|
|
|
|
|
|
|
|
|
Unknown number |
|
|
Text
postat de
Florentin Sorescu |
|
|
"Ce-ai pățit, Mihai, de data asta?, l-a întrebat doamna când a venit vânăt la un ochi într-o zi și l-a văzut cum încerca să facă pe indiferentul de parcă nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, iar Mihai i-a răspuns prompt, M-am lovit de colțul canapelei, să știți, altceva nu a fost, nici măcar noi nu puteam înghiți o gogoașă ca asta, darămite doamna, știam deja că o mai ia pe coajă de la tatăl său, când se întâmpla așa lua o față de om degajat de parcă toată lumea ar fi fost a lui, dădea explicații amănunțite fără să-l întrebe nimeni, ba uneori și fredona ca să vedem noi că uite ce nepăsător e, odată a ieșit ditamai tărășenia pentru că doamna a anunțat protecția copilului și Mihai a stat cu inima cât un purice de teamă să nu-l ia de acasă și să-l aducă la orfelinat, el măcar are o familie, tot mai bine decât nimic, chiar dacă uneori taicăsu se îmbată și îi ia pe toți la omor, când ne povestește de căsuța lui parcă i se luminează fața, îți dorești și tu să ai una la fel care să te facă așa fericit, odată ne-a invitat pe la el și am rămas mută de uimire, nu era decât o coșmerie în care cu greu putea locui un om, darămite o întreagă familie, dar nu am vrut să vadă cât sunt de surprinsă, camerele noastre de la cămin sunt mult mai mari, ca să nu spun mai drăguțe, și totuși l-am invidiat pe Mihai și după aceea, ba am visat în continuare la căsuța lui, chiar dacă acum știam cum e, spre deosebire de el eu nu pot spune niciodată că mă duc acasă, la orfelinat nu te așteaptă nimeni pentru că ai conta cu adevărat, ci doar pentru că trebuie să respecți programul, uneori mi se pare că și un tată ca al lui Mihai este mai bun, chiar dacă îți mai învinețește ochii, măcar el nu l-a abandonat așa cum au făcut-o părinții mei, de câte ori îl caut pe tata se plânge că nu are bani, deși nu i-am cerut niciodată, uneori îl sun și nu vorbesc nimic, doar îl ascult cum strigă în telefon întrebând cine e, apoi închid și mă gândesc că asta sunt eu pentru el, un număr necunoscut, Tot ca data trecută te-ai lovit, Mihai?, a continuat doamna zâmbind cu subînțeles căci mai venise o dată cu ochiul umflat după ce tatăl lui azvârlise cu sticla în el, când cu protecția copilului, A, nu, doamnă, a răspuns el cu aerul cel mai nevinovat, data trecută m-am lovit la celălalt ochi, iar doamna a rămas o clipă descumpănită după care a izbucnit în hohote, a fost pentru prima dată în viața mea când am văzut pe cineva râzând și având totodată lacrimi |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Fac parte din ceva mai amplu, am mai spus. Din "Transformatorul".
P.S. Între timp i-am adus niște modificări, zic eu importante. |
|
|
|
Postat
de catre
Florentin Sorescu la data de
2018-04-24 11:27:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
nu-s scrise rău snoavele astea moralizatoare, dar par rupte din ceva mai amplu, pare că le lipsește un liant fără de care cad în siroapă. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2018-04-24 11:15:29 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|