PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Leana Text postat de Florentin Sorescu Leana era nebuna satului, eu am cunoscut-o gata zărghită dar cică nu de la-nceput a fost aşa, ce-o fi scriind, maică, acolo, se întrebau femeile din sat după care oftau din toţi rărunchii, noi, copiii, rânjeam fasolele, păi ce să scrie, iaca, nişte mâzgăleli, păi ştie ea carte? că nu ştie, o fi luat-o razna de atâta singurătate, rău e să nu ai copii, da şi mai rău e când ai avut şi ţi i-a luat Cel de Sus, avea Leana o durere a ei pe care doar cei bătrâni o ştiau, era suficient doar să se gândească şi imediat se puneau pe plâns, sunt dureri care nu au cum să nu te atingă chiar şi din piatră să fii, dureri dintre cele mari, aşa că de Leana ce să mai spunem, te miri cum de mai trăieşte chiar şi aşa, nebună, păi cum să nu-ţi zboare minţile când vezi cum se duc, cum să nu-ţi zboare, păcatele mele? şase copii a avut, unul mai frumos decât altul, parcă-i văd şi acum cum aleargă prin bătătură, şi simţiţi cum nu s-a mai văzut, nu ca voi, nişte proşti, ăia din săru' mâna nu te scoteau, copii deosebiţi, de, poate de-aia a şi vrut Dumnezeu să-i ia la El, că se purtau cuviincios şi pe lumea ailaltă e un lucru care contează, nu poţi să stai pe lângă îngeri aşa, necioplit, da' poate c-ar mai fi trebuit să-i lase puţin, ce rost are să-i mai naşti dacă ţi-i ia aşa de mici, astea sunt socoteli pe care noi nu le putem pătrunde, ştie El, Dumnezeu, mai bine, da' cum să-i explici asta lui Leana? că n-ai cum, când i-a murit şi ăl mic, atât a spus: S-a dus şi Farfuz, îmi venea mie să urlu, nu alta, dar Leana n-a zis nimic, nimicuţa n-a zis, nici să plângă n-a mai putut, s-a întors de la cimitir şi s-a pus pe scris, cât e ziulica de mare stă pe prispa casei şi mâzgăleşte, cred că lui Ăl de Sus îi scrie ea, îi cere socoteală, ce, ca să vorbeşti cu Dumnezeu îţi trebuie carte? ştie El să citească, doar ţi se uită puţin în suflet şi vede totul precis, cuvânt cu cuvânt. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mi-aminteste de "Fefeleaga",cea mai trista povestire din cartea de romana de printr-a saptea,numa'c-acolo era si-un cal,Bator,o martoaga care intretinea fiorul tragic.   Postat de catre Camila Petrescu la data de 2015-06-22 13:44:22               Mulţam, Radule! Nu m-am uitat sã vãd ce virgule lipsesc, dar te cred pe cuvânt.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-06-21 23:11:36 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               lipsesc cateva virgule elementare, le-am pus pe text, in rest, ok, steluta... Leana era nebuna satului, eu am cunoscut-o gata zărghită, dar cică nu de la-nceput a fost aşa, ce-o fi scriind, maică, acolo, se întrebau femeile din sat, după care oftau din toţi rărunchii, noi, copiii, rânjeam fasolele, păi ce să scrie, iaca, nişte mâzgăleli, păi ştie ea carte? că nu ştie, o fi luat-o razna de atâta singurătate, rău e să nu ai copii, da şi mai rău e când ai avut şi ţi i-a luat Cel de Sus, avea Leana o durere a ei pe care doar cei bătrâni o ştiau, era suficient doar să se gândească şi imediat se puneau pe plâns, sunt dureri care nu au cum să nu te atingă chiar şi din piatră să fii, dureri dintre cele mari, aşa că de Leana ce să mai spunem, te miri cum de mai trăieşte chiar şi aşa, nebună, păi cum să nu-ţi zboare minţile când vezi cum se duc, cum să nu-ţi zboare, păcatele mele? şase copii a avut, unul mai frumos decât altul, parcă-i văd şi acum cum aleargă prin bătătură, şi simţiţi cum nu s-a mai văzut, nu ca voi, nişte proşti, ăia din săru' mâna nu te scoteau, copii deosebiţi, de, poate de-aia a şi vrut Dumnezeu să-i ia la El, că se purtau cuviincios şi pe lumea ailaltă e un lucru care contează, nu poţi să stai pe lângă îngeri aşa, necioplit, da' poate c-ar mai fi trebuit să-i lase puţin, ce rost are să-i mai naşti dacă ţi-i ia aşa de mici, astea sunt socoteli pe care noi nu le putem pătrunde, ştie El, Dumnezeu, mai bine, da' cum să-i explici asta lui Leana? că n-ai cum, când i-a murit şi ăl mic, atât a spus: S-a dus şi Farfuz, îmi venea mie să urlu, nu alta, dar Leana n-a zis nimic, nimicuţa n-a zis, nici să plângă n-a mai putut, s-a întors de la cimitir şi s-a pus pe scris, cât e ziulica de mare stă pe prispa casei şi mâzgăleşte, cred că lui Ăl de Sus îi scrie ea, îi cere socoteală, ce, ca să vorbeşti cu Dumnezeu îţi trebuie carte? ştie El să citească, doar ţi se uită puţin în suflet şi vede totul precis, cuvânt cu cuvânt.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-21 22:03:08	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23952 Comentarii: 120073 Useri: 1426
ADMINISTRARE