|
|
|
|
|
|
|
|
|
Prolegomene pentru o logică a ilogicii |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Deși corpusul ipotetico deductiv al ilogicii încă nu a fost sedimentat, putem constata cu ușurință că întâlnim mulți, am putea spune, extrem de mulți ilogici ori poate mai degrabă ilogicieni sau ilogiști.. Nici spațiul europeic nu duce lipsă de astfel de specialiști. Unii par a avea masterate sau chiar doctorate în ilogică. Și nu există discriminare de sex în ilogică.
Ilogica poate parazita, uneori, simbiotiza orice domeniu și pe oricine. De aceea, taxonomic vorbind, putem deosebi tot felul de ilogici. Ca de exemplu, ilogica behavioristă, misantropică, narcisistă, fenomenologică, textuală ș.a.m.d.
Logica interioară a ilogicii este coerența până la congruență a dezvoltărilor logice bazate pe premise false și, de multe ori, pe nonraționamente. În acest fel ilogica este o nonștiință interdisciplinară și transdisciplinară. Astfel, teleologic, rezultatele acestor coerențe poartă un nume care face trimitere către obiectul de studiu al psihiatriei.
Până la constituirea seturilor teoretice de principii, apoftegme și proceduri, putem constata că modul de manifestare al ilogicii este unul strict pragmatic.
Axiologic, ilogica promovează autovaloarea momentului percepută de ilogician în afara oricărui tip de raționament. Asta nu însemnă cumva referențierea sinelui ori exprimarea în cai putere ori alte unități de măsură. Pur și simplu valorile ilogicii sunt fracturi ontologice induse contextual.
De exemplu întrebi pe cineva căruia tot și toate îi afectează simțul olfactiv: Tu nu știi să cânți? Cu o ilogică impecabilă el îți va demonstra doct, cu argumentele ilogicii, că întrebarea conține un mă nanoperceptibil, pe care olfactometrul domniei sale l-a decelat încă de pe când intenționai să articulezi întrebarea și, evident, va răspunde la o întrebare, care nu a fost pusă.
În acest fel triumful ilogicii este asigurat.
Însă nu trebuie să vă speriați. Triumful ilogicii este unul singular și de scurtă durată iar ilogica se autodevoră decredibilizându-se. Chiar dacă ilogicul, sau ilogicianul este al naibii de consecvent. Și, de cele mai multe ori, așa se întâmplă. Însă a doua oară ilogica nu mai convinge pe nimeni.
De aceea ilogica se tratează cu un zâmbet. Poate fi și larg. Și poate fi și de compasiune.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Doamnă Elena, prolegumele astea le vindeți doar pentru a revigora nițel saitul (niște perfuzii dictate de sistemul sanitar și de falsa unamitate), asta pînă cînd el va fi deconectat de la aparate.
Cînd îmi vindeți dreptul de proprietate?
Voi face din Europeea un sait precum un Reich de o mie de ani.
Ei, să nu exagerăm!
Doar cît prima ofensivă a comunismului din URSS...
p.s. Radu Ștefănescu (alias răDulea), nu sîntem noi în relații prea bune, dar te rog să inserezi p'acilea un trilulilu (un youtube?)cu "Katiușa" (subtitrare în română). Că eu nu știu cum se face. Spasiba. |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2013-11-15 18:51:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un studiu de caz, exemlificativ în privința dezvoltărilor logice bazate pe premise false găsiți la:
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=45863
Ilogica dezlănțuită și debordantă. Sigur aș fi putut să imaginez și eu un astfel de exemplu, pornind de la metafizica MOI, Metoda Onomatopeico-Interjecționistă. Specialitatea ilogicianului Ion Peia. Dar, domnia sa, m-a scutit de acest efort.
QED. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-11-05 16:33:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
creează! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-11-04 21:57:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Ilogica, în opinia mea, este o consecință directă a dezordinii interioare"
Observație corectă, în principiu. Însă dezordinea interioară, care crează comportamente iraționale, adică ilogice, poate avea cauze multiple. Neexhaustiv prezint câteva:
1-lipsa instrucției
2-premisele false
3-prostia genetică sau dobândită
4-boala dintre care se detașează una în care excelează dezvoltările "logice" însă bazate pe premise false și care poartă, medical, un nume: paranoia!
5-componenta emoțională. Care, probabil, ne va fi făcut pe toți să avem cel puțin odată în viață comportamente iraționale, adică ilogice.
6-etc.
Dacă toate celelate cauze ar putea fi incluse într-o zonă, oarecum pejorativă, în raport cu normașlitatea, componenta emoțională, subiectivă prin definiție, nu poate avea acest statut. Deși, de multe ori, se afirmă că omului emoțional, uneori parcă i se iau mințile. Și este suficient să amintesc aici îndrăgostiții și lucrurile se limpezesc.
Prin urmare, ilogica poate avea și componente benefice.
Însă, de cele mai multe ori, ilogica face deservicii ființei umane și, mai ales, relațiilor interpersonale!
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-11-04 21:56:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
(continuare)
Poți fi ilogic, dar să ai discernământ?
Pentru a putea răspunde la întrebarea asta, ar trebui ,zic eu, să ne imaginăm ipotetic un proces. Procurorul zice Da, interesat fiind să acuze subiectul de premeditare și argumentează (speculativ):
Ilogica este oglinda nearbitrar concavă a logicii. Fiind doar o reflexie multi si distorsionat răsturnată a unei structuri optimizate exact, cu argumente aferente raționalului, păstrează elementar pixelarea, numai că ordinea nu mai este voit păstrată cu scopul de a crea confuzia propriu-zisă (Dezordinea indusă). Deci, undeva la bază (microstructural) raționamentul-idee există, un ADN complet nou, fără alt sens decât sumator.
Apărarea susține:
Repixelarea imaginii s-a făcut într-o oglindă spartă. Cioburile nu reprezintă nimic altceva decât fragmente aleatorii de memorii (impresii ale creierului) pierdute și regăsite, regrupate arbitrar, un puzzle fără discernământ. Deci Nu. Dezordinea de fond.
Pentru amuzamentul nostru: unde este ilogica în cele prezentate mai sus?
Deși este o nuanță fină de depreciere între cele două pledoarii, adevarul este unul singur în opinia mea, pe care îl re-susțin, tot ca un exercițiu de logică: la baza ilogicii stă dezordinea. Indusă, sau nu, e un catalizator excelent, diligențiat.
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2013-11-04 14:43:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sunt destul de multe de spus despre ilogică. Autorul a surprins în acest mic eseu cu acuratețe doar câteva aspecte. Cu permisiunea dvs, o să încerc să dezvolt, fără a avea pretenția că pot epuiza subiectul.
Ilogica, în opinia mea, este o consecință directă a dezordinii interioare. Din nefericire, sunt prea puțini cei care pot mărșălui liber prin acest hățiș al proprii dezordini, majoritatea sfâșiindu-și involuntar cămașa de forță a logicii de premise false, percepții asimilate eronat (sau distorsionate de conjunctură), divagaționism neconcordant și nonconvergent, iraționalitate mergând de multe ori până în sfera absurdului, prostie și multe, multe alte argumente care încep cu ne..., in..., non....
Incoerentul de profesie nu este neapărat un ilogic 100%, ci mai degrabă un dezordonat cronic. Ca fapt divers, aș departaja clar ilogica de lipsa de obiectivitate. De altfel, nu poți fi extremist într-un astfel de caz. Nu cred ca există ilogică absolută, cum nu cred că există nici obiectivism pur, motiv pentru care suspectez ilogica de subiectivism și întăresc afirmația că modul de manifestare al ilogicii este unul strict pragmatic, dar și aleatoriu, mascând de multe ori tare puternice ale subiectului potențial vinovate pentru deraiere. Cu alte cuvinte poți fi lipsit cu desăvărșire de obiectivitate, dar să argumentezi mințind foarte organizat, ceea ce nu te face ilogic deloc, deci pragul logicii (vizibil încălcat) are clar încărcătură subiectivă, falsitate intenționată (sau involuntară în baza unor convingeri sau percepții eronate din diverse motive). Ilogica nudă este o stare amorfă - de reprezentare - (manifestată prin comportament și mai ales prin comunicare), o oglindă a ceea ce ar fi trebuit să reprezinte cândva o rețea neuronală, deci poate fi (și este) considerată o boală purtând diferite nume dintre care cel mai des întâlnit este demență Alzheimer, dar și celelalte boli psihice. Mai trist e atunci când medical primești calificativul de clinic sănătos
înseamnă că ești posesorul multor scutiri false.
|
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Ghejan la data de
2013-11-04 11:39:12 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|