|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fereastra ca referință* |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Exedcițiu de lectură
Un tablou vesperal reușit ar putea fi poemul "Înserare" dacă...
Dacă nu ar exista cele doua "tușe" în plus într-o perfecta disonanță cu textul. Tușele incriminate , după opinia mea, se găsesc in versurile: "De la fereastra mea / mi-e cerul și mai aproape" și "De la fereastra mea / mi-e lumea departe" și reprezintă una și aceeași sintagmă "mi-e". Să mă explic:
-în plan comunicațional poetic este prea personal și ușor redundant. Sigur, se poate imagina la fereastra mea și altcineva însa contextul nu lasă să întrevedem această posibilitate. Este clar că remarcile cu privire la cer și lume apartin autoarei. De unde superfluul expresiei "mi-e" ca sa nu zic mai mult.
-în sfera esteticii textuale alaturarea '...mea /mi-e..." este o asonanță de tip "memifonie" dacă mă pot exprima astfel parafrazând o celebră greșeală des întalnită printre vorbitorii de limba romană.
-din punctul de vedere al construcției textuale este o repetiție fără o semnificație aparte, o repetiție nedorită. Cineva spunea că dacă folosește de două ori într-o pagină același cuvânt se simte neîmplinit.
Și când ar fi fost atât de simplu să se renunțe la acest "mi-e" care poate își găseste locul într-o pagină de jurnal însă nicidecum în acest reușit poem ( cu obiecția menționată). Pentru că poemul este reușit altfel. O construcție relaiv simplă dar ingenioasă ne ofera semnificații antitetice pentru o aceeasi locație. Dacă în partea întâi, de la fereastra cerul îmi pare, paradoxal, aproape, ca expresie a trăirii intense și a perceperii unei realități infinite -cerul- într-o comuniune existențială proximă, în partea a treia, de la aceeași fereastră, de data acesta lumea, lumea care, iarăși paradoxal , în fond mă conține, fac parte din ea, este perceputa ca "departe", "pierdută" în "această înserare calmă" ca expresie poate a inadaptării ori a rejectarii "răului" conținut în această lume, ori poate ca expresie a unui regret abia sugerat în prima parte: "cândva...". Partea a doua cred că reprezintă fondul tabloului, mediul existențial al autoarei.
Cred că avem de-a face cu un frumos poem de dragoste, usor elegiac, un remember vesperal retrăit poate în fiecare seară, sugerându-ni-se un posibil regret după ceva ori cineva pierdut.
Iat[, in viziunea mea, cum ar putea suna cele patru versuri care nu-mi plac în forma propusă de autoare:"De la fereastra mea /
cerul e mai aproape". Se elimina astfel "prea personalul" și se trece în generalul poetic semnificant și "De la fereastra mea / lumea e departe " Cu aceeași mentiune ca mai sus. Evident autoarea este suverană iar exercițiul nostru de lectură nu poate fi citit decât ca un punct de vedere mai mult sau mai puțin argumentat. Sub cerul in care "plutește un nor răzleț răzvratit oranj peste oras"-superbă imagine- este loc pentru toți și pentru toate.
*Text postat de Elena Stefan la data de 2004-05-03 21:10:55
Înserare**
De la fereastră
mi-e cerul și mai aproape
întind mâna și aprind toate stelele în noapte.
Știi,
cândva pe strada aceasta erau felinare
ne ajutau să ne regăsim drumul spre casă, dupa stele ne orientam, mai ales după aceea pe care am numit-o noi doi într-o seară, hai sa fie steaua noastra polară, mi-ai spus atunci.
E seară, luminile în case nu s-au aprins,
probabil încă rătăciți pe străzi
poate vă mai târâți umbrele
pe trotuarele sparte
de pași, de gânduri, de resturi, de grabă, de jocuri uitate, șotron ambiguu, știi, și lui i-am încurcat regulile.
De la fereastra
mi-e lumea departe
pierdută
în această calma înserare
și, știi, plutește un nor răzleț răzvratit oranj peste oraș...
** Text postat de dana stanescu
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
? |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-07-28 08:02:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
? |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-07-28 07:55:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
orașul are o problemă singulară :) |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-07-28 07:55:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Folosiți singularul, domnule coleg. Singularul! |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2013-07-28 07:53:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"răzvrătit oranj"? și încă "peste oraș"?
avem o problemă. |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2013-07-28 07:44:27 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|