PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Nimic nou sub soare sau ignoranţa care nu se ignoră Text postat de Elena Stefan Nimic nou sub soare sau ignoranţa care nu se ignoră "Un popor lipsit de cultură este lesne de manipulat" Immanuel Kant „Jos Arta caci s-a prostituat! poezia nu este decat un teasc de stors glanda lacrimala a fetelor de orice varsta! Teatrul, o reteta pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir rasuflat; Dramaturgia, un borcan de fetusi fardati; Pictura, un scutec al naturii, intins in saloanele de plasare;” Manifest activist catre tinerime 1924 (manifest literar) “Cand aud cuvantul cultură imi vine sa scot pistolul!” Spunea cineva. Spunere care a făcut istorie. Negativă, bineînţeles. ”E drept că să vorbesc m-ai învăţat, Dar m-am ales cu-atît, că ştiu să blestem. Lovi-te-ar ciuma pentru-nvăţatul ăsta!” Caliban din “Furtuna” Shakespeare .”Imbecili din toate ţările uniţi-vă!” Am citat mai sus câteva posibile opinii sau idei care au vizat ori vizează cultura. Un anume fel de a înţelege cultura. Unele corecte altele...judecaţi şi dumneavoastră! Întotdeauna şi în toate spaţiile, cultura îşi va găsi resursele propriei sale reinventări, propriei sale modernizări şi deveniri, în ea însăşi. Iar marii negaţionişti ai culturii, dacă au talent, şi ştiinţă, mai devreme ori mai târziu, vor fi asimilaţi , da, aţi intuit bine, ...culturii! Dacă nu, vor îngroşa rândurile ignoranţilor eterni. Eterni şi ignoranţi! Fără cultură, neanderthalismul ar fi fost perpetuu. Şi ignoranţa nu s-ar fi putut conştientiza. Însă trebuie să fim pregătiţi. Periodic, ignoranţa nu se poate conştientiza şi va nega cultura. Se încalcă un principiu sau o regulă de bază. Nu vorbi despre ce nu ştii. Despre ce nu ai aflat. Despre ce nu cunoşti ori nu ai făcut efortul să cunoşti sau să te documentezi. Nu aplica, suficient şi infatuat, principiul potrivit căruia ce nu înţelei nu există ori trebuie dezavuat. Dacă nu cumva repudiat şi detestat! Acest tip de comportament denotă, cu asupra de măsură, ignoranţa şi consecinţele ei nefaste. Nu asupra culturii, ci asupra ignorantului însuşi. Să te exprimi, eventual ultimativ, luându-te drept unitate de măsură a Universului, despre munca unor oameni care şi-au dedicat multe ore din viaţă ori întreaga viaţă, unui domeniu, fără ca tu să fi citit câteva pagini şi fără să fi înţeles despre ce este vorba, aceasta este IGNORANŢA AGRESIVĂ. Prin urmare, numai dacă te vei fi instruit, dacă te vei fi pregătit, dacă vei fi studiat şi-ţi vei fi dovedit competenţele într-un domeniu, ei bine, numai atunci poţi fi credibil şi îţi poţi expune propriile opinii argumentate. Altfel, avem de-a face cu un fel de bârfă, cu păreri exprimate după ureche. Practic avem de-a face cu un fel de nimic. Însă un nimic simbolic şi periculos. Care seamănă cu bolovanul acela aruncat în apă. A încerca scoaterea lui este inutil. Şi cronofag şi efortofag! De ceea, singura modalitate de a te apăra de consecinţele dezastruoase ale gesturilor ignorantului este să-l pui în evidenţă şi apoi să-l ignori. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Pupă-l pe botic pe pupil, dle di-dact! Că e băiet finuţ, cum îţi place lu matale! Ia-l de pe străzi, spală-l, îmbracă-l, hrăneşte-l şi şterge, după aia, privata cu el, pe post de mop. Ăştia-s indivizii care te satisfac pe domnia ta, dom' di-dact! Pen' că te gîghilă plăcut la supţiori!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 22:31:39               Poezia ii apartine lui Peia Valentina ...   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-20 22:27:41               O poezea Incepe cu Peia Ca un batran care se termina coparseul incepe facut poezea din scheme din scheme poetice absolutul? incepe cu Peia care se cam termina cand el suge ca un graure calare pe salcamul care ..si uite asa varsta..un coparseu o poezea   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-20 22:26:46               ia-o!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 22:26:36               Ioane, revino-ti baiete!   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2013-03-20 22:23:16               unde VĂ apucaţi pavilioanele   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 22:21:55               doamna cu pretenţii, fiecare a citit şi ştie, ceea ce ştie. eu, pe-ale mele. dv., nu ştiu exact ce ştiţi, dar ştiu exact ce nu ştiţi: poezie! vă vîrîţi nepriceperea taman unde nu vă apucaţi pavilioanele. e o blasfemie.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 22:21:27               Domnule Peia, în mare, aţi început să înţelegeţâi. Însă, încă, le amestecaţi. Mai citiţi şi aşteptaţi să se decanteze. Şi veţi înţelege că "posibil" se referea la ceea ce ar putea fi "idei" sau "opinii" din enumerarea mea. Mai reflectaţi. Şi tot aşa şi la celelate. Dar recitiţi ce am scris eu în topic. Nu comentaţi ce aţi înţeles dumneavoastră. Însă nu-i bai. Imunitatea vă apără. Puteţi spune orice. Tot nu contează. Dar nu vă lăsaţi. Insistaţi.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-20 22:03:08               cioculete, Tu cînd tot visezi cai verzi pe pereţi, cu gagici gata să sară la tine-n şliţ, se cheamă că fix asta se şi petrece? Ei, cam tot aşa "vorbeşte" şi se "întinde" după pistol şi Hawking. Doar că el are suficiente prelungiri neuronale ca să facă oarece lucruri şi prin telekinezie intelectuală. Tu, aracan de tine, poţi să-ţi întinzi nu numai mîinile, da' chiar şi limba dupe gagicile alea, că tot mofluz rămîi!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 21:39:52               Doamne, ce-mi place atunci cînd doamna-doamna tooot repetă testul cu aşchia lu Bulă! Şi, de fiecare dată, tot acolo ajunge schija aia lemnoasă? Probabil că avem de-afacere cu un sadism sui generis! Dacă este cineva care nu ştie cum e treaba, inclusiv doamna-doamna, le pot povesti, într-un com ulterior. Trebuie doar să mă tragă uşor de mînecuţă şi m-am executat. Dar, pînă atunci, să facem o scurtă trecere în revistă a „omomorifism(elor) taxinomice” (oh, telkeleală sfîntă!) ale doamnei-doamne... Ce mai găvăreşte doamna? „Această epocală zicere prin care distinsul domn, cu imunitate deplină, vrea a ne sugera că ideile şi opinile trebuie văzute ca alb ori negru. Adică fără gri-uri” Doamna,doaman, vă dau definiţia posibilului, din atît de banalul DEX: POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; care e cu putință; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n) Ceea ce este cu putință. Deci, posibiliatate înseamnă – băgaţi la cap, pla! – că ar putea să fie dar, iote danţ! – nu este încă. Adecătelea, nu se ezistăpă lumuliţă, doamna! Or, o idee fie ai materializat-o, chiar dacă încă amprentată doar în propriile-ţi circuite neuronale, deci ne/exteriorizată, prin urmare are statut existenţial, (e... pipăibilă, metaforic vorbind), ori nici nu ţi-a trecut prin respectivul organ cugetător, deci non egzistă pa! Între a fi, efectiv, a şi a fi posibil, pînă şi un cretin ar pricepe că e o diferenţă. Aci nu e vorba de niciun fel de nuanţe de gri, bleomangri sau perjă! Ci de două variante posibile: da au ba! Restul speculaţiunilor dv. gratuite (ca, dealtfel, toate) cred că interesează numai coşul de gunoi. Merită a fi menţionat aici un caz special de posibilitate: faptul că domnia voastră aţi putea fi intertextualistă, da’ nu sunteţi. Deci orice e posibil, dar într-o lumea a comediei ambulante!... „Este de notorietate acest manifest (Vinea), citatul redat de către mine şi autorul acestui manifest! Astfel încât nu văd la ce mi-ar fi folosit trecerea sub tăcere a celebrului negaţionist care, până la urmă, a fost asimilat culturii şi face parte integrantă din această cultură.” Păi, fix din acelaşi motiv pentru care v-aţi gîndit să-l pomeniţi pe herr Kant, doamna-doamna telkelistă. Sau, pe drum, vi s-au schimbat priorităţile? Eu, totuşi, cred că motivul e unul singur: vă cam încurca notorietatea scriitorului. Căci, pdap, vă va fi greu să argumentaţi cam în ce categorie l-aţi încadrat pe Vinea, la momentul întocmirii manifestului în cauză: în acela de „ignorant”? Ia spuneţi-o tare, să auzim şi noi, n-o mai daţi cotită!!! „Prin urmare, numai dacă te vei fi instruit, dacă te vei fi pregătit, dacă vei fi studiat şi-ţi vei fi dovedit competenţele într-un domeniu, ei bine, numai atunci poţi fi credibil şi îţi poţi expune propriile opinii argumentate.” Păi, taman subiectul tratat era ceva mai cuprinzător, doamna. Adecătelea era vorba de o plimbare de agrement, cu cercul, prin perimetrul vast al culturii, nu la o specializare strictă. Ori ăl care este strict specializat NU POATE FI SOCOTIT musai un om de cultură. Ci doar un specialist, pe o feliuţă anume, aşa cum zice şi cuvîntul. Putem vorbi de un mare specialist în datul muştelor afară din Cişmigiu, par ex.!! (Şi nu-i glumiţă ieftină, chiar sunt astfel de specialişti!!). Dar poate fi socotit un asemenea nene un om de cultură? Sau, hai să nu ziceţi că exagerez: un specialist în biologie poate fi scotit, prin definiţie, om de cultură? Dacă el nu are altceva în cap decît celule şi iar celule? Extinzînd: un posibil specialist în hermenutică (deşi nu prea există aşa ceva) poate fi socotit, cu exigenţa de rigoare, un om de cultură, dacă el are în cap numia roiuri de cuvinte fără sens? Eu la asta mă refeream. Dar faceţi în aşa fel încît, cu nişte viraje terminologice hazli,i să demonstraţi că porcul zboară. O zbura, dar numai în ficţiunile dv. telkeliste! „Problema de fond este aceea dacă sau nu poţi fi credibil şi [dacă]îţi poţi expune propriile opinii argumentate.” Problema de fond este că argumentele expuse, cu atîta emfază, de către didactica-vă persoană, sunt extrem de stufoase şi inutile! Adică taman pe lângă problemă. Dacă aş fi fost studentul dv. (doamne fereşte!) cred că, înainte de a fi venit la cursuri, trebuia să inhalez gaz anti/ilariant! „Închei, confirmând că distinsul nostru interlocutor este cu mult deasupra omului mediu, minim, maxim, supraomului şi în general deasupra tuturor fiinţelor, lucrurilor situaţiilor şi întâmplărilor. Adică dincolo de bine şi de rău. Şi beneficiază de imunitate totală. Şi, mai ales, nu trebuie contrazis.” Miersî pentru aprecieri, doamna-doamna! Chiar mă flatează. Din păcate, conceptul nu poate fi aplicabil şi vizavi de vizavarză! Şi, oricum, nu trebuie să fiu contrazis, taman din acelaşi motiv din care domnia voastră nu suportă contrazicerea. Deci, cel puţin din acest punct vedere suntem chit. „Demersul nostru de aici, evident, nu i se adresează. Ci este făcut în scop didactic, adică, pentru alţii. Care doresc să compare. Şi să înţeleagă.” Deocamdată, observ cu neplăcută surprindere că acei „alţii”, care ar trebui să fie ţinta didacticii dv., nu se prea înghesuie să vă deguste poliloghiile intertextualiste. Dacă nu v-aş acorda eu atenţie, din cînd în cînd, aţi muri de inaniţie, ca ţînţarii anofeli, în timp de secetă.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 21:36:19               De curînd, Stephen Hawking a spus: „Cînd aud de pisica lui Schrödinger, mă întind după pistol!” (generalul Ioan Peia) Stimate tovarse general Chestia asta n-a spus-o Stephen Hawking fiindca el nuci nu poate vorbi. Poate aparatul vorbitor la care este atasat capul marelui savant a spus-o. Nici gogomania cu intinderea dupa pistol n-o putea spune aparatul vorbitor fiindca el stie ca stapanul lui este complet paralizat. Si electronica, tovarase general, nu minte decat atunci cand e silita de oameni sa faca asa ceva. Ce v-a casunat pe electronica lui Hawking de o napastuiti silind-o sa spuna neadevaruri?!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-20 18:17:41               Domnule Recheşan, Uimită de pătrunderea filosofică pe care v-o atribuiţi în utilizarea conceptului "marţ" Confirmaţi încă o dată, dacă mai era nevoie, că spiritele mari se întâlnesc. O singură nedumerire: marţ aţi vrut a scrie ori marţi? Ori martie? Ori burta pe carte?   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-20 17:44:06               Er. Este de notorietate acest manifest- Sunt de notorietate   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-20 17:03:43               QED ori sofistică şi imunitate* Martie 2013. Domeniul sofisticii argumentative. Recycle bin, aleea 666, parcela 1bis. Un distins domn, care, ne face plăcere să-l vedem zburdând liber în ţinutul bleu, după tumbele de rigoare, în rolul care l-a consacrat deja, iar grăieşte pe lângă subiect. Făcându-ne imensul serviciu - statutul pe care i-l atribuim, îl face intangibil - de a ne oferi posibilitatea, exemplificării situaţionale, pentru toţi ceilalţi membri dornici a înţelege. Iată că distinsul personagiu, cu statut precis, ne atribuie, potrivit rolului şi statutului său, cum că am fi zis, ceea ce domnia sa îşi imaginează că am fi zis. Rolul îl prinde perfect, şi vom uza de el în continuare. Pentru că, didactic, se asimilează mai uşor astfel, ideile şi conceptele, decât într-o expunere strict ştiinţifică, care, pentru unii, ar putea părea aridă. După ce trece în revistă citatele pe care le-am prezentat în preambulul intervenţiei mele, citate pe care,iată, chiar pare a le înţelege,distinsul comentator începe sarabanda sofistică. iată câteva exemple, şi asta, pentru fixarea mai bună a cunoştinţelor şi, bineînţeles, ca să ne amuzăm în continuare. „Am citat mai sus câteva posibile opinii sau idei...” am scris eu în text. Şi, iată, apoteotic, ce ne spune intangibilul personagiu, al cărui costum virtual, sugerat, impecabil, vi-l puteţi lesne imagina: "Păi, ori sunt idei în carne şi oase, doamna, ori posibile? Din această dilemă nu putem ieşi!" Această epocală zicere prin care distinsul domn, cu imunitate deplină, vrea a ne sugera că ideile şi opinile trebuie văzute ca alb ori negru. Adică fără gri-uri, fără nuanţe fără interrelaţionare. Din cele spuse de mine, locuitorii MTB, Marelui Ţinut Bleu, pot înţelege că nu există un omomorifism taxinomic al conţinutului acelor citate. Primul citat reprezintă o idee intrată şi acceptată în circuitul public, ""Un popor lipsit de cultură este lesne de manipulat" Immanuel Kant". Prin urmare o idee confirmată. Inclusiv în comentariul personagiului nostru. Celelalte citate fac trimitere la idei mai speciale care pot fi luate ca idei ori pot lua forma particulară de opinii. Adică idei-opinii. "posibile", în context nu viza "idei" ori "neidei" Respectiv, ori "cane şi oase" ori "posibile". Ca şi cum ideile şi opiniile sunt ori nu sunt. Adică nu ar putea fi şi posibile! Ori altfel. De exemplu, idei pure, idei confirmate, idei neconfirmate, idei trăznite, idei opinii, etc. De unde până unde ideile pot fi ori numai în carne şi oase ori numai posibile? Este lesne de înţeles că în context am făcut diferenţa între idei şi idei-opinii. Spun idei-opinii pentru că unii pot fi de acord cu ele, alţii nu. Sigur, la limită, şi în mod abstract, şi spunerea celebrului filosof poate fi interpretată şi ca opinie. Însă, cum validitatea ei s-a decantat în timp, poate fi tratată ca o idee pură. Pentru o mai bună fixare a noţiunilor, ne aflăm în aceeaşi situaţie în care se afla un alt celebru personaj, fictiv, care se întreba: cum se spune corect? Iran sau Irak? Mai spune ilustrul comentator, şi un hohot de râs homeric, ne însoţeşte lectura: "Păi, cum adecă, doamna-doamna, dacă-s „mari negaţionişti”, rezultează de aici-şa că ei ştiau foarte bine ce neagă, altfel zis, foarte informaţi erau. Deci... culţi! Atunci cum de pot fi ignoranţi? Nu e o contradicţiune în termeni? Păi, ar cam fi." " Răspunsul este simplu domnule cu imunitate perpetuă. Evident, domnia voastră puteţi face orice afirmaţie doriţi. Fie şi că lumina zilei este neagră iar întunericul verzui. Precum un virtual costum, cu mulţi ciucuraşi, de exemplu. Păi nu luarăţi, domnia voastră din dicţionar definiţia conceptului "cultură"? Şi nu scrie acolo "Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii;"? Scrie ori nu? Variate! Variate domnule! Puteţi înţelege? Dar am uitat. Dumneavoastră nu aveţi obligaţia să înţelegeţi! Prin urmare, dumneavoastră faceţi o grosolană confuzie între "informaţi" (poţi fi foarte bine informat într-un domeniu fără a fi cult. Şi poţi fi cult, adică poţi cunoaşte capodoperele artistice ale umanităţii, şi să habar nu ai, adică să nu fii informat, despre domeniul electronicii, de exemplu! Aşadar, pornind de la o confuzie, respectiv premisă falsă, se realizează un sofism: negaţioniştii ar fi informaţi, deci culţi şi ca atre nu pot fi ignoranţi în materie de cultură! Ideea cu Manifestul şi, chipurile, evitarea de către mine în mod premeditat a numelui giurgiuveanului Ion Vinea, este evident o ...glumă! Este de notorietate acest manifest, citatul redat de către mine şi autorul acestui manifest! Astfel încât nu văd la ce mi-ar fi folosit trecerea sub tăcere a celebrului negaţionist care, până la urmă, a fost asimilat culturii şi face parte integrantă din această cultură. Trec peste restul. Era să spun resturi! Inclusiv sofismele statisticii! Şi ajung la fond. Iată ce spun în esenţă, eu: "Prin urmare, numai dacă te vei fi instruit, dacă te vei fi pregătit, dacă vei fi studiat şi-ţi vei fi dovedit competenţele într-un domeniu, ei bine, numai atunci poţi fi credibil şi îţi poţi expune propriile opinii argumentate. Altfel, avem de-a face cu un fel de bârfă, cu păreri exprimate după ureche. Practic avem de-a face cu un fel de nimic. Însă un nimic simbolic şi periculos." Adică, în limbajul distinsului comentator, avem de-a face cu "datul cu părerea a cuiva, fie el şi Einsten, despre "lăptuci" fără să fi avut minime cunoştinţe legumicole. O astfel de părere se poate exprima în raport cu estetica frunzelor, gustul lor, mărimea bucăţilor din salată, dar nu în legătură cu tipurile de sol, calitatea şi cantitatea îngrăşămintelor, regimul de udare şi altele din această zonă. Asta dacă vrei sau nu să fii credibil. Şi iată ce înţelege imunitarul nostru: "dacă eşti „specializat” într-un domeniu, restul muritorilor sunt nişte icccnoranţi fără nicio şansă de a se pronunţa în chestiuni care privesc numai şi numai specializarea insului în cauză!" De unde a scos această afirmaţie? Numai dintr-o pălărie cu boruri largi, mulţi ciucurei şi corniţe. Oricine îşi poate da cu părerea despre orice şi oricând. Ca exemplu, personajul nostru. Problema de fond este aceea dacă sau nu poţi fi credibil şi [dacă]îţi poţi expune propriile opinii argumentate. Închei, confirmând că distinsul nostru interlocutor este cu mult deasupra omului mediu, minim, maxim, supraomului şi în general deasupra tuturor fiinţelor, lucrurilor situaţiilor şi întâmplărilor. Adică dincolo de bine şi de rău. Şi beneficiază de imunitate totală. Şi, mai ales, nu trebuie contrazis. Demersul nostru de aici, evident, nu i se adresează. Ci este făcut în scop didactic, adică, pentru alţii. Care doresc să compare. Şi să înţeleagă. *Un fel de pamflet.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2013-03-20 16:57:12               “Cand aud cuvantul cultură imi vine sa scot pistolul!” Spunea cineva. Spunere care a făcut istorie. Negativă, bineînţeles.” (El. di Stefano)) Oare de ce să se fi eschivat doamna-doamna în a preciza numele celui care a pronunţat, realmente, expresia în cauză? Să fie un simplu şi nevinovat subterfugiu, întrucît nu prea era sigură de autorul expresiei în cauză? Nu se poa’? Păi, o interetextualistă aşa dotată, ca dînsa, ar fi trebuit să spună că, de fapt, nu e nici Goebels, aşa cum afirmă un Valentin Stan (inclusiv eu, care nu am citatul în original, deci pot greşi). Nici Göring, aşa cum afrimă alţii. Ci... hop-şa-şa, se pare că cineva cu adevărat mai informat şi care nu prea se dă hermeneut, cică autorul nazist Hanns Johst!! "Când aud de cultură îmi vine să scot pistolul!?, atribuită lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei în regimul nazist al lui Hitler, observaţie făcută de către analistul Valentin Stan, în cadrul ediţiei de joi a emisiunii Sinteza Zilei.” „Îmi amintesc cuvintele lui Goebbels (unii i le atribuie lui Göring, da’ aceia mai trebuie să se informeze…), ministrul Propagandei hitleriste: „Când aud de cultură, îmi vine să scot pistolul”. (zice un anume Tiberiu – nu împăratul roman!) „Iar mie, cînd îi văd producîndu-se, pe ăştia din urmă, îmi vine în minte celebra replică, din drama autorului nazist Hanns Johst: “Cînd aud de cultură, îmi vine să scot Browningul” (“Wenn ich Kultur hore… entsichere ich meinen Browning”). O replică atribuită adesea, în mod greşit, şi celebrului doctor Goebels, sub o forma aproape identica: “Atunci cand aud cuvantul <>, scot pistolul”. – zice şi Ioana Bradea. Acu, ce să mai credem? Poate că, totuşi, ne lămureşte doamna-doaman, cu vasta-i cultură universală, din bandulieră.   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 15:45:31               sunteţi marţ, doamna Nuţi, respectele mele,aşa-i cînd intră omu' femeia, entitatea fără să ţină cont de avertismente şi argumente pe un cîmp minat. bine, puteţi invoca insuficienta ponderaţie exhaustivă, metoda MOI, folosită de Peia, dar tăvăleala e bine meritată. helas, cum spunea Degas cînd l-a surprins menajera pipăind un nud.cu vîrful pastelului, fireşte!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2013-03-20 11:52:09               "precum glăsuit-a moş Martin Heidegger!" din cauza vitezei!   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 11:40:01               „CULTÚRĂ, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ◊ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice. Nu întîmplător am dat definiţia noţiunii de cultură, din DEX. După cum vedeţi ea are o înţelegere complexă şi chiar acoperă, exhaustiv, cam tot ceea ce se poate spune şi gîndi despre cultura rasei omeneşti. (C-or fi şi altele, mai ştii?) Citatele doamnei-doamne sunt alese în aşa fel încît să servească argumenaţiei proprii, care, desigur, se constituie, mai degrabă, într-un fel de pledoarie pro domo, cît priveşte „vastele-i cunoştinţe”, pe toată paleta culturală a omenirii. Mai exact, pe cea intertextualisto-telkelistă. Că asta ne cam doare. Dar, mai întîi, să observăm ordinea şi conţinutul citatelor... Începem cu herr Kant. Care, desigur, nu poate fi contrazis. Că doar e Kant. Cu toate că rosteşte un adevăr banalissim. Pe care l-au mai rostit, probabil, alte cîteva zeci de mii sau chiar mai mulţi indivizi, de-a lungul şi de-a latul istoriei. Ei da, dar Kant e Kant, şi-i folosim autoritatea strivitoare pentru a-i desfiinţa, cu „argumentaţia” noastră impecabilă, pe adversari, socotiţi a fi nişte ignoranţi siniştri. Ce urmează? Siurpraaaaiiizz! Un citat, cică a fi fiind „manifest” către tinerime. O fi fost, dar doamna-doamna, ori nu ştie cine l-a redactat, ori se face că nu. De ce? Păi, pentru că ar fi nevoită să-l vîre şi pe Ion Vinea în categoria „ignoranţii care se ignoră”! Şi, mde, parcă nu prea se potriveşte! Ceea ce iarăşi se face că nu observă doamna, este faptul că Vinea făcea referinţă directă la „artă”. Şi nu întîmplător o pun între ghilimele. El era un contestatar care (am mai spus-o pe aici) se revolta împotriva artei rozalii, produsă prin sciziparitate şi epigonizată intens, în vremea lui. „Artă” care se mai promovează şi pe diva Europeea, în proporţie de masă, aproape. (Hait! Am denigrat saitul!) Urmează un citat, intens picantat, din Goebels! “Cand aud cuvantul cultură imi vine sa scot pistolul!” Oh, oh, deci toţi contestatarii ideii de cultură sunt nişte ghiobelşi mici şi jucăuşi, care ar trebui, eventual, condamnaţi de către tribunalul de la Nürnberg, al culturii. Facă-se voia doamnei, căci luptătoare de frunte, pe baricadele culturii, estem! De curînd, Stephen Hawking a spus: „Cînd aud de pisica lui Schrödinger, mă întind după pistol!” Nasol! Hawking trebui imediat să intre în vizorul Asociaţiilor Iubitorilor de Animale pentru aşa ofensă adusă carităţii felinoide. Problema mare ar fi că pisica lu herr Schrödinger nu e nici vie, nici moartă. E o biată pisicuţă cuantică! În fine, urmează un citat din Shakespeare (căci e cool să te referi, din cînd în cînd, la şiekspiiir) şi, per final, o parafrază marxist-leninistă, pe care, anonimul (anonimii) care au emis-o par să fie nişte imbecili, devreme ce au adoptat o astfel de lozincă mobilizatoare! Dupe care, iote, altă siurpraiză! Ce ne zice doamna? „Am citat mai sus câteva posibile opinii sau idei...” Păi, ori sunt idei în carne şi oase, doamna, ori posibile? Din această dilemă nu putem ieşi! Mai zice: „Întotdeauna şi în toate spaţiile, cultura îşi va găsi resursele propriei sale reinventări, propriei sale modernizări şi deveniri, în ea însăşi. Iar marii negaţionişti ai culturii, dacă au talent, şi ştiinţă, mai devreme ori mai târziu, vor fi asimilaţi , da, aţi intuit bine, ...culturii! Dacă nu, vor îngroşa rândurile ignoranţilor eterni. Eterni şi ignoranţi!” Distingem, în citatul de mai sus, diaspreţul fin şi elevat al doamnei păntru „eternii ignoranţi”. Care, anteriornamente, fusăsără „mari negaţionişti”!!! Păi, cum adecă, doamna-doamna, dacă-s „mari negaţionişti”, rezultează de aici-şa că ei ştiau foarte bine ce neagă, altfel zis, foarte informaţi erau. Deci... culţi! Atunci cum de pot fi ignoranţi? Nu e o contradicţiune în termeni? Păi, ar cam fi. Mă rog, trecem piste asta şi ne focalizăm pe „marii negaţionişti”, deveniţi, vai lor! neşte... „eterni”! Oooo... păi, dacă-s eterni, doamna, înseamnă că au un foarte profund motiv de fiinţare a fiinţării, precu glăsuit-a moş Martin Haidegger! Şi-atunci care-i vina lor, mă rog frumos? Că nu au audiat şi pătruns cursurile intertextualisto-telekeliste ale domniei-voastre, ca să se convertească, năpristan, la ştiinţă! O fi. Deci: „Vivat academia, vivant professores, semper sint in flore!” Mai departe, doamna se prezintă drept :” instruit(ă), pregătit(ă), studiat(ă), competent(ă) într-un domeniu”, şi, ca atare, îndreptăţită să-şi ecxspună „propriile opinii argumentate.” Ce ce şi face, cu un aplomb demn de un savant ientertextualisto-telkelist. Problema e că unii icccnoranţi credeaoră că nu numai într-un domeniu trebuie să fii pregătit ca să te poţi numi „cultivat”, ci în mai multe. Ăi fi fiind pecializat într-unul (deşi telkeleala numai specializare nu se poate numi!), da’ cică tre să cam ai habar şi de rest, apre a avea o viziune cît mai cuprinzătoare asupra lumuliţii în care trudeşti şi să poţi fi socotit om de cultură! Ca atare, nu poţi să nu remarci exclusivismul infatuat al doamnei, care crede că dacă eşti „specializat” într-un domeniu, restul muritorilor sunt nişte icccnoranţi fără nicio şansă de a se pronunţa în chestiuni care privesc numai şi numai specializarea insului în cauză! E drept, operaţii pe creier nu face decît chirurgul, şi acela specializat, dar o mulţime de alţi indivizi, de pe margine, care chiar au, totuşi, oasrece habar de atare chestiune se mai şi pronunţă. Mai mult sau mai puţin specializat, dar se. Că nimeni nu-i interzicea lui Einstein, probabil, să-şi de cu părerea despre salata de lăptuci! Cît priveşte literatura, oooo..., dar aici suntem o droaie de specialişti! Mai ales dintre cei care pretind că ştiu ce şi cum cu poezia, în care-şi vîră uneltele telkeliste, da’ nimeresc taman ca Ieremia, în gard, cu oiştea! Ei şi pentru că tot fu moda citatelor, să servesc şi eu cîteva, aşaaa... fără nicio adresă: “Cînd iei ceva de la un autor se cheamă plagiat; cînd iei de la mai mulți, se cheamă cercetare.” — Wilson Mizner (Nu, nu e niciun apropo legat de colajele mele, vizavi de reproducerea unui întreg citat, dintr-un autor, al doamnei!!) “Un om de știință poate descoperi o stea nouă, dar nu poate face una. Asta ar trebui să-i ceară unui inginer.” — Gordon L. Glegg (Nu, nu e niciun fel de aluzie la specialitatea doamnei şi, respectiv, a mea!) Dar iată unul tare, tare: “Nu ai înțeles cu adevărat ceva, dacă nu-i poți explica lucrul respectiv bunicii.” — Albert Einstein De data asta nu pot evita aluzia din subtext... Aţi priceputără, doamna? Oare dacă abandonaţi telkeleala aia fandosită, sunteţi în stare a spune ceva simplu-simplu despre o poezică? Unui icccnorant etern ca mine? În fine, închei cu: „“Omul mediu are aproximativ un sîn și un testicul.” — Din cursul introductiv de statistică Să înţeleg că sunteţi cu mult deasupra omului mediu, mă rog, a iccnorantului etern? Altfel spus, cu mult mai înzestrat? Căci ce altceva pot fi cei care nu o telkelesc aşa, ca domnia voastră?   Postat de catre ioan peia la data de 2013-03-20 11:36:37               oare un anume catrenist, cu şliţul inspiraţiei mereu deschis, va citi acest excelent articol? Şi dacă+l va citi ce va înţelege? Eu aş fi pomenit aici şi pe Rosenkrantz cu opiniile sale în definirea scabrosului, grotescului, dezgustătorului ca expresie a agresiunii artei urîtului asupra conşţtiinţelor.   Postat de catre sandulescu domnica la data de 2013-03-19 08:14:39	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE