PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
celălalt Text postat de Florentin Sorescu Flavius: Ştii ce cred eu că se întâmplă? Atunci când te naşti, nu eşti singurul din lumea asta care te naşti aşa cum eşti tu. La fel ca tine mai este încă cineva. Când spun ‚la fel’ , spun ,de fapt, identic. Înţelegi tu? Ei bine, fiecare lucru pe care îl faci te schimbă câte puţin. Mă refer la tot ceea ce are o semnificaţie, nu chiar orice: faptele bune, minciunile, în genere orice încercare ai de înfruntat... ​La sfârşit de tot, când îţi va fi fost dat să părăseşti acestă lume, abia atunci te vei întâlni cu celălalt. Mă refer, bine-nţeles, la identicul tău. Cel care ţi-a fost dat să-ţi fie asemenea. ​Spun ‚a fost’ întrucât acum nu mai seamănaţi defel unul cu celălalt. Pe fiecare altfel l-a modelat propria viaţă, în funcţie de cum a înţeles să şi-o trăiască. Rar, foarte rar se întâmplă ca unul să aducă cu altul, iar ăsta nu poate fi decât un caz cât se poate de fericit... Sau, din contră, extrem de nefericit... Un lucru este însă sigur: că unul dintre cei care am fost a reuşit să se descurce bine în porcăria asta... Este, cum ar veni vorba, modelul cel mai reuşit. Celălalt este cel care a dat greş, n-a ştiut ce să facă cu el însuşi. Şi-a ratat menirea, mai exact, căci – nu-i aşa? – fiecare dintre noi avem o menire, ceva pe care îl avem de spus pe lumea asta. Un secret pe care ni l-a şoptit cineva înainte de a ne fi născut... ​Şi, văzându-l pe cel care a făcut ceea ce tu nu ai putut, ba chiar erai convins că nici nu se poate face, te va cuprinde o mare ruşine... Abia atunci vei înţelege cu adevărat că ai dat greş, că ai ratat şansa care ţi s-a dat. ​Ăsta este şi motivul pentru care v-aţi născut identici. Ca tu să vezi unde ai fi putut ajunge dacă ai fi crezut în tine cu adevărat. ​Şi, văzând aceasta, vei intra în pământ de ruşine şi te vei naşte din nou, pentru că doamne-doamne nu te lasă să te consumi aşa, degeaba, ci îţi dă din nou şansa să încerci, luând-o de la început... Numai că de data asta eşti mult mai singur pentru că celălalt cu care te născuseşi tu odată a plecat şi odată cu el s-a dus şi o părticică din tine... Şi, cu toate că ar trebui să te facă mai fericit, dat fiind locul în care s-a dus, te face în realitate să suferi pentru că nu eşti şi tu acolo ci ai rămas aici fără chiar identicul tău cu care te mai ţineai când şi când de mână chiar fără să o ştiţi. Alexandra: Şi identicul tău? Cu identicul tău ce se întâmplă după ce pleacă de-aici? ​Flavius: Cred că şi el suferă puţin... Şi asta pentru că nu e întreg întru totul o parte din el a rămas pe pământ şi acolo în cer e destul de complicat când te macină dorul şi priveşti uneori înapoi. Alexandra: Adică devine un fel de înger, nu? Îngerul tău păzitor... Flavius: Se poate spune şi aşa deşi eu cred că înger adevărat devine abia atunci când se reîntâlnesc pe lumea cealaltă şi redevin unul singur ca înainte de a se fi născut. ​Alexandra: Flavius, ia spune tu... Se poate întâmpla ca identicii să fie strânși la un loc? Nu numai înainte de a se naşte, asta am înţeles, nici la sfârşit, când se transformă în îngeri, ci în viaţa asta a noastră, aici, pe pământ? ​Flavius: Se prea poate, deşi lucrurile s-ar complica puţin în acest caz. ​Alexandra: Spre exemplu, ar putea fi fată-băiat, poate chiar frate şi soră, cum suntem noi doi? Ar putea, bunăoară, să fie iubiţi? ​Flavius: Asta nu prea îmi vine să cred n-ar mai fi identici câtuşi de puţin ştii prea bine ce vreau să îţi spun. Alexandra: Şi totuşi, frăţioare, de ce nu s-ar putea? Poate doamne-doamne a vrut să se sprijine unul pe altul, nu să stea mereu despărţiţi? ​ Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mie mi se pare atât de profund încât mă sperie. N-aş vrea să am un identic. Aş bea cu el şi ne-am lua la bătaie. Cum de altfel se întâmplă între poeţi. Sunt identici, dar se hărţuiesc fără milă. Unii-şi ratează menirea, alţii şi-o bulesc. În final toţi merg în acelaşi rai, unde Demiurgul sastisit îi obligă să-şi asculte reciproc producţiile.   Postat de catre Septimiu Zugravescu la data de 2015-06-20 14:11:53               De ce pueril?   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-06-20 13:23:31               fratioare, de la candid la pueril nu e decat un pas   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-06-20 10:47:46	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE