PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
stihuitoarea de ursă lungă Text postat de Gheorghe Rechesan Aşa-mi trebuie, în loc să-mi văd de treabă şi să mă bucur de concediul neaşteptat pe malul mării Laptev, m-am apucat să intru în controverse cu necunoscuţii. Primul a fost un iepuraş artic care ronţăia morcovi congelaţi lîngă şezlongul meu. Ronţăia şi bolborosea ceea ce părea a fi un fel de versificare greu inteligibilă: “ Carnea mea, carnea mea, mă dezbrac de ea, e tot ce am în mine, ce-aveţi voi cu ea, e carnea mea…” Am pus jos stacana plină cu vodcă şi suc de merişoare şi l-am întrebat: “ Ai vreo problemă? Că eu nu mănînc iepure, doar peşte, vită şi pasăre!” Atîta a aşteptat urecheatul. S-a căţărat pe spătar şi a început să sporovăie: - Îmi pare bine de cunoştiinţă, mie-mi zice Lev Martalogovici Zaieţ, de profesie schior, estet şi-n timpul liber ghid turistic…natura mă inspiră, eu inspir din ea, simţi ce aer curat, nepoluat e aici? păcat că îs unii care nu apreciază şi asta mă mîhneşte şi-mi vine să-mi ies din piele, urechile mi se învineţesc şi atunci ca să nu fac, doamne fereşte, embolie cerebro-spinală m-apuc şi scriu versuri protestatare…despre gheaţa care nu mai e ce-a fost, despre taigaua despuiată de frumos, despre lupii care… da, ăsta e un subiect dureros, mereu actual! -Ce lupi, musiu, că i-a împuşcat Stalin pe toţi…iar pe-ăia, puţini, care au scăpat i-a cărat Putin în grădinile zoologice să facă wrestling electoral cu ei! N-am scăpat de el pînă nu l-am lăsat să-mi recite o chestie, zicea el importantă, care suna aproximativ cam aşa: “ mă frige frigul, mă roade gerul, eu ling caloriferul, şi totuşi sunt unul, calorifere în taiga sunt sute, de ce grija agentului termic vă...apasă?” După iepuraş a urmat o belugă bătrînă şi ramolită. Ăsta, că era posesor de lapţi, înota în piscină şi făcea bale. Nimic nou, mereu dau în staţiunile balneo-climaterice de cîte un pervers, diferenţa era că nu făcea bale cînd vedea vreo peştoaică ci bălea, cum altfel, poezii, plase de cuvinte făcea insul şi nici măcar o fîţă nu pica în ele. Judecaţi şi voi cine ar cumpăra o nerozie ca asta: “ totul se cască, lasă vaca de mare alge să pască, dă cu picioru’ că nu-şi recunoaşte, vita, verişoru’, zice muistul nebun, am fost ca voi, acu-s doar fum, icre pe pîine, limbă de cîine, mă doare mila ba chiar şi leghea, vă pute zeghea schimbă-ţi ţoala, pescare, că faci escare, mă pişcă şi Lia, frizez nebunia, mă-aţîţă Gudrun că-s carne de tun, beau basamac şi trag din tutun, vine şi Miciurin călărind un ciulin, batogul Vasile slăbit-a cinci kile, hai la pomană că foca-i grăsană, am un discurs despre un urs, ursul galactic şi antiartic, îi zic lui Golda, hei, madam se scutură holda, iar Daian rîde din aeroplan, că ursul icneşte şi prinde peşte, peştele-i stricat, ursu a plecat…ş.a.m.d.” Cînd a terminat, i-am zis agasat: -Hai, fă paşi bre, Potemkin, că-mi obturezi peisajul! -Antiintelectualule, antimaterialule, antisemitule, antigelule, las’ că-ţi arăt io ţie, Siberia te mănîncă! Nu vroiam altceva decît un pic de linişte, dar n-a fost să am parte de ea. Numai ce aţipisem cînd, fîl-fîl, a apărut ea, stihuitoarea neobosită, deghizată, de data asta, în porumbel alb. S-a foit, s-a-nvîrtit şi a stihuit ciripind ca o gospodină desăvîrşită un fel de listă de cumpărături: “ carne lapte pîine / brînza o las pe mîine / fructe şi-ngheţată /ce desert era odată, sus în galantar / să nu uit mărar cimbru iasomie / c-am să fierb niste iahnie / iau şi izmă creaţă pentru dimineaţă /ceai şi anason ba s-aveam pardon chiar şi un tampon / de-ăla cu fasoane / aripi trei de curcă / crenvurşti pentru nurcă / iar lu’ ăla micu / că-i tăiem buricu / dropsuri mentolate / zi-i şi tu, bărbate / nu-s cea mai mişto / şi la ten maro / damă de la bila / dumnezeu cu mila…” S-a oprit să respire, probabil că mai avea 10 km de poem şi am profitat de ocazie: -Nu vă supăraţi, madam, nu vă cunosc, nu mă cunoaşteţi, la ce bun toată poliloghia asta? Dacă mi-e foame, merg la restaurant şi comand, e mai comod, sunt burlac, doar seara îmi prepar cîte-o omletă dar şi aia, de obicei, îmi iese prea arsă! -Ouă!!! ţipă ea, ştiam c-am uitat ouăle! N-aveam ce face, m-am aplecat şi am scos din valiză extinctorul cu spumă carbonică, dar n-am apucat să ţintesc că şi-a luat zborul. Nu înainte de a depune un sfios omagiu sub forma unui găinaţ nevinovat pe umărul meu. Poate mi s-a părut dar în acel moment un frison de voluptate i-a înfoiat penele din jurul tîrtiţei. Sper că a decolat spre Polul Sud sau Aleuntine...Ce ţi-e şi cu creatoarele astea de frumos, una două le pică din ursa mare un ciob greu de stea în tărtăcuţă şi încep să cînte! Las’ că nici cu stihuitorii nu mi-e ruşine, unii fac maratonul pe maidanele eutherpei cu limba de la pantofi scoasă ca să nu li se-ncingă bătăturile prozodice şi alte alea care atîrnă în zona pelviană...castă privilegiată, poeţii şi poetesele, ce mai! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Nu, Zaieț, nu pagadi, uite-așa îți pierzi matale admiratoarele :)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2018-04-26 16:13:37	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE