PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Relativitate, antiteză, neputinţă şi compulsivitate Text postat de Emanuel Cristescu Pseudo-Pamflet Marţial, într-o celebră epigramă, spunea: „Prietenele tale, o Fabula, sunt toate, Urâte şi bătrâne mai rău nici că se poate Tu le atragi cu tine la teatru şi ospeţe, Ca să apari frumoasă şi-n plină tinereţe” Un fel de teorie a relativităţii avant la lettre. De ce am citat această epigramă? Spre a-mi manifesta regretul că, din păcate, după o săptămână, de acum încolo, textele sau intervenţiile mele nu vor mai putea fi acompaniate de umbra compulsivă a bardului de Girgiu. Pentru că, după cum presimt, cu tot optimismul meu funciar, distinsul creator îşi inventează tot felul de alibiuri pentru a nu şterge textul grobian, vulgar, mizerabil, scabros şi promiscuu pe care l-a scris la adresa mea, încălcând astfel regulamentul. Şi, prin urmare, mă va obliga să-l declar persona non grata, aici, pe site-ul Europeea! Are la dispoziţie o săptămână să radieze acel „text”. Astfel, obsesia pe care a făcut-o pentru mine, în subsolurile textelor mele, intratabilă psiho-textual, nu se va mai putea manifesta aici. Iar textele mele nu-şi vor mai putea manifesta întreaga strălucire nemaiavând referenţialul antitetic. Adică obsesiile manifestate, cum spuneam mai sus, compulsiv, potrivit metodei proprii bardului, adică, MOI* sau, mai pe larg, Metodei Onomatopeic-Iterjecţioniste. În care nu textul contează, nu ce scriu eu, ci EUL, adică autorul. Pentru care, am demonstrat-o**, distinsul bard a făcut o obsesie. Şi cu obsesiile nu se poate lupta. Mai ales când ele, obsesiile, iau forme obscen-scatologice şi fecaloid-compulsive. Se distruge astfel permanenta antiteză între ce scriu eu şi percepţiile empiric-naivo-compulsive ale împricinatului. Ori, în lipsa acestei „urâte şi bătrâne”, cum ar fi spus Marţial, prestaţii, probabil, unii, nemaiavând sistem de comparaţie, adică, referenţialul peian, aflat în permanentă stagflaţie congnitivă, estetică şi etică, vor considera doar normale şi nu strălucitoare textele mele. Şi, evident, eu voi marca pierderea. M-am obişnuit atât de mult cu această paradigmă încât, cu siguranţă, o să-mi lipsească. Va rămâne doar componenta anabolică, funcţia catabolică, pe care, excelent, o îndeplineşte distinsul bard,-funcţia crează organul- prin uramre, nu v-a mai exista. Iar rolul peristaltic al bolului fecal-textual evaluativ pe care sus-zisul personaj giurgiuvean îl produce nu se va mai putea manifesta europeic ci, probabil, în alte spaţii, în care tranzitul fizio-hermeneutic va fi având sensul inversat. Adică adecvat „evoluţiei” lectoriale a insolitului personaj. Oenolectorii europeici care vor să deguste textul peian în splendorile sale pornografice o pot face intrând în editură, la invalidate undeva după, sau pe la, pagina 13 - 14. (un alt membru europeic a devenit fan Marmote şi a repostat, încălcând regulamentul şi chiar legea penală, postând, de cca 300 de ori, un text cu ameninţări cu moartea, explicite) Cu siguranţă, va replica reactiv. În sensul că va spune că insanităţile lăsate de el sub textele mele, ca şi cum şi-ar marca acest spaţiu în interes fiziologic creativ textual propriu, sunt de bază. Voi răspunde. Nu eu îl urmăesc precum umbra ci el a făcut această obsesie atribuindu-şi rolul de Mesia al gusturilor de tip naiv-primar al căror exponent se pretinde. Şi, pe care eu le iau şi le apreciez ca atare. Fără ca acest personaj să înţeleagă frumuseţea lumii care constă în imensa ei varietate şi diversitate.. Însă, frumuseţea lumii nu ar putea exista dacă nu ar exista şi cloaca maxima sau, mai pe modern, gândirea de tip vidanjorial Care, după cum se poate observa, există, se pare, şi poate ajunge la un adevărat paroxism al plăcerii de tip sado-maso, fecaloid-textuale. Referinţe * Paradigma critică peiană sau arta de a măcelări texte http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=40418 ** Am demonstrat într-un topic faptul că, pentru distinsul domn, nu textul pe care îl scriu eu contează. Ci numele meu. Orice aş scrie eu, pentru distinsul domn este, cel puţin, necorespunzător. http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=44186 În acest text am postat un text capcană. Textul aparţine unui celebru critic literar. Evident, distinsul domn a căzut în capcană şi a încercat să "măcelărească" utilizând inadecvata metodă MOI. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   nu ştiam de ce tot dai citate din marţial! că te dai şi mata la fel de marţial, parcă ai un băţ înfipt undeva şi mergi ca sodatu japonez, uitat în tranşee!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-26 16:40:49               Pe la teveuri s-a adoptat faza idioată – copiată de pe la occidentali, că, deh, ăia e dăştepţi ca noaptea! – în care unii tooot boscorodesc ce le trece prin cap şi, din off, sunt vîrîte-n faţă nişte hohote de rîs complet anapoda, de zici că protagoniştii emisiunii în cauză sunt cei mai mari comici ai lumii. Tot aşa cînd văzui titlul boscorodelii de mai sus, („Ha, ha, ha, domnule Peia,”) avui fix aceeaşi impresiune. Doar că, spre deosebire de ăia, mata te produci şi tot mata hăhăeşti! Să te iei de mînă cu băsescu!... „cât o fi fost ea de Inchiziţie, nu ar fi avut tupeul să spună aşa o poznă: "orice hermenuk, indiferent care ar fi acela, este un impostor, care inventează lumi imporbabile şi limbaje fistichii." Păi să ştii că inchiziţia aia numai de hermenăuci nu se ocupa ea! Visa Torquemada numai barteşi, derrizi şi saussuri, pe post de vrăjitori. Ce e drept, la cum bolborosesc inşii ăştia, ar cam fi meritat să li se pună căluş la limbă. „Citeşte domnule textul de mai sus cu atenţie şi şterge dom'le textul ăla care încalcă regulamentul.” Nu e nevoie, domnu, să-ţi parcurg poliloghia firoscoasă. Ştiu dinainte ce boscorodeli îndrugi. Eşti mai previzibil decît personalu dă Taban, care întîrzie regulat cu un secol lumină. Şi mai am şi altele de făcut, decît să pierd vremea cu farafastîcuri blăblăite. Iar textul ăla nu-l şterg nici de-al dracului. Ştiam, pînă aseară, că nu am cum să fac asta. O vreme, după ce mă „gratulaşi” cu oftica matale, nu am mai putut umbla prin textele mele, că mă vîrîseşi cu dinţii-n gard, ofticat că te iau în balon. A trebut să-mi fac alt cont. Aseară am încercat, de kiki, să văd dacă s-a remediat ceva. Se remediase. Aşa că taman ştersesem capodopera (nu „porcăria”, precum o etichetezi matale) care te zgrăveşte cu maximum de fidelitate. Dar, probabil, sesizînd careva, frun cenzorel zelos, că „mă supusesem” ordinului pe unitate, repede ţi-o fi trimis de ştire. Şi, la fel de repede, ieşişi şi mata cu muşchii faciali la interval, să te dai toreadore, cu producţia matale. Aşa că mi-am repostat capodopera, nesocotind, vai, ultimatumul. Prin urmare şi-aşa deci, eu aştept de la cei greci, pe merkăli să-i facă-n meci! „Ştii bine că dintr-un click eu aş putea să-l aneantizez.” Essstraordinar! Ce tare eşti, nene! Mai tare ca coca dospită. Stai cu deşetetu pă botonu nuclear şi te uiţi în oglindă, să te simţi barosan. Să tremure lumilii în faţa matale, ca piftia din gelatină artificială. O, zei! „Însă îmi place să cred că ai înţeles şi mata ceva din lumea astă”. Habar n-ai cîte am înţeles, neicusorule, habar n-ai. Din păcate, prea multe. M-am nenorocit pe viaţă! „Că văd că ai ajuns să ai complexul victimei.” Ioiii! Cine o avea complexul ăsta? Eu ori ăl de stă cu mîna pe botonu cu pricina, ca să-i ia maύ cui te supără. Victimă perpetuă...! „...mata pui între paranteze biblioteci şi secole întregi de cultură?” Ce te/vă mai umflaţi în nădragi, verică! Cam cîţi hermenăuci crezi mata că fusără pă lumea asta? Cred că un procent de 0,01% din totalul „întregii culturi”! Şi asta, chiar dacă îi adăugăm la total şi pe catalepticii de vraci care încep să bolborosească în limbi, după ce-şi comntemplă buricul vreme de cîteva ore. Îi supraestimezi, tataie, pe geambaşii ăştia. Chiar dacă te-ncurci şi matale printre picioarele lor, doar-doar te-o băga cineva în zeamă. „până şi netul se cutremură de aşa grozăvie.” Aşa e. Doar că se cutremură de rîs, cînd aude că iar te-ai produs en-gross, cu analizele matale semanticoide! „Şterge bre textul ăla pe care excreţia lu matale l-a produs cu creierul lu matale dân dotare şi rămâi aici.” Cine zice, ăla e! Excreţii produce fix creieru matale. „Trebuie să vadă lumea că nu numai pistolul se poate scoate când unii aud de cultură.” Mde, ce să zic? Nu scoţi parul la fizcultura cristoică, ca peia. Da’ scoţi pixu şi-l freci la rece, ca cristaş de la oraş! ps: bre, ia-l, dracului, d-acilea, din picioarele mele, pă tălîmbă ăsta care lipeste afişe, că aş putea să calc pe el şi mă dă-n judecată că l-am făcut afiş pe asfalt fără voia mea!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-26 16:39:13               Ha, ha, ha, domnule Peia, Îmi pare rău că textul meu te-a scos în aşa hal din sărite încât ai ajuns să fii mai tare decât Inchiziţia care, cât o fi fost ea de Inchiziţie, nu ar fi avut tupeul să spună aşa o poznă: "orice hermenuk, indiferent care ar fi acela, este un impostor, care inventează lumi imporbabile şi limbaje fistichii." Citeşte domnule textul de mai sus cu atenţie şi şterge dom'le textul ăla care încalcă regulamentul. Că doar mai ai, sper eu, resursele neuronale să înţelegi că asemenea porcărie peiană nu o să apară aici în vecii vecilor. Ştii bine că dintr-un click eu aş putea să-l aneantizez. Însă îmi place să cred că ai înţeles şi mata ceva din lumea astă. Măcar că dacă teci pe roşu rişti soarta broscuţei cu basculanta din comentariul lu matale, ăla de mai de jos. Fă-o măcar de dragul celorlalţi membri dacă nu de dragul meu. Că văd că ai ajuns să ai complexul victimei. Te identifici cu el. Păi cum ne vom mai amuza noi fără astfel de perle, barbar-revoltate şi ridicate, în propria-ţi percepţie, la rang de fapt de cultură, precum mărgica de mai jos? Când mata pui între paranteze biblioteci şi secole întregi de cultură? Haide bre că m-ai dat pe spate. "Orice hermeneut este un impostor" spui mata şi până şi netul se cutremură de aşa grozăvie. Hai dom-le vino cu cremenea aia şi cu iasca din dotare şi dă foc bibliotecilor! PS. Ce ne vom face noi fără trăznăile astea pe aici? Fără ele Europeea va fi pustiu. Şterge bre textul ăla pe care excreţia lu matale l-a produs cu creierul lu matale dân dotare şi rămâi aici. Trebuie să vadă lumea că nu numai pistolul se poate scoate când unii aud de cultură. Iată, se poate scoate şi parul peian! Brava. Măreaţă viziune postmodernistă ne dăduşi!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2015-01-26 09:45:30               Iar textele mele nu-şi vor mai putea manifesta întreaga strălucire nemaiavând referenţialul antitetic. Impresia mea este că dv. ați lucrat din greu să-i dăltuiți alura statuară, i-adevărat dintr-o materie urît mirositoare:   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2015-01-26 08:09:33               a, şi "pseudo-pamflet", zici că-i pelteaua asta scrobită. asta-i corect: cam tot ce faci p-acilea e pseudo!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-25 22:20:02               cică: "relativitate, antiteză, neputinţă şi compulsvitate". fîsss! poci pentru ca să spun! zici că vorbeşti despre descoperirea găurii de la macaroană şi meritele iepocale ale celui ce a făcut-o. ultra-penibil!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-25 22:18:39               „Spre a-mi manifesta regretul că, din păcate, după o săptămână, de acum încolo, textele sau intervenţiile mele nu vor mai putea fi acompaniate de umbra compulsivă a bardului de Girgiu. ce să zic!, mă doare fix în feştilă că mă declari, tu matale, persoană de interes planetar! (că tot ceea ce emană de la mata musai să aibă o astfel de pregnanţă). după ce radiarăţi textul ăla, acum venişi cu faze şi emfaze, ca să dai de-neţeles că mi-au tremurat izmenele-n popou, de frică. iote, ca să-ţi fac în sîc, o să-l repostez, chiar dacă o să-l radiezi iarăşi. ce manevre, din vertebre, pe voi – ceata lu piţigoi! poţi chiar de-acuş, nea cristaş, trotinetă cu ataş, să mă declari la ONU, la uniunea ioropeană, la NATO, la na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o, la dracu-n praznic etc., la cine, ce şi cum vrei mata. şi încă ceva pă deasupra. altfel văd că nici nu-ţi pasă că parşivul rădulescu-corlportor mă face nebun, iar eu îi semnalez chestia asta rahatului de editor şi ăla se scîrmă-n fund, mă păzeşte pe mine să nu-i dau replica paparudei răDuliene! neică, mă leşi? chiar crezi că mă-nspăimînţi ’mneatale cu aşa declaraţiuni de răzbel? şi, pardon, cine zice, ăla e: adică mata eşti un compulsiv. "Astfel, obsesia pe care a făcut-o pentru mine, în subsolurile textelor mele, intratabilă psiho-textual, nu se va mai putea manifesta aici. " te amăgeşti cu gîndu, tataie! pînă la mata, am analizat zeci de texte, pe saitul morţilor vii, dar chiar şi pe aici. aşa că nu te da mai rotund decît pămîntu, că ai fi beneficiat de atenţia mea expresă, întrucît eşti mai plat ca broască strivită pe asfalt de o basculantă! ai fost o ţintă perfectă pentru demonstraţiile mele, asta da. dacă nu realizezi penibilul în care te plasezi, cu boscorodelile alea noelogisto-hermenăuce, de care ar rîde şi curcile gostatului, dacă ar mai exista şi dacă nu pricepi cît eşti de ridicol, nu eu o să mă fac de nechezol! „ Pentru care, am demonstrat-o**” ai demonstrat pe dreacu! vorbe de clacă, umflate cu compresorul! ai impresia că debitezi cine ştie ce sintagme profunde, cine ştie ce găselniţe terminologice, ce sapienţii, dar nu faci altceva decît să te scarpini cu mîna stînga la urechea dreaptă. dacă îţi citeşte aberaţiile alea un critic de meserie, îşi rupe băierile inimii de rîs. „Cu siguranţă, va replica reactiv. În sensul că va spune că insanităţile lăsate de el sub textele mele,” nu sunt, bre nea pudicule, insanităţi. sunt adevăruri. ştii care-i deosebirea între mine şi cei cîţiva de pe aici, care te-au mai luat aşa, uşurel, la miştoc: că eu o spun pe de-a dreptul, nu pierd vremea cu diplomaţii leşinate. şi nici nu mi-e frcă de aerele matale de jupîn. dar deloc, deloc, deloc. pe bune. îmi stîrneşti zîmbete îngăduitoare cînd îţi încordezi muşchii asimptotici şi hotentotici încoace şi cînd încerci să-mi demonstrez că porcul zboară peste munţii Pindului. sau al pppinnndei, mă rog, funcţie de obectiv! „Voi răspunde. Nu eu îl urmăesc precum umbra ci el a făcut această obsesie atribuindu-şi rolul de Mesia al gusturilor de tip naiv-primar al căror exponent se pretinde.” nenică, nu ştiu dacă-s „mesia”, (ce expresie de trei sfanţi!), ci pur şi simplu pretind că parcă am mai multă intuiţie şi capacitate de evaluare decît matale, care habar n-ai de poezie şi, în general, de literatură. zo, crede-mă pe mine. eşti mai vetust, mai gratuit şi mai primitiv în gusturi decît ţaţa frosinica, de pe şanţul comunal. „ Fără ca acest personaj să înţeleagă frumuseţea lumii care constă în imensa ei varietate şi diversitate..” estetule, nea hermenel, pe vremea cînd înţelegeam eu (eronat, desigur, căci există o perioadă a vieţii cînd îţi poţi permite astfel de naivităţi) cînd înţelegeam eu, zic, frumuseţa aia, matale desenai cercuri pe asfalt şi te credeai un fel de ARHImede redivivus. între timp, „trecut-au anii ca norii lungi pe şesuri” şi, asaltat de atîta frumuşaţă (diversă şi perversă), iote că virai oleacă spre adevăr ceva mai puţin impregnat de vorbe parfumate. sigur, ar fi trebuit să ştii că sunt autori mari care nu mestecă naivităţi de feizbucişti, adică neşte cocteiluri de frumuseţi leşioase (unul ar fi shopenhauer, spre pildă), da’ matale nu ai de un’ să ştii, că trăieşti în nori, ca îngerii, şi faci curte îngeriţelor, cu vorbe de duh astral, mai pure ca fulgii de zăpadă. ps: mai ai şi tupeul să pomeneşti de capcane! cînd te-am făcut de comandă, cu versuri amestecate din păunescu, ciorăpista şi mine, ai căzut în ditamai ţeapa. ai furat-o ţapăn şi, de oftică, mi-ai redus nivelul. fierbeai ca un cazan de ţuică, uitat pe foc, pentru că se-mbătase cazangiul! cît priveşte citatu lu matale, ăla fals, cu care te alauzi atîta, eu ţi-am declarat aici şi-o s-o declar oricui: orice hermenuk, indiferent care ar fi acela, este un impostor, care inventează lumi imporbabile şi limbaje fistichii. am mestecat la ele o vreme şi mi s-a întors stomacul pe dos de atîta blăblăială doctă! primul impusl, cînd mă mai apropii de aşa bazaconii este de vomă. iar cînd e vorba de matale (voerbesc de personajul fictiv acre afce pe hermenăukul, sperc ă nu faci, în continuare confuzii flagrante) cu atît mai mult. căci eşti un epigon de hermeneuci impostori. dixit! acu, dacă nu mă vei cenzura, poţi să mă declari ce vrei. căci voi reposta textul ăla, să te fac să crăpi de ciudă! ura şi la gară!   Postat de catre ioan peia la data de 2015-01-25 22:16:19	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE