PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sînt o babă pesedistă (5) Text postat de Gheorghe Rechesan 5. Se apropiau alegerile din 2010. De data asta candidatul propus de p.s.d. era Geoană, fapt care m-a nemulţumit profund, fiindcă jocurile de interese din partid împinseseră în faţă un ins molîu, lipsit de personalitate, aflat sub papucul nevestei şi-al soacrei. Mare dreptate a avut Iliescu cînd l-a încondeiat scurt şi sugestiv: „ un prostănac!” Se dădea el mare om politic, dar alţii trăgeau sforile în locul lui. Partidul s-a mobilizat exemplar, şi de data asta, fiindcă erau prea multe interese în joc ca să lase ţara încă patru ani pe mîna „marinarului”. La sfatul lui Pleavă, dădusem concurs de cadre şi mă mutasem de la primăria din Mogoşoaia la consiliul judeţean Teleorman, pe postul de referent economic. E drept, n-aveam studii decît un curs intensiv de contabilitate de şase săptămîni dar mă descurcam. Îmi umbla mintea şi-aveam ceea ce era mai important în perioada de tranziţie, şi-anume „şcoala vieţii”;şi-apoi oamenii aveau nevoie de mine în sistem, nu puteam să-i dezamăgesc. Munca nu era cine-ştie-ce complicată, nu făceam decît să multiplic la fiecare sfîrşit de lună un bilanţ cu cheltuielile administrative şi de reprezentare şi să-l dau la avizat. Şeful meu direct era chiar preşedintele consiliului, Titus Grăjdeanu, un bărbat încă tînăr şi-n putere, om plăcut, chiar seducător, fiindcă umbla tot timpul tras la patru ace în costume scumpe, încălţat cu pantofi italieneşti şi cravate din mătase la gît. Ori de cîte ori îl întîlneam, mergeam să-mi semneze bilanţurile, îşi mîngîia mustaţa întotdeauna îngrijită şi-mi spunea zîmbind: „Eheee, doamnă Sorana, dacă toate femeile din p.s.d. ar fi ca dumneata am fi cel dintîi partid social-democrat din Europa!” Complimentul acesta îmi făcea plăcere şi cum avea o voce caldă, profund bărbătească mă înfioram de fiecare dată cînd îl auzeam. Am început să port la serviciu bluze subţiri din mătase, tot mai decoltate şi mi-am scurtat fustele. Arătam încă bine, nu mă îngrăşasem, nu atîrna carnea pe mine şi chiar dacă mă apropiam de cincizeci de ani şi aveam fată de măritat tot mai puteam să fiu atrăgătoare şi cu vino-ncoa’ în ochii bărbaţilor. Tot Pleavă m-a lămurit motivul amabilităţii lui Grăjdeanu cînd i-am relatat împrejurările. „ Are încredere în tine, de-aia te complimentează!” Eu m-am mirat, că doar nu eram cea mai competentă şi bine situată în ierarhie, însă el a continuat: „ Ia să fii tu atentă, cu bilanţurile alea lunare, ce cheltuieli sunt băgate acolo!” Ştiam că documentele sunt confidenţiale, numai Curtea de Conturi avea voie să le vadă, însă curiozitatea m-a îmboldit să procedez cum mă sfătuia el, aşa că am făcut încă o copie şi i-am arătat-o. S-a scărpinat în creştet, puţin nedumerit, apoi mi-a zis: „Ştii că am avut şi eu o firmă, mică, e drept, cu numai zece angajaţi şi mă pricep, dar asemenea încîlceală n-am văzut.Uită-te şi tu, aici:facturile nu sunt datate, iar cînd sunt datate nu se potrivesc nici de-a dracu cu o.p.ul...pe urmă, sunt redactate tot felul de cheltuieli forfetare care nu se regăsesc în suma totală...nici nu mă mir că Grăjdean îţi acordă atîta atenţie!” Aruncîndu-mi privirea peste cifre mi-au sărit şi mie în ochi cîteva sume, de exemplu: douăzeci şi cinci de mii de lei numai pentru combustibilul maşinii de serviciu, plus alte cheltuieli cu piese de schimb, cauciucuri, revizii tehnice şi reparaţii curente, ajungea la patruzeci de mii de lei pe lună. Dacă adăugam treizeci şi cinci mii de lei pentru diurnă şi cazare, într-o singură lună, cheltuielile de deplasare în judeţ ajungeau la o sută de mii, o grămadă de bani pentru oricine lucra în administraţie. Data viitoare cînd i-am dus bilanţul am îmbrăcat o ie foarte transparentă care îmi punea bustul în valoare. Grăjdean m-a privit lung, nu-mi pusesem sutien, iar ochii lui şireţi au sclipit ca al unui motan care zăreşte o oală cu smîntînă. Spre surpinderea nu m-a complimentat ca de obicei dar, după ce mi-a înapoiat hîrtiile semnate, a şoptit: „Doamnă Sorana, mîine dimineaţa, la orele nouă am nevoie de dumneata în cabinet, e vorba de un audit...mai multe nu pot să-ţi spun dar, te rog, discreţie totală!” M-am mirat, fiindcă avea angajată o secretară, una tînără, care ştia şi stenografia dar n-am zis nimic. Mi-am aranjat părul, m-am machiat, am îmbrăcat cel mai bun taior pe care-l aveam în garderobă, unul chanel din stofă vişinie care îmi punea în valoare talia, şi m-am prezentat dis-de-dimineaţă în cabinet. Grăjdeanu stătea de vorbă cu un bărbat scund, burtos, buhăit la obraz şi cu chelie, pe care mi l-a prezentat ca fiind Baltaciuc, inspector-şef la direcţia finanţelor. Le-am adus cîte o cafea şi o oranjadă, destul de stînjenită că nu ştiam ce aveam de făcut acolo. Baltaciuc mă sorbea din priviri şi alta nu, iar la un moment dat m-a întrebat dacă sunt căsătorită şi am familie. I-am descris pe scurt situaţia mea socială, apoi m-am aşezat pe un scaun, cu un carneţel şi cu un pix în poală, gata să iau notiţe, aşa cum ar fi făcut o secretară adevărată. Ce au vorbit ei acolo nu-mi amintesc cu exactitate, era vorba de tot felul de deconturi, iar la un moment dat, Baltaciuc l-a întrebat de-a dreptul pe şeful meu: „ Ia zi-mi, domle, dar cu cheltuielile de campanie cum stai?” Degeaba a încercat el s-o scalde cumva, că n-are un procent exact la îndemînă, dar inspectorul i-a tăiat-o scurt: „Lasă, măi, că ştiu că eşti şi şeful pesedeului pe judeţ şi am aflat demult cum trec banii dintr-o mînă în alta!” „ Stau bine, a mormăit Grăjdean, asigurăm fiecărei formaţiuni înscrise în cursa electorală suma cuvenită pentru sponsorizare!” Pe urmă s-a ridicat şi, sub pretextul că se duce să caute nişte chitanţe m-a lăsat singură cu cheliosul care a început să facă tot felul de apropouri. Unul, mai ales m-a lăsat cu gura căscată: „ Auzi, duduie, dumneata ai văzut filmul ăla, Basic Instinct?!” Îl văzusem dar nu puteam pricepe unde voia să ajungă: „Demult, am zis eu, nu-mi amintesc bine toată acţiunea!” El a scos un pachet de ţigări supelong şi mi-a întins una. Mi-am aprins-o şi i-am aruncat o ocheadă lungă. „ Aşaaa, a zis el, acuma stai picior peste picior...” I-am făcut iarăşi pe plac şi el a continuat roşu-n obraz ca racul: „Eşti leit Sharon Stone! Spune-mi sincer:porţi chiloţi?” Atunci m-am făcut şi eu ca sfecla, asemena neobrăzare nu mai auzisem de la un bărbat necunoscut şi am dat din cap că da, chiar purtam o pereche nouă, frumoasă, din dantelă neagră. „ Dă-ţi jos chiloţii, a mormăit el răguşit, şi aruncă-mi-i, ce mai aştepţi?” Mi-a venit să intru în pămînt de ruşine dar, ce era să fac, i-am scos. Baltaciuc s-a întins, mi i-a smuls din mînă şi i-a dus la nas. În culmea fericirii, asudat de aţîţare, tremura şi molfăia dantela chiloţilor mei de parcă dăduse strechea în el sau luase cine-ştie-ce droguri sau pastile de potenţă. Mă pregăteam să fac faţă altor provocări dar, spre surprinderea mea, perversul de inspector a băgat chiloţeii mei în buzunar şi a rînjit: „ Ce te miri aşa, gagico? Asta-i damblaua mea să colecţionez lenjerie intimă de damă!” Am ieşit zăpăcită din cabinet şi am dat nas în nas cu Grăjdean. M-a măsurat lung, zîmbind de parcă ar fi ştiut că-mi lăsasem chiloţii gaj la fisc: „ Felicitări, Sorano, te-ai descurcat neaşteptat de bine...am să te propun pentru o primă trimestrială substanţială!” A doua ocazie în care mi-a dat de înţeles că se bazează pe mine a fost cînd m-a invitat la onomastica lui. Se serba la iarbă verde, că aşa era moda printre liderii de partid, în stil popular, cu mici, fleici la grătar şi bere. După ce s-a tăiat tortul aniversar, Grăjdean s-a tras la o parte, sub o umbrelă mare de soare şi mi-a făcut semn să-l însoţesc. Era acolo şi un ins încă tînăr, de nici patruzeci de ani, negricios, tuns scurt şi cu ochelari. L-am recunoscut imediat, îl mai văzusem de două-trei ori la televizor era Ponta, poreclit şi „Micul Titulescu.” „ Doamna Sorana e de încredere, a zis Grăjdean, intenţionez să o propun consilier de imagine la partid!” Mi-era să nu păţesc o ruşine ca aceea cu inspectorul de la finanţe, chit că Ponta avea o nevastă tînără şi frumoasă, dar ei s-au apucat să discute tot felul de probleme, dar vorbeau aşa cu jumătăţi de frază şi subînţelesuri pe care nu le-am priceput. În final, Ponta a spus o chestie care m-a pus pe gînduri: „Ştii, Titule, că Geoană nu prea are reprezentare în teritoriu şi-ar fi mai bine să piardă alegerile!” Grăjdean a rînjit cu oarecare răutate: „ Ştiu, măi, dar pînă una alta, eu îl sprijin, fiindcă mi-a promis că rezolvă problema noastră piscicolă!” Geoană a pierdut alegerile la mustaţă. Nimeni nu s-a aşteptat la o asemenea întorsătură a situaţiei dar, înainte de anunţarea rezultatului final, văzîndu-l la televizor cum ţopăie şi se agită, bucuros nevoie-mare, mi-am amintit discuţia de sub umbrar din urmă cu două luni. N-am simţit niciun pic de milă pentru „prostănac” În definitiv îşi merita soarta dacă fusese atît de fraier încît să facă ce-a făcut! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   iote cine voroveşte de cartier mărginaş?nelu grosu şi forţosu, spaima pirandelor, năpasta balabustelor, urgia corturăreselor ce-şi ascund păduchii din dotare cînd nelu prin mahala apare!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-08 10:10:28               bravo, măi,eşti bună de măritat, Neluţo, peţi-te-ar gaia şi duba cu mascaţi, că la cîte sudalme şi măscări catapultezi cu limba ţi-ai antrenat muşchiul hioid mai ceva ca viorica-vasilica, fala brucselului! şi zici că eşti haş pe verticală?mai un pic, forţolică şi faci # stînd pe orizontală!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-08 10:08:08               Roame, după cum arăţi în poză, eşti un smochinit, care, la prima bătaie de vânt, pică-n nas! Ai, pe puţin, vro juma de secol. Aşa că, pe lângă că eşti o scovargă de individ, dacă iau în calcul şi fibra ta de muscă în picaj, nu ştiu cum ai să faci faţă unei mase musculare de 90 kg, la 1, 80 haş pe verticală, antrenată, ani de-a rândul, în munci brute şi exerciţii fizice. Vreau să zic că eşti tot atât de forţos ca şi manelele uşchite pe care le tot înşiri p-aici, demne de un amator de cartier mărginaş.   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-08 09:58:28               măi-măi!i-auzi la muşchiuleţ... nelu, pui de comunist ziua vesel, noaptea trist, că-i sportiv de performnaţă mare-n gură, tare-n clanţă!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-08 09:30:33               Roame, punem prinsoare că dacă te pun la o probă fizică, pe care eu o fac fluierând, tu cazi în bumb ca bobocu? Ce vă mai spârcâiţi pe voi, juveţilor! Câţi ani ai, roame, de te dai aşa vânjos?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-07 23:39:58               moș tăgîrță, nu te-ai culcat încă? compui o elegie sensibelă dedicată duduii fără W? ai grijă, ba(r)de să nu fie cumva o kioveșistă sub acoperire și, doamne-apără, într-o clipă de efuziune liricoasă, harșt! să-ți reteze reputațiile alea două, de patriot gonflat și de poet resemnat!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 22:36:27               Ce faci, roame? Ameninţi? Cu ce, tăticu? Cu recuperatorii? Cu porcurorii? Cu kioveşiţii?   Postat de catre ioan peia la data de 2018-03-07 22:27:59               îmburicatule,ai grijă ce-ți dorești, că într-o bună zi, te vei trezi în scăfîrlie nu cu un pamflet, ci cu o copită cît se poate de concretă!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 22:13:06               Iar nechezi pe imas, deci marsh !   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-07 20:23:27               er.părerea aproape unanimă este că te pricepi...   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 19:39:08               nu e NEA, o formula de adresare, nea buricea, folosita in Oltenia superioara(sau matale esti din cea inferioara)cind te adresezi unui ins in virsta de sex masculin?păi, atunci de te inflamași? De multe ori m-am întrebat ce cauți matale pe-aici cînd în opinia aproape unanimă te pricepi la versuri ca și găina la turnatul clopotelor și cred că am găsit răspunsul în replicile dintr-o comedia del arte: ”Jupîn Lunardo, cine dracu-i insul ăsta străin din casa mea? Habar n-am, cumetre Canciano dar sigur e un derbedeu!” (Carlo Goldoni, Bădăranii)   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 19:38:24               Ai luat-o iar cu nea ? Afunci revin si eu cu nechezan ! Este OK ?   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-07 19:06:44               domnu nea buricea, te-a investit cineva mare critic si cenzor pe europeea? eu zic sa-ti vezi de repostarile matale incuiate mai abitir decit centura de castitate a oablei Basilica, sfinta imaculata a pesedeilor!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2018-03-07 18:16:40               Iar ?   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2018-03-07 18:06:17	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE