PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Lucea farul (parodie la poezia Luceafărul) Text postat de Adrian A. Agheorghesei A fost odată-n Bucureşti, a fost, şi nu o dată, din rude ample de Vereşti, o preastilată fată. Şi era plastic până-n dinţi şi mândră-n toate cele, cum e coliva între sfinţi şi checu-ntre franzele. Din cracii roz şi dezinvolţi, copitele şi-ndreaptă spre termopan, unde la colţ, în merţ, Ghiujul aşteaptă. Ea simte, fato, disperări când merţul gri străluce şi găuritele cărări bujiile-i distruge. Îl vede azi, îl vede mâini, şi, fato, fată fata un drag de el de-n limbă-atârni, astfel lipeala-i gata – căci ea iphonu-şi mângâia şi selfie-uri dulci se-ntâmplă când doru’ lui şi inima, şi botoxu’ le împle, căci mult prea cool aprinde el un far în orice sară în umbra negrului bordel când ea o să-i apară! .................................................. Şi pas cu pas pe urma ei, alunecă în baie, îşi umple noada cu scântei, proteza i se-ndoaie. Şi când în pat se-ntinde drept Piţila să să culce, el simte mreajă caldă-n piept, ea plosca i-o aduce. Dar el, hoţeşte şi pieziş. pe trupu-i se revarsă, iar scutecele, pe furiş, îi joacă mândră farsă. Piţila scapă un surâs ca gaura de ghindă, el atârna sublim ca-n vis, sperând să se aprindă. Pe când babacul cade-n somn şi sforăie, ea-nchină: – Să-mi bag picioru’, stau planton ca la solar. Ce crimă! Parchează jos, băboi plăpând, cătând autobază, că horcăi, baby, ca şi când Bahmuţa divorţează. El asculta tremurător din umeri şi din şale, si bând un paracetamol, alunecă-n visare. În visu-n care a căzut. doar în şpagat pluteşte, iar din sifon şi pic de lut un Badea mândru creşte. C-o Tsukahara trece-n prag prin slabele ferestre, ţinând în mână un nunceak şi-n dinţi, iapa lu-Oreste. Părea un ninja-voievod Şi păru-i... ce cărare! Maioul second hand cu nod Peste buric îi moare. Iar faţa-i fasolind iahnii părea tablou cu moară – un mort sintetic printre vii, din grădi’ dat afară. – Din transcendenţă, pe neveu, venii să-ţi simt valoarea, Chuck Norris este tatăl meu, iar mumă mi-e flotarea. Ca în hambarul tău să vin, am tot greşit la ţoape, de m-au frecat cu rozmarin trei ursitori mioape. Aport!, odorul meu redus, feisbucăritu’ lasă, eu sunt buldozer de sedus, iar tu să-mi fii carcasă. La Kaufland, numai în jeepan vom lua shaorme multe, şi piţipoancele-,n Auchán, De tine or s-asculte. – Struţel, vrăjeşti cum fac în bis Chopin şi Guţă, fată, dar doar de vrajă şi promis eu n-oi fi formatată. Străin la speech şi la resort, fără Bamboo n-ai viaţă, eu-s vie, tu eşti vin de-export, dar n-ai pachete-gheaţă. .................................................. Trecură strofe, mii de lei, şi iarăşi Ghiujul vine într-un Audi roz, A3 cu faze lungi, senine. Ea mesteca mustăţi de somn la mall ca o nălucă, şi-n inimă voia un domn Catena să-i aducă. – Coboară jos şi coborând mai stinge, fato, raza, că-mi dau check-in cât de curând şi mă bungheşte paza. Abia ce ăsta o zări, simţi în card durere, în cerul gurii se albi şi-l taie pe la fiere. În aer rumene păstăi se-ntind pe strada-ntreagă şi haosul, în budigăi, prin Banciu se încheagă. Din gri şuviţe în răspăr, Capatosul apare plutind pe Shrek într-adevăr şi-n tocmai ro dispare. Piţila flutură uşor marmotele ei braţe, iar Ghiujul vine rock’n-roll şi palid e la faţă. Dar ochii-i mari şi minunaţi se-nvârt ciudat, himeric ca bulgării teleghidaţi din visu’ loto-sferic. – Din vila mea venii cu greu ca să te-ndop şi-acuma, iar tata umblă teleleu la noră pentru muma. O’ vin’, oboiul meu nespus, figurile mai lasă, eu-s reumaticul de sus, iar tu să-mi fii mireasă. O, vin’, din părul tău bălai să facem stemă Stelei, pe-a’ mele cecuri să răsai ca musca pe pubele. – Mă doare linul tău motor în tot ce-n mine fard e, chihuahua, blugii rupţi mă dor, ciocul de raţă mi-arde. Şi eşti în trend cum numa-n vis tigaia se arată când la reduceri s-a deschis, dar nu pun botu’, fată! – Dar cât vrei, pisi, de potol, au nu-nţelegi tu oare cum că eu-s neproducător şi tu, producătoare? – Nu gugălesc cuvânt ales, dar vreau un job a-ncepe pe la tv, ca al meu dres să facă-un kil de cepe. Şi dacă vrei în patul sfânt să te întorc pe tine, mai vreau c-un shooting să încânt carpeta cu feline. – Tu vrei chiar toată faima mea, pe-o pocni... sărutare şi vrei să ştii de-asemenea cât port în buzunare... Ok, m-oi face de păsat, pornind spre-o altă lege Demilingăul m-a legat şi vreau să mă dezlege. Şi se tot duce, s-a tot dus mii strofe, mii de zile, mi-a rupt şi tastele de sus zburând atâtea file. .................................................. În vremea asta, Cocălin, versat ciumeg de vază, ce fură cupele cu vin când omul nu-i la masă, un tanc cu balama în nas ce noaptea poartă rochii, bazat pe pensie de-urmaş şi tupeist cu ochii, cu tatuaj la subsuori şi ceas cu cub Galina, se dă cu gel, grohăitor, filând la Piţilina. Căci prea hardcore ea se făcu, tunată-i, tune-o focul... Ei, Cocălin, acu-i acu să-ţi etalezi lănţocul. Şi o agaţă mort de spleen, în club, când dă din scoabe: – Care e şpilul, Cocălin, rămas-ai făr’ tarabe? – Ce voi? Transferă-mi cinci parai pe Orange chiar acuma, că sunt în graţie din mai, pe standby ca leguma. – Dar nici măcar nu ştiu ce-mi ceri, eu bipuiesc din marte, noroc că-n fraieru’ de ieri am pus un dor de moarte. – Dacă-l traduci, ţi-oi arăta din loc în loc Oborul. Începe doar prin a-ţi flexa ca Sharon Stone piciorul. De babalâcul nu-i adânc în buzunar cu braţul, când îţi întinde braţul stâng, tu ocoleşte-i laţul. Iar ochii tăi fâlfâitori la locul lor rămâie, c-altfel te ia pe scobitori şi apă cu lămâie. Când îşi înclină garda-n jos şi-i simţi în teanc verdeaţa, să-i spui că-i cel mai dulce boss, să-i râzi precum paiaţa. Şi când ţi-nchină sacrul pin, să mi te-ntorci c-o sută de mii de coco, Piţi fin, să nu te faci pierdută! Ea ascultând la mardeiaş, cu şpaclul se machiază şi-apoi comand-un papanaş, ca rima să îmi iasă. Şi-i zise-ncet: – Pe vechiul mirc prostit-am mii ca tine – şi săgeţică, şi calic... nu te pliezi pe mine. Căci, uite, fraierul ivit din lesele cântării ca teii lui O-zone de hit e-n liniştea salvării. Cu sapa genele le plec când mi le umflă răsul, căci conturile o să-i sec, şi tot m-o vrea la dânsul. Tuşeşte c-un amor nespus, la băi, cu lut se unge, dar mă înalţă tot mai sus când vraja-mi îl ajunge. Îi sunt ca razele din beci, ca pozele din carte, pe veci m-oi aranja şi-n veci îl voi găbji de-o parte. Deci chiar de ponturile-ţi sunt ca pletele lui Pepe, să-mpart cu tine caşul sfânt eu n-am de gând a-ncepe! – Eşti cam glumeaţă, asta e... dar ţi-oi cardi la glume, de ţi s-or pierde urmele şi nu ţi-or şti de nume. Iar pumnii mei ţi-or da cuminţi pireu voios şi teafăr pân-ai să vezi vreo patru sfinţi, trei stele şi-un luceafăr. ................................................. Porneşte Ghiujul, vâj! Creşteau a’ francului aripe şi la metrou se dezbrăcau mii Charlie-n zeci de clipe. Un share de mâţe dedesubt, citate şi cafele, iar Poptămaş, din logos rupt, tot izmenea prin ele. Şi Ghiujul, după-atâtea văi, se scăpă brusc pe sine, că traistele pozau în băi... (... şi Trăistariu, bine). Şi izvora plagiator un doctorat de-a totul, pontând în parlament cu dor pân’ piere to... ăăă, votul. Şi unde-ajunge i-un hotar ce show-ul îl cunoaşte, iar vremea-ncearcă în zadar din Busu a se naşte. Şi-aici, nimic, dar totuşi e o ceată de podoabe adânci în duh asemene cimentului din roabe. – De-a Piţilinei veşnicii Măruţă tu mă leagă, şi sărutat dorsal să fii de Gherghe viaţa-ntreagă. O, cere-mi, Cătă, orice preţ, dar dă-mi puteri mai aspre, căci tu eşti moaşă de mistreţi şi muşuroi de capre. Reia-mi al neputinţei nimb, strabismul din privire, şi pentru tot ţi-oi da la schimb un rating de uimire. Din caritas eu m-am născut, din ciungă cu adaos, de-atât repaos, sunt pierdut, mi-e sete rău de haos! –Hi, bre Ion! După perciuni, de-o vârstă eşti c-o lume, şi-mi ceri pomană şi minuni... Noroc c-am chip şi nume! Homo erectus te socoţi, cu ei vrei să te-asameni? Dar piară oamenii cu toţi, că din manea scot oameni. Eu doar decât ce scap un vânt, din el scot idealuri, pe cocălarii cei de rând îi schimb în cocălauri. Umblaţi cu steaua, beţi Noroc şi vă urlaţi de soarte, eu n-am buric, nici timp, nici loc şi nu ştiu strop de carte. Din sânul vacilor de ieri, eu nasc azi căprioare, un soare de s-ar stinge-n cer, mă pup în fund, şi-i soare. Din pupul meu pot răsări mii fătălăi din broaşe, vă nasc pe toţi spre a muri, muriţi spre-a mă cunoaşte. Deci tu, hiper Ion, rămâi solid ca un tăciune... Vrei tonomatu-mi cel dintâi, furoul meu de june? Îţi dau glăscior, talent şi nuri, s-o pui de o cântare de-o ia Buzăul în călduri spre moldovenizare, îţi inventez fapte şi dăţi, m-alint, mă ud la ie, îi spăl chiloţii pe bucăţi lui Vali Vijelie, îţi fac saftea, gag după gag, opinci spre a străbate antene-n lung, kanale-n larg, dar ce vrei nu se poate! Şi pentru ce vrei decodor? Ia marş de te îndreaptă spre cloaca voastră de putori şi vezi ce te aşteaptă. .................................................. În locul lui de la parter Moşneagul se întoarse în merţ, ca-n versul cel de ieri, şi farul i se arse. Şi un pastel cu vis şi mit vă scot acum din apă, căci un tablou neprihănit pe cale e să-nceapă. Umplând isusic cu scântei Crângaşii plini de friguri, Fuego-mpodobeşte tei; sub ei, doi tineri singuri: – O, lasă, piţi, să-ţi îngân ceva fancy, de dulce, sub movul ochiului senin, tumefiat în cruce. Cu farmecu-ţi micilor reci şi fără chiflă, pare-mi că ai pierdut fraieru-n veci, şi-acum te-alinţi în patemi. Dar asta e, de-acum rămâi gonflabilă de turmă, căci eşti bianca mea dintâi şi toncea mea din urmă. Şi Ghiujul îi vedea răpus de-un încâlcit de maţe, abia un hamburger i-a dus şi ea l-a prins în braţe. Miros brăţările-argintii şi cade-o naşpa ploaie pe capul urdei străvezii cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de carmol, ridică clonţul, vede moşneagul, şi ca pe ogor braşoavele-i încrede: – Coboară jos, fragaier blând, să te mai ard c-o frază, pătrunde-mi lin Armaniul gând şi mă închiriază! El tremură ca alte dăţi şi-i vin în gând scandaluri rememorând calamităti de-atrofiate valuri. Dar nu mai rupe ca-n trecut cu scârţâit asfaltul: – Ce-ţi pasă ţie, bot de lut, cât costă-aici halatul? .................................................. Trăind în circul nostru strâmt, norodul ne petrece, iar eu în lumea mea mă simt nesimţitor cât zece. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Domnule avocat Florentin Sorescu, Cum marele Eminescu nu se mai poate apara singur din motive cunoscute si bine intemeiate, eu zic ca a sosit timpul sa-i facem rost de un avocat capapabil si energic. Stiti cumva vreun nume de avocat care sa-l apere cu cinse? Si fara onorariu deoarece Eminescu e intro criza de parale cumplita. Si asta nu azi de ieri ci de 125 de ani.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2015-02-04 22:29:51               Domnule Cristescu, nu-mi dau seama pentru ce ar trebui să-mi cer scuze, dar, de vreme ce v-aţi simţit lezat, mă gândesc că ceva-ceva trebuie să fi făcut, păcătosul de mine. Aşa că, de ce nu? Iaca, îmi cer scuze! În altă ordine de idei, vă anunţ că, din spirit de solidaritate cu Peia, voi înceta să mai activez pe acest site. Nu înainte de a vă mulţumi pentru găzduire şi de a-i saluta pe toţi europeicii, nebuni şi frumoşi.   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-02-04 22:11:09               "Eminescu n-a existat. A existat numai o ţară frumoasă..." ... pe nume anti-Romania. Parodia lui AAA pare un tur de forta poetizant care prinde binisor foarte multe din cliseele "anti" de azi. Si pentru ca toate astea ar trebui sa poarte si ele un nume, ei bine, se vor chema "anti-Eminescu", nah.   Postat de catre Mi Argo la data de 2015-02-04 19:23:30               Parerea domnului Florentin Sorescu este una de valoare, intr-adevar este o MANEA reusita, anuntati-l si pe Adi Copilul Minune, poate scoate ceva euroi cu ea!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2015-02-04 14:22:53               Parerea domnului Florentin Sorescu este una de valoare, intr-adevar este o MANEA reusita, anuntati-l si pe Adi Copilul Minune, poate scoate ceva euroi cu ea!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2015-02-04 14:22:52               Domnule Sorescu, Vă respect gustul. Reciproc, am aceeaşi pretenţie. Impoliteţea, suficienţa şi abuzul nu sunt valori axiologice şi, din eleganţă, mă opresc aici. În opinia mea nu aţi înţeles nimic din ce a insectarizat AAA. "Ar trebui să exemplific tot textul." Ar trebui să înţelegeţi textul. Da, textul are imperfecţiuni la care şi eu am făcut referire dar de aici şi până la a-l nega este cale lungă. PS. Pe viitor, insist, respectaţi regulamentul şi referiţi-vă la text nu la mine. Eu ca oricine de pe acest site, am dreptul la propria mea evaluare. Pe care aveţi dreptul să o negaţi însă în spiritul unui respect faţă de mine aşa cum şi eu am faţă de dumneavoastră. Ia analizaţi dacă nu cumva ar trebui să-mi prezentaţi scuze.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-04 10:07:07               dupa modesta mea parere, un recital de virtuozitate. tehnic, lexical si stilistic, nimic in comun cu manelele militante de care m-am tot bucurat din 2012 incoace. am pus steluta la loc. subscriu aprecierilor d-nei Stefan, totusi, mai putin optimist (spre deloc) in ce priveste intoarcerea fiului risipitor la matca. toate bune.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2015-02-04 09:33:02               Este pentru prima dată când recurg la un asemenea gest, de a retrage o stea. Care, altminteri, îmi repugna până acum, când îi înțeleg sensul. Rușinică, d-nă Elena Ștefan. Mare rușinică. (A nu se înțelege că am ceva personal cu dvs, Doamne-ferește!)   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-02-04 09:04:54               Domnule AAA, parodia dumnitale este o manea aproape reușită. Prostul gust este la el acasă. Versul facil, forțat, școlăresc îl găsești la tot pasul: "Din cracii roz şi dezinvolţi, copitele şi-ndreaptă spre termopan, unde la colţ, în merţ, Ghiujul aşteaptă.". Ar trebui să exemplific tot textul. Prostioare de-astea se făceau prin clasele primare și nu de cei mai inteligenți inși din școală. Dacă intenționați să completați chestionarul, eu zic să propuneți și înființarea unei rubrici de manele, unde invitat special să fie Adrian Copilu Minune. Celui care a pus o steluță, rușinică. Sper să nu fie domnul Cristescu, al cărui demers declarat este de ecologizare a limbii române. Ca textul ăsta de vulgar, mai rar!   Postat de catre Florentin Sorescu la data de 2015-02-04 08:53:31               Cu siguranţă, o parodie după unul dintre cele mai importante şi frumoase poeme ale literaturii române este o întreprindre extrem de grea. Parodia baleiază, sarcastic aproape toate ungherele spaţiilor promiscui-interlope şi nu numai ale veacului nostru aşa-zis post modern. Extrem de multe reuşite şi multe transfigurări din planul poematic filosofic eminescian în planul unei decadenţe morale pliate pe tehnologii de ultimă oră. Extrem de multe trimiteri şi conotaţii către universuri publice şi domestice care, probabil, nu pot fi percepute decât dacă ai habar despre spaţiul "cultural" manelizat şi manelizant în care ele există sau se produc. Sunt şi câteva poticneli şi forţări prozodice care, la o revizuire, pot fi uşor corectate. Pe ansamblu, deşi în multe secvenţe amuzant, parodia îţi lasă un gust amar. Ca urmare a percepţiei pierderii unei identităţi culturale solide şi, aproape, a înecării acesteia într-o maree de superficialitate, manelism şi facebookism. PS. 1. Piţilina şi Ghiujulsunt intrate în uz ori sunt denominări create ad-hoc. Eu, mărturisesc, este prima oară când le întâlnesc. Intuiesc semnificaţia lor însă dacă, probabil, sunt intratze în jargonul "mahalalei globalizate" simt nevoia unor detalii. 2. Bine ai revenit Adrian A. Agheorghesei! Am ortografiat bine? Întreb pentru că în anterioarele vieţi europeice, îmi amintesc, făceam greşeli! 3. Poate completezi Sondajul. Mulţumesc.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-02-04 02:54:46	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE