PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sonetul între traducere şi creaţie* Text postat de Elena Stefan Sonetul între traducere şi creaţie* Cu siguranţă vă este cunoscută expresia "traduttore-traditore" A traduce un sonet, cred eu, presupune efortul de a crea un nou sonet care ar trebui să se apropie cât mai mult de conţinutul şi semnificaţiile sonetului original. Prin urmare, ab initio, niciun sonet tradus nu va putea fi congruent cu originalul. Esenţa traducerii poetice, în fapt avem de-a face cu o nouă creaţie, constă în surprinderea cât mai multor denotaţii şi conotaţii ale textului original, care să fie redate în limba în care s-a tradus. Cum necesităţile prozodice, semantismul şi polisemantismul expresiilor şi altele, aparţinând noii limbi, nu vor putea fi niciodată identice cu acelea aparţinând limbii originale, rezultă că noua creaţie va fi având, obligatoriu, noi valenţe. Ca să nu mai vorbim de evoluţia semnificaţiilor expresiilor în timp. Fără a mai intra în alte detalii, putem conchide că a traduce un sonet înseamnă a realiza o nouă creaţie. Judecate astfel traducerile sonetelor lui William Shakespeare, realizate de către colegul nostru, îndeplinesc standadele unor traduceri poetice şi reprezintă viziunea sa, percepţia sa privind înţelegerea acestor creaţii. Rolul criticii, în acest demers, de asemenea în opinia mea, ar trebui să releve pe lângă acurateţea semnificaţiilor şi nivelul de originalitate rezultate şi noile valenţe lingvistice şi poetice. Pentru ca afirmaţiile mele să nu pară simplă teorie iată un exemplu: sonetul 153. Putem observa fondul principal comun al celor trei creaţii însă şi frumuseţea şi originalitatea fiecărei viziuni poetice în parte. Excesiv calofilii, este posibil să opteze pentru arabescurile din varianta Tomozei ca de exemplu „gingaşa făclie” „pururi învăpăiat, potirul” ori pentru uşor facticele „somnie” „irul” „placul”. Pentru cititorii mai puţin „preţioşi” atenţie „preţioşi” nu pretenţioşi, firescul variantei Ştefănescu poate reprezenta opţiunea unei viziuni mai fluente, mai apropiată de contextul cultural actual. Mai departe, fiecare lector poate „gusta” varianta lingvistică rezonantă cu universul său interior. De aceea, poate, unii vor prefera mai apropiatul de original „O nimfă a Dianei i-o fură” în raport cu „până ce iată, i-o răpi o zână” pentru versul original „A maid of Dian's this advantage found” Acribia critică a cuiva ar putea pune în evidenţă eventuale încălcări flagrante ale semnificaţiilor originalului ori îndepărtarea nepermisă faţă de acesta. În cazul celor două variante eu nu văd astfel de, le-am putea spune, „derapaje poetice” Sigur, aş putea analiza fiecare vers şi fiecare sintagmă în parte şi tot la fel de sigur este că în fiecare variantă aş găsi, cum se spunea cândva, firul roşu al sonetului original şi originalitatea şi frumuseţea fiecăreie dintre cele două viziuni interpretative. Iată, finalul variantei Ştefănescu, face trimitere la un limbaj „mai popular” „mai obişnuit” şi „mai contextual” „fenomenului cupidonic” „Acum mă scald în apa mincinoasă,/ Să caut leac. Dar leacu-i la ochioasă.” „Ochioasă” făcând trimitere explicită la sentimentul unui îndrăgostit şi la subiectul dragostei sale. Varianta Tomozei „Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul, /când Cupidon îşi împlineşte placul...” deşi pare mai academică şi uşor calofilă, în percepţia mea, pare şi mai rece, detaşată şi cu o anumită artificialitate îndusă de mai puţin utilizatul „placul” În concluzie, ca să parafrazez o metaforă maioresciană, aburii care ies dintr-un lac sunt la fel de curaţi ca şi aceia care ies din cel mai cristalin izvor de munte. Este mai puţin importantă pregătirea cuiva, numărul de doctorate sau altele de acest gen. Acestea pot fi condiţii necesare. Deloc suficiente. Important este talentul şi înţelegerea originalului de către traducătorul creator. Sonetul original Cupid laid by his brand and fell asleep. A maid of Dian's this advantage found, And his love-kindling fire did quickly steep In a cold valley-fountain of that ground, Which borrowed from this holy fire of love A dateless lively heat, still to endure, And grew a seething bath, which yet men prove Against strange maladies a sovereign cure. But at my mistress' eye love's brand new fired, The boy for trial needs would touch my breast; I, sick withal, the help of bath desired, And thither hied, a sad distempered guest, But found no cure; the bath for my help lies Where Cupid got new fire—my mistress' eye Varianta Ştefănescu Cu torţa lângă el, Amor dormea; O nimfă a Dianei i-o fură, Şi-o stinse-ntr-un izvor, gândind c-aşa Îl va-ncălzi. Şi mult se bucură De el naiada-n feciorescu-i jind, Şi arşiţa iubirii-l dărui Cu har ceresc, de boli tămăduind Pe cei ce se scăldau. Iar într-o zi Făclia stinsă i-o aprinse draga, Iubita-mi doamnă, doar clipind! Pervers, Piticul zeu, unealta lui - beteaga - O-nfipse-n pieptul meu, adânc. A mers... Acum mă scald în apa mincinoasă, Să caut leac. Dar leacu-i la ochioasă. Varianta Tomozei Sta Cupidon cu torţa în somnie până ce iată, i-o răpi o zână muind cu grabă gingaşa făclie într-o fântână-a dragostei, fântână cu pururea învăpăiat, potirul şi-nfierbântat de flăcări dezmăţate pană ce clocotul devine irul vindecător al bolilor ciudate. Din ochii dragei, torţa-şi ia văpaia iar Cupidon mă pune la-ncercare paşii-ndreptându-mi-i, să caut baia, ca un bolnav ce n-are alinare. Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul, când Cupidon îşi împlineşte placul... * William Shakespeare, Sonet 153 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "Este mai puţin importantă pregătirea cuiva, numărul de doctorate sau altele de acest gen. Acestea pot fi condiţii necesare. Deloc suficiente. Important este talentul şi înţelegerea originalului de către traducătorul creator." (Elena Stefan) Doamna Elena Subsciu in totalitate tezei dumneavoastre. Am citit candva niste traduceri din fabulele lui Krilov iesite de sub pana lui Tudor Arghezi. Sunt convins ca Arghezi nu stia nici o boaba de rusa. A pus pe cineva sa i le traduca asa cum se pricepea el, dupa care maestrul si-a scos bagheta magica si a coborat-o asupra traducerilor scolaresti. Ce a iesit din fabulele lui Krilov a fost o adevarata minunatie. Desi, nestiind Limba Rusa, nu pot sa spun cat de reusite sunt fabulele rusului, sunt convins ca traducerile sau mai bine spus talmacirile lui Arghezi din Krilov depasesc opera originala. Fiindca la potrivirea cuvintelor putini se puteau compara cu Arhezi. Arghezi nu avea nici facultati (cred ca terminase numai un liceu) nici doctorate dar avea ceeace se numeste talent. Si inaca, cum spune romanul, cu carul!   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2013-03-19 09:12:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE