|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mă cuprinde, Doamne-un dor, dorul de copilărie |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Mă cuprinde, Doamne-un dor
dorul de copilărie
când un susur de izvor
era vers de poezie
Iarba verde de acasă
când mi-e sufletu-n durere
și când viața mă apasă
e balsam de mângâiere
Doamne nu mai bate vantul
vântul dur de pribegie
că mă duce Doamne gândul
spre amara veșnicie
Au trecut atâtea clipe
peste curgerea de vreme
c-am rămas făr de aripe
în albastrele poeme
Nu știu ce să fac eu Doamne
să mă scap de grele mituri
și de frunzele de toamne
ce mă poartă-n labirinturi
Doamne, eu mă rog sub lună
să-mi dai pacea din izvoare
când umblam pe Valea Bună
cu o turmă de mioare
Să mă scapi de teoreme
despre spații singulare
și să-mi dai, Doamne, ca teme
nesfârșitele altare
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23946 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|