ Cum mă vezi şi cum te văd!” „ Şi ce munceşte acolo?” „ Îşi face şi el de lucru...mai nou, cică, ar studia tainele fizicii nucleare. Îi dau nişte tizic şi toată ziulica frămîntă biluţe pe care le rostogoleşte pe prispă zicînd c-a descoperit bosonii lu Igs!” Reporterul îşi roti ochii prin ogradă destul de dezamăgit de toată atmosfera serbării. „ Şi...vine multă lume la festival să-l vadă?” „ Nu prea...ăia cu care a băut prin cîrciumi şi s-a dat boem ori au murit toţi, ori n-au ochi să-l mai vadă...cîte-un turist rătăcit, dar şi ăla caută alte ocazii de îndistrare!” „ Dar poezii mai scrie?” „ Numai cînd se duce la privată...stă pe budă cu ceasurile şi mîzgăleşte cu o carioca un sul întreg de hîrtie...din păcate nu prea poţi citi ce-a scris că-i tremură rău mîinile, iar unele litere le face de-a-ndoaselea!” „ Văd că are multe cărţi!” „ Zece metri, numai de poezie...cică le-a citit pe toate...dar îs numai fleacuri comuniste de-ale lui Beniuc, Breslaşu şi Ion Brad!” Reporterul îşi scoase telefonul mobil: „ Pot să-l filmez cinci minute pentru un reportaj?” „ Dacă-mi dai zece lei te las să îi scrii şi o poezie că tot e festival de poezie!” Celălalt făcu o grimasă: „ Nu prea mă pricep la versuri, dar am să încerc!” Puştiul îi întinse laptopul: „ Nu contează...oricum nu-i plac decît alea scrise de el!” „ Poţi să-mi dai una, s-o public în ziarul la care-s angajat?” „ Imposibil, le ţine sub cheie mai ceva decît damigenele cu ţuică, zice că nu vrea să-i fure nimenea talentul!” Bătrînelul părăsi mormanul de tizic şi se ridică cu greu făcînd cîţiva paşi tîrşîiţi în direcţia lor. Reporterul lăsă telefonul şi scrise pe laptop cîtva rînduri. Puştiul le citi peste umărul său şi urlă în direcţia lui Peiuşescu: „ Tataie, ascultă cilea-şa una buca dă poizie făcută dă domnu dă la ziar: Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă, Socoate cănile din zori - şi după Să-mi spui cu rouă câte-s pline, Şi dimineaţa cît se-ntinde - Cînd doarme ţesătoarea - cine Mai ţese pînzele senine! Bătrînul îşi duse palma pîlnie la ureche, apoi zbieră împroşcînd stropi mari de salivă pe la colţurile gurii: „ Sic-tir, sic-tir garoi, huşşş, cîr-cîr, lă-lă-lă, hă-hă-hă!” Reporterul ridică din umeri: „ Ce-a zis?” „ A zis că nu-i place, că eşti cam brunet la moacă şi-ai scris o lălăială şi-o tîmpenie de tot rîsul!” „ N-am scris-o eu, e de Emily Dickinson, o poetă americană foarte cunoscută pe mapamond!” Peiuşescu apucă un toiag şi-l vîntură ameninţător continuînd să urle ininteligibil. Puştiul îi luă băţul din mînă şi-l împinse uşurel spre mindirul umplut cu paie. „ L-ai înfuriat rău că nu-i plac străinii...acu tre să-i pisez trei fenobarbitaluri în blidul cu ciorbă ca să se liniştească!” „ Îmi pare rău...uite încă zece lei, donaţie pentru festival...sau ce-o fi!” Reporterul aruncă o ultimă privire spre locul desfăşurării serbării vestitului condeier. Puştiul îl însoţi pînă la poartă şi, în timp ce îi deschidea larg canatul şopti încruntat: „ Nene, să-ţi spui drept mi-e frică că n-o mai duce mult!” „ Asta-i viaţa, nimeni nu e nemuritor, c-o moarte toţi suntem datori...parcă Coşbuc a zis-o...” „ Nu, nu m-ai înţeles...nu mi-e frică că moş Peiu dă ortu-popii, că oricum a trăit destul, mi-e frică să nu-i bage ăştia de la învăţămînt poeziile pe care le-a scris în manualul de română, să trebuiască să le-nvăţ pe dinafară!” N.A. Acest text este un pamflet inspirat din trista realitate cotidiană. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Maestrul Rechesan,chiar daca a dat cu barda in mine cand l-am suparat,ramane un spirit viu,inteligent,un prozaTor de senzatie, respect. RUDY   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2018-12-12 16:47:31               mersi, meştere! sper să-i placă şi bătrînului condeier!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-12-12 12:35:33               dar corecteaza aici Părul ridicat în creştetul capului şi ras pe tîmple era vopsit în nuanţa morcovului şi purta pe nas o pereche de ochelari de soare negri, deşi prin pătura mohorîtă de nori nu răzbătea nicio rază. se înțelege că părul purta ochelari... deși... :))   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-12-12 12:28:34               :))))))   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-12-12 12:27:16	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE