|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eu am venit pe-a cerului cortină din marea stăpânită de uitare |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Eu am venit pe-a cerului cortină
din marea stăpânită de uitare
purtat de valurile de lumină
spre nu știu care țintă viitoare
Eu am venit mânat de întâmplare
din haosul profund fără de lege
să mă frământ mereu sub sfântul soare
până ce moartea vrea să mă dezlege
M-am minunat de opera luminii
în care m-am trezit ca într-un calvar
purtat mereu de valurile firii
cum vântul poartă-n van frunza de arțar
Prin ipoteze și prin teoreme
am încercat ca sa-nțeleg esența
și-am eșuat în tragice poeme
în care anulez și existența
Am rătăcit mereu după himere
necunoscând a lor înfățișare
și m-am trezit mereu fără repere
teleportat în sfintele altare
O, cât de mult aș vrea să pot avea
în suflet pacea binecuvântată
să pot să cred pe veci că viața mea
e o întâmplare binemeritată |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|