|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonetul toamnei |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
E toamnă când de toamnă nu vorbesc,
Când mă dezbar de vise ca de frunze,
Când am uitat pe unde-mi țin ascunse
Speranțele și ceea ce iubesc,
Când toate fug de mine spre niciunde
Mai repede cu fiecare zi
Când se preschimbă-n pete ruginii,
Iar vidul rece stă să mă inunde;
E toamnă când mi-e dor de primăvară,
Când nu de spaimă tremur, ci de frig,
Când oasele încep de spleen să doară
Și vântu-nghite lacom tot ce strig;
E toamnă când încep să mă repet
Ca un ecou, încet, tot mai încet
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sînt și repetiții a căror surdină e doar o dulce și paradoxală amplificare:
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemîngîiet
Îndulcind cu dor de moarte.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2016-09-23 12:19:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Asta numesc eu talent! |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2016-09-23 11:26:11 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Destul de bine surprins acel moment al începutului de toamnă când scăderea luminii și venirea neașteptată a frigului duc la o amorțire a minții și la o reverie asemănătoare somnului celor care mor înghețați.
Vot și de la mine. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-22 10:14:35 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
maxim... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2016-09-21 19:22:07 |
|
|